Aproapele meu, un tot de lumină
A fost lung, cred că a
durat vreo 25 - 30 secunde. Au căzut ceva ziduri la câteva magazine, sticle de
vin, fugeau, care-ncotro.
Noroc că abia la nouă se
deschid, însă suntem închiși în case cu pandemia,
cu tanti Mia de Lei,
Purcei și Grivei.
M-am trezit din somn și
am ieșit afară din casă cu soția să ne răcorim frica, obișnuiți cu ea de la
vaccin.
La fel al meu vecin,
vecinii.
Casa mea e făcută din
plăci de beton sudate, înghețate la încheieturi
și nu se dărâmă ușor
cum o fac cele din
cărămidă aridă, coaptă din Bărăgan
de-un țigan orfan și
fără ghiozdan.
În cele cu pridvor, iau
găsit pe coridor
îmbrățișați – cică
lucrau la o piesă de teatru.
Unii zic acum că a fost
mai mic, intensitate de 5,5 grade. Oricum a fost cea mai mare și vie experiență
a mea de cutremur din 4 trăite, prima în 1977 cu mama care striga: „Cine dracu
e sub pat de-l zgâlțâie? Ea urmărea știrile cu Ceaușescu. Caragiu și Bocăneț,
cel isteț asa cum spunea Moliere au ales cea mai nesuferită zi - în ajun de
sâmbăta morților
au ales scara principală spre lumina
destinului.
Sunt mirat că nu s-a
întâmplat nimic cu casa.
Puteam fi morți azi, la 9 și 10.
Am trăit 30 de secunde
cât 10 minute de film dialog cu TOTUL EXISTENȚIAL – cu gândul la iarba verde de
acasă,
trecând prin fața mea
toate posibilitățile.
Bine că nu a fost
sfârșitul și că mai suntem lăsați un pic să meditam. Am avut un dialog mental
clar cu absolutul. În 30 de secunde am comprimat întreaga enciclopedie
universală și s-a OPRIT. Am fugit cu soția de mână în pijamale afară. Era frig
și liniște. Hai înăuntru că răcim.
Kubrick nu mai era să ne
vadă, nici Nicolaescu, Saizescu sau Hitchcock
cu păsările lui să ne
avertizeze.
Că am intrat în normal,
Nu am pățit nimic,
Mulțumim lui DUMNEZEU!
Al meu, al nostru.
M-am gândit în cele 30 de secunde: să fie acesta oare
sfârșitul? Să alerg repede la soție să nu moară singură, să moară cu ideea
că nu a fost abandonată. E greu să zici asta când totul se petrece în secunde,
însă pentru momentul morții, timpul se dilată și sentimentele
omenești ies ca razele soarelui și îmbrățișează viața. Iubirea e ca un
bobocel învăluit într-o fașă, care îmbrățișată zboară în lumina absolută a nașterii
sale. În această poziție, Dumnezeu hotărăște dacă mai rămâi sau nu. Și a
hotărât să ieșim împreună afară. Am pretins toată ziua că e normalitate, însă
în măduva, esența inimii am trecut printr-o zonă în care sufletele au
tremurat ca niște miei abia născuți. Azi 22 septembrie 2021, la ora 9
și... puteam fi absorbiți de abis în adâncul pământului sau spulberați în
atmosferă. Toți răspund: Vai, nu vorbi așa! Bată-te peste
gură! Însă adevărul este că ni s-a mai dat o șansă. E doar
punctul meu de vedere. Copiii spun că: A fost doar un cutremur. Lumea
a și uitat deja, în amestecul de proteste, refugiați și pandemie viața merge
înainte ca o nesimțită. Poate!! Dar, e posibil să fi fost și un
avertisment: să schimbăm ceva în felul nostru de a fi. Și atunci, de ce oare,
uităm să-I mulțumim DOMNULUI pentru noua șansă la viață?
Ben Todica
A mai aparut in:
http://ajrp.org/2021/09/23/aproapele-meu-un-tot-de-lumina/
https://saltmin.com/2021/09/
COMENTARII:
Dragă Ben,
Da,"viața merge înainte ca o
nesimțită". Dar ne pune stavile în jur, ca să nu uităm că totul a fost o
caznă.
E trist. E tot mai trist!
Adrian Munteanu
-----
Singurul lucru adevarat
e Dumnezeul din noi.
Viata,
inventia unor excroci.
Ce ramane?
E sa ne aparam de intepaturile unor
ace,
din nevazut.
Existente.
Care trezesc MISTERUL
BT
Mult
Iubită și Onorată Familie, Doamna și
Domnul Ben Todică,
Dumnezeu
a avut milă de Dumneavoastră dragii noștri, în groaznicul cutremur și nu vi s-a
întâmplat decât o sperietură.
Am
simțit și eu cutremurul din 1977 din România, fiind în Timișoara, și alte
cutremure mai mici din bazinul Banloc- petrolier.
Blocul
din Timișoara în care este apartamentul nostru are bulină roșie și mai avem și
vecini care au eliminat pereți de rezistență spre a da un aspect mai luxos,
deși din construcție apartamentele arătau frumoase, dar cu o lucrătură
superficială în construcție, după cum s-a constatat.
În
asemenea momente de cutremur, nimeni nu are putere de a sta pe loc, dar se
spune că e bine să intrăm sub masă, sau să stăm lângă armătura încăperii, sau
stâlpii de la ușă care sunt ultimii care cad.
Dar vin alții care spun că un curemur se
produce pe verticală sau pe orizontală sau alunecare, așa cum similar ați
observat la mina de la Ciudanovița, unde Dumnezeu a veghiat asupra celor care
lucrau, deci nu poți intui ce este bine să faci în asemenea momente de panică
maximă.
Iată
că fără paza Domnului suntem foarte amenințați și pierduți.
Trăim
vremuri de apocalipsă și întocmai cum zice Părintele Dr. Stănciulescu suferim
cele zece cazne- lovituri-pedepse, precum popoorul egiptean, datorită
faraonului care îi oprima pe evreii lui Moise, în robia egiteană.
Să nu ne descurajăm, ci așa cum zice
ecleziastul să muncim de parcă am trăi
cincisute de ani și să ne rugăm de parcă am muri azi. Doamne ajută-ne și
ne miluește!
Să
mulțumim lui Dumnezeu care ne-a ferit și v-a ferit de rău și pe Dumneavoastră.
Am citit cu multă strângere de inimă acest
blogspot, care este o capodoperă, imn închinat lui Dumnezeu, iubirii familiale
și o poezie a înălțării sufletești.
Addenda
de multe pagini este o lecție civică pe care ar fi bine să o citească toți, cunoscut
fiind faptul că sunteți un român care vorbește fraților săi români de la un
amvon al jurnalisticii, stiinței, generozității și credinței.
Vă
îmbrățișez cu mult respect și mulțumiri pentru ceeace reprezentați pentru noi
românii din Țară și din Diaspora,
Cu deosebită stimă,
Melania Rusu Caragioiu
Multumim
din suflet distinsa doamna si sora in Duh Ing. Melania Rusu Caragioiu
Cu
iubire,
Ben
Todica si Familia
In momentul de varf am avut aceasta imagine:
Eu
nu mai uit cum Toma Caragiu a fugit pe scări la cutrenurul din 1977 și a fost
surprins de dărâmături. iar în alt bloc a rămas blocat în pivnița de vinuri un
tânăr care a trăit numai cu vin 14 zile până când a fost descarcerat. Mi se
pare că era în întuneric total și când și-a revenit a dat cu mâna de o sticlă
plină și apoi incet, încet s-a dumirit unde era și ce l-ar putea salva de la
foame și sete...
Doamne ferește ce situații groaznice.
Mie
mi-e frică de influența acelui aparat sofisticat și de mare forță care
produce particula lui Dumnezeu, Deasemenea de expieriențele cu bombe atomice în
oceane, in mine, în adânci escavații.
Într-o
vreme spuneau aberații precum că schimbările climatice se datorează dejecțiilor
vacilor și că acestea ar trebui sacrificate.
Dar
este posibil ca energia care declanțează cutremjre să aibe și influiențe
cosmice, având putere de atracție dar și o bună rezonantă inversă de electricitate
prin straturile din miezul său.
Nichel plus fier: siliciu plus aluminiu; mai
puțin stratul de suprafață siliciu plus magneziu...
Oricum, Domnul să ne apere de tot ce este rău,
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
Salutări cu veselie Dumneavoastră și
Doamnei Ming.
Cu
stimă,
Suntem cu voi alaturi din ISRAEL casa D-lui care ne incearca zi de zi an de an.
RăspundețiȘtergereSanatate si refacere ! NUMAI BINE ! Adrian Grauenfels