Adrian Munteanu -VIDEOSONET 32 – Din cioburi

 

Adrian Munteanu -VIDEOSONET 32 – Din cioburi

 

 

 Poezia se alcătuiește din frânturi de închipuiri care compun o ramă. Este panorama pe care poetul o poate imagina despre un anume spațiu, despre o stare sau despre propria dispunere.

În acest din urmă caz avem de-a face cu o reconstrucție a ființei.

 

 

 

 

DIN CIOBURI

 

 

~*~

 

Bogat mă vreau pe-o scară a fiinţei,

Dar mă afund în propria-mi durere.

Înţepenesc în scheme austere,

Şi dau prinos şi jertfă neputinţei.

 

Nu mă disting prin rang şi prin avere

Şi nici prin gestul aprig al voinței.

Lovesc tăcut în poarta cuviinţei

Ce nu-mi primeşte bruma de plăcere.

 

La colţ de gând rămân cu mâna-ntinsă,

Dar nu primesc obolul aşteptat.

Păşesc timid, cu patima învinsă,

 

Dar am decis să urc eliberat.

Sparg sticla-n care mintea mea e prinsă,

Din cioburi să compun un trup curat.

 

 

 

~*~

Adrian Munteanu