PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - LUPTÂND UMANĂ

 

LUPTÂND UMANĂ

 

~*~

 

Vica era partea bună, sufletul pereche, partea plină, viața bună că și Eminescu doar cu Veronica Micle pereche,

că era cu sufletul pereche,

pentru a fi datorită ei, nepereche,

genial fără egal național,

în trăirea artistică,

cu iubire

și,cu gândire ca trăire de artistică,

de duminică, în calitate

de candidat, în realitate

plauzibil candidat la fericire, în îviere, cu

drept la iubire,

cu simțire care înmaganizează relația de bucurie cu Vica,

cu omenie de Românie

având eneegie,

că totul e să comunic

fiind pragmatic

ca să mă împreun cu Vica,

ea fiind o minunată, plină și divină,

în iubire și artă,

că îmi înțelege iubirea și ceea ce, în iubire: ceea sunt,

că sunt ceea ce sunt,

pe pământ, în sfânt

ca ființă umană

care nu e vană,

luptând umană, pentru armonie și hrană,

pentru că nu există,

nu se pate,

că a iubi se poate

și încă există:

a iubi ca la carte.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE