Motto:
”...Când suntem la o răscruce în viață, să facem
două lucruri: să ne rugăm și să întrebăm. Eu mai degrabă
mă rătăcesc în orașe decât în pădure!
(Părintele Paisie
Olaru)
Prin bunăvoința
Pr.Al. Stănciulescu Bârda
*
IOAN MICLĂU: LINIȘTEA
PĂDURII – varianta a II-a.
~*~
Liniștea pădurii pare
Un simbol al rugăciunii,
Pe când în amurg, în mare,
Ceru-și toarnă arși cărbunii
Unei zile lungi.
Înserarea ce se varsă,
Glorie și slavă pune,
Pe-a pădurii frunte arsă,
Iar momentul se supune,
La ale Naturii Legi.
Liniștea pădurii este
Un interior de templu,
Unde cel trudit găsește
Mângâierea din exemplu
Sfântului din Schit.
Codru-i opera ce-n scenă
A adus artiști de frunte,
Care n-au calea obscenă,
De-s din șes ori de-s din munte,
Genii sunt la cânt.
Un izvor cu murmur dulce,
Sună tainic și alene,
Când pe ramuri să se culce,
Cântărețele pădurii
Părăsesc a zilei scene;
Noapte bună!
Printre ramurile dese,
Se țes razele de lună,
Argintând ale lor pene.
Doar în răsărit de zori,
Când copilu-Soare apare,
Depărtând a nopții nori,
Reâncep a lor cântare!
Trezind stâne cu Miori!
~*~
Ioan Miclău-Gepianu
CRINGILA, N.S.W
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu