Teroarea minciunii - o realitate
Teo Palade
11 Iulie 2021
Suntem
conduşi de politicieni. Ştim cu toţii că politicienii au ca principală
preocupare inventarea unor minciuni credibile destinate prostirii cetăţeanului.
Cu toate acestea, o mare parte a românior are încredere în politicieni, îi
alege încrezându-se în promisiunile electorale şi chiar îi susţine în efortul
lor de face credibile cele mai josnice înşelăciuni. În mod sigur, am fi uimiţi
dacă am putea afla câţi bani şi câtă energie se cheltuie pentru prostirea
noastră colectivă.
Permanenta înșelătorie: „Ei ne mint,
noi îi alegem!”
În afară de cultivarea minciunii şi de propria
îmbogăţire, nimic altceva nu-i important pentru politician. Consecința? Conduşi
de politicieni, întreaga noastră viaţă este dirijată de înşelăciune şi, în
subsidiar, de lupta dură dintre ei pentru îmbogăţire prin furtul banului
nostru. Banul acela care niciodată nu este suficient pentru salarii,
învăţământ, sănătate, drumuri, agricultură sau pensii.
Pe
seama formulei extrem de simple a acestui mecanism lesne de priceput până şi de
persoanele cele mai puţin dotate intelectual (ei ne mint, noi îi alegem),
politicienii au construit un eşafodaj imens de teorii „atestate” ştiinţific, de
îmbietoare strategii ale dezvoltării, de grijă pentru sănătatea noastră, de
programe măreţe destinate creşterii nivelului de trai şi modelării unui om nou,
prosper şi fericit. Toate, dar absolut toate fiind parte a marii şi permanentei
înşelătorii.
Ţările bogate, cu minciuna înainte!
Mulţi
dintre noi cred, privindu-le cu admiraţie, că ţările bogate sunt bogate
fiindcă, aşa cum ni s-a spus, au cetăţeni mai responsabili decât suntem noi,
românii. Ori că sunt bogate întrucât locuitorii lor, spre deosebire de noi, au
ştiut să construiască de la temelii o societate solidă dedicată bunăstării
tuturor, au pus bazele unei comunităţi drepte, supusă unor reguli democratice
pline de compasiune şi grijă pentru cetăţean. „Sanchi!” - cum ar spune
prietenul meu Viorel, cel ceva mai bronzat de la natură şi mai deştept ca mulţi
nebronzaţi ce se dau drept fini intelectuali.
Totul este minciună, este impostură!
Popoarele au fost subjugate prin minciuna promisiunii de prosperitate
Bogăţia
ţărilor bogate ce ne sunt date ca exemplu în mod ostentativ are ca izvor
principal furtul, prădarea violentă a resurselor naturale aparţinând altora,
exploatarea nemiloasă timp de secole a sute de milioane de locuitori nevinovaţi
ai acestei planete, jafuri de proporţii, crime abominabile, vânzarea
milioanelor de sclavi, iar mai apoi inventarea şi susţinerea unui nou tip de
sclavagism: sclavagismul economic.
Pentru
bogăţiile afişate azi, prin minciună au fost pornite războaie nimicitoare. Tot
prin minciună au fost defăimaţi şi executaţi mai apoi conducători care şi-au
protejat cu adevărat poporul şi s-au opus jefuitorilor de profesie. Prin
minciună au fost subjugate popoare, promiţându-le prosperitate. Au fost rupte
în bucăţele state ce s-au dorit unitare şi puternice, dar care nu au acceptat
asuprirea. A fost împărţită lumea în bogaţi şi săraci.
O cîrmuire samavolnică şi semibarbară
Democraţiile
fanion ale Europei, statele etalon prin bogăţia şi înalta lor civilizaţie (Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Franţa,
Spania, Germania…) sunt exemple triste ale modului în care a fost (şi mai este)
practicat jaful la scară internaţională. Karl Marx, cel care redevine azi popular
prin înflorirea curentului neomarxist, autor al „Manifestului Comunist” dar şi
al lucrării de mare răsunet „Capitalul”, în articolul „Stăpânirea britanică în
India” scris la Londra în 10 iunie 1853 şi publicat în „New York Daily Tribune”
la 25 iunie acelaşi an, nota: „Nu mă
refer aici la despotismul european, pe care Compania britanică a Indiilor
orientale l-a cultivat pe terenul despotismului asiatic ceea ce constituie o
îmbinare mai monstruoasă decît oricare din monştrii sfinţi care te înspăimîntă
în templul din Salsette. Această îmbinare nu este o trăsătură caracteristică a
sistemului englez de administraţie colonială, ci o simplă imitaţie a celui
olandez, şi aceasta în aşa măsură, încît, pentru a caracteriza activitatea
Companiei britanice a Indiilor orientale, este de ajuns să repetăm textual cele
spuse de sir Stamford Raffles, guvernatorul englez al Javei, despre vechea
Companie olandeză a Indiilor orientale: « Compania olandeză, care era minată
exclusiv de setea de îmbogăţire şi care îşi trata supuşii mult mai rău decât
îşi trata pe vremuri un plantator din Indiile de vest gloata de sclavi ce
lucrau pe plantaţia sa - deoarece acesta plătise bani pentru oamenii pe care îi
cumpărase şi care deveniseră proprietatea sa, pe când Compania olandeză nu plătise
nimic -, a făcut uz de întregul aparat existent al despotismului pentru a
stoarce de la populaţie ultimul ban sub formă de dări şi pentru a o sili să
muncească pînă la istovire completă. În felul acesta ea a agravat răul pe
care-l pricinuia ţării o cîrmuire samavolnică şi semibarbară, îmbinînd în
activitatea ei toată iscusinţa practică a politicianului şi tot egoismul
monopolizator al negustorului »”.
România a fost înecată în minciună și
prăduită sistematic sute de ani
Nu
este necesar să dezvoltăm acum ideea marilor minciuni privitoare la sursa
bogăţii statelor ce ne privesc cu milă sărăcia deşi, cu două decenii în urmă,
unul dintre înalţii demnitari indieni îmi spunea că la apogeul dominaţiei
britanice în India, timp de mai bine de 100 de ani, din portul Bombay (unde se
înalţă şi astăzi Arcul de Triumf în cinstea reginei Victoria!) a plecat cu
destinaţia Marea Britanie, la fiecare început de lună, câte o navă plină ochi
cu tone de pietre preţioase şi aur.
Avem
la îndemână, viu, exemplul României. Ţară care, prin minciună, impostură şi
viclenie a fost prăduită sistematic sute de ani. Conform studiului profesorului
Eugen Stănescu, între 1400 şi 1945 din România s-a scos echivalentul a 12.564
tone aur (circa 484 miliarde euro). După 1990, în numai 26 de ani, s-a furat de
patru ori mai mult. Adică 1900 miliarde euro!
De-ar
fi să enunţăm numai minciunile politicienilor români din ultimele decenii, am
putea scrie un roman fluviu. Revoluţia populară din decembrie 1989 s-a dovedit
a fi mai puţin populară şi mai mult instrumentată de forţe opuse lui Ceauşescu
situate în afara graniţelor României.
„Averile
din băncile străine” ale cuplului prezidenţial împuşcat câineşte la Târgovişte
n-au existat niciodată.
„Operațiunea « Bechtel »” - un furt
la drumul mare demn de „The Wild West”
Ajutorul
atât de mult aşteptat, oferit de partenerul nostru startegic de mai târziu,
numai ajutor n-a fost. Între altele, ne amintim tristul şi costisitorul
experiment „Bechtel”, un furt la drumul mare demn de „Vestul sălbatic”.
Interesul american în România şi consecinţele ignorării acestuia ni le arată,
fără ocolişuri, şi unul dintre exponenţii politicii americane - politologul
american George Friedman: „Americanii vin aici să facă bani […]. Gazele de şist sunt o armă care poate fi
folosită pentru a evita războiul. Rusia controlează Europa prin gaze. Aveţi
nevoie de resurse alternative iar România e cea mai bogată în astfel de
resurse. De aceea americanii sunt atât de interesaţi de resursele voastre
[…]. Ori lăsati americanii să extragă
gaze de şist pentru a le vinde Europei dependente de gazul rusesc, ori vă vom
izola ca pe vremea lui Ceauşescu si vă lăsăm pradă razboiului”[1].
„Privatizarea” „grămezii de fier
vechi” - demers planificat pentru distrugerea industriei autohtone
Nici
privatizările atât de mult lăudate de proaspăta democraţie românească nu au
adus bunăstarea promisă. A fost, practic, un demers planificat pentru
distrugerea industriei autohtone, care reprezenta un serios impediment în calea
neocolonizării aflate pe rol. Epitetul „grămadă de fier vechi”, atribuit
industriei autohtone în 1990, trebuia să devină realitate. Şi, aşa s-a
întâmplat. 80% din industria autohtonă a fost transformată în fier vechi,
vândută ca atare, în lumea largă şi hapsână, încărcată în nesfârşite garnituri
de trenuri sau topită în puţinele oţelării româneşti rămase temporar, special
pentru asta, pe picioare.
Economia românească aparţine
companiilor străine
Nici
companiile străine, sosite în valuri şi primite cu aplauze, care ne-au promis
înflorirea ţării nu s-au înghesuit să ne dezvolte economia. A fost, şi în acest
caz, o imensă minciună. Rezultatul? Acum, peste 50% din economia românească
aparţine companiilor străine, iar sectoarele importante sunt acaparate de
străini în proprţie de 80%. „La vârf, acolo unde sunt rulajele de miliarde de
lei, sectoare precum comerţul, industria auto, industria grea sau industria
alimentară sunt teritorii rezervate exclusiv de companii cu capital străin […].
Potrivit studiului „Capitalul privat românesc”, realizat de Z.F. împreună cu
PIAROM, Patronatul Investitorilor Autohtoni din România, firmele străine deţin
peste 80% din fabricarea produselor de tutun, prelucrarea ţiţeiului, fabricarea
de autovehicule şi echipamente electrice, telecomunicaţii, industria
metalurgică, fabricarea băuturilor şi fabricarea de maşini şi echipamente”[2].
Minciună
s-a dovedit
a fi construcţia de autostrăzi. Vă amintiţi? „Aici sunt banii dumneavoastră!” .
Suntem, azi, ţara cu cele mai puţine autostrăzi din Europa după ce din 1990
până acum s-au perindat la Ministerul Transporturilor 27 de miniştri, fiecare
cu suita sa de minciuni.
Minciună gogonată a fost promisiunea
de dezvoltare a reţelei de căi ferate prin „spargerea” vechiului C.F.R., operă
a „strategului” T. Băsescu. Azi circulăm mai încet şi mai nesigur pe calea
ferată decât în secolul 19, la
începuturile infrastructurii feroviare în România.
Minciună a fost afirmaţia lui
Isărescu că dacă România nu-şi păstrează rezerva de aur la Londra (demers
pentru care plătim o taxă importantă) îşi pierde „credibilitatea
internaţională”.
Minciună
a fost şi
primirea noastră în Schengen. O alta, eliminarea vizei pentru America.
Minciună
a fost că
Armata Română va deveni mai puternică şi mai bine plătită după accederea la
N.A.T.O.
Minciună a fost şi că prin intrarea
în Uniunea Europeană economia românească va ajunge la nivelul economiilor
prospere din Europa. Am ajuns deja de râsul Europei, iar la Bruxelles, la
aşa-zisa masă a bogaţilor, nu ne bagă nimeni în seamă. Cele 86 de miliarde, pe
care „ni le dă” U.E. ca urmare a intervenţiei providenţialului preşedinte român
Klaus, s-au dovedit a fi o minciună imensă.
Declaraţiile aproape zilnice ale
premierului conform cărora am trăi mai bine sunt minciuni.
Minciună pare a fi și „pandemia” care
ne chinuie de mai bine de un an de zile.
Minciună este cu siguranţă și
„imunizarea” atribuită vaccinurilor apărute suspect de repede după declanșarea
plandemiei.
Minciună
este şi că
recent inventatul „bilet de voie” european ar contribui la mai uşoara
circulaţie a persoanelor, din moment ce prin el se restricţionează sever
circulaţia celor nevaccinaţi. Tot „persoane europene” şi ei.
Ar
fi uşor să umplem câteva pagini cu minciunile care ne inundă şi ne dirijează
viaţa. Le ştim cu toţii. Sunt atât de multe încât înlocuiesc adevărul şi
ajungem să le credem.
Că
adevărul a dispărut din viaţa noastră a descoperit şi un fost preşedinte al
televiziunii naţionale [aceea care ne „educă” insistent poporul, arătându-i
faţa „reală” (? - n.n. I.M.) a României]:
„Pentru noi adevărul este un dar pe care îl merită puțini, eventual
copiii noștri și atît. Sau oglinda, și mai bine! Trăim de la jumătatea
secolului al XX-lea în minciună și nu ne-am dezbărat de practicarea ei nici
după 1989. Ne-am obișnuit cu ea, ne-a intrat pe sub piele, e aerul pe care îl
respirăm”[3].
O concluzie - Ne mințim pe noi înșine
Concluzia
acestui text, ce s-a dorit a fi sincer, este că ştim cu toţii că suntem
minţiţi. Că acceptăm, în mod conştient, să trăim scăldându-ne zilnic în
minciună. Că, deja, fiecare dintre noi depistăm ușor și recunoştem minciuna
politicianului. Dar, întâlnind-o, lăsăm privirea în jos şi trecem mai departe
cu speranţa, laşă, că celălalt se va fi săturat şi, exasperat, îi va lua el de
gulerele albe pe mincinoşi pentru a da cu ei de pământ.
Marele
Adevăr este că ne mințim pe noi înșine!
Aranjament
grafic - I.M.
—————————————————————————-
[1]
https://www.national.ro/news/avertisment-dur-din-partea-sua-la-adresa-romaniei-ori-gaze-de-sist-si-rosia-montana-ori-va-izolam-si-va-paste-razboiul-726387.html?fbclid=IwAR3QL2ubH8GAtqdjIbX9uQKs3jqHPbxhN_2bVvQDKml3jwWq_pmlSi1qh7o
[2]
https://www.businessmagazin.ro/cover-story/cum-se-imparte-economia-romaniei-intre-romani-si-straini-17047439
[3]
https://www.stelian-tanase.ro/traim-in-minciuna/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu