catalin afrasinei - concert pentru flaut la ieșirea din panciatantra

 

concert pentru flaut la ieșirea din panciatantra

 

 

~*~

 

și tu mai știi cât de lung ni s-a părut drumul din panciatantra pe jos

 

ne era cald ca-n bengal după musonul de toamnă

 

& inconștientul sucombase într-o partidă de șah

 

pe care n-am fi vrut s-o câștigăm nici tu nici eu

 

tu jucai cu piesele negre

 

mușcasei din zilele mele petrecute în zadar în pustie

 

mușcai dintr-un timp în care elefanții jucau fotbal deopotrivă cu memoria colectivă

 

,,acela care nu are o mamă sau o iubită să se ducă și să trăiască în pustiu”

 

îmi amintesc felul în care ai întins pustiul pe o felie de pâine neagră cu dulceață

 

și cred că mai știi cât de comestibilă îmi devenise singurătatea

 

apoi am  mutat pionul și nebunul pentru clipa albă a făptuirii  de orice natură

 

ca-n ultimele romane încheiate cu o catastrofă

 

exact cum s-a prăbușit naveta challenger în 1986

 

și n-am mai terminat de citit explicațiile astrofizicienilor până la capăt

 

timpul se scurtase & spațiul devenise străin în lumea de sub norii plumburii

 

atârnând teorii științifice decorate cu medalia de onoare

 

arbitrul nostru fiindu-ne încă boby fischer ajuns și el  pe  maluri de  pustie

 

zadarnic am vrut s-o umplem cu trupuri înțelegând că trupurile

 

doar trupurile de mamuți preistorici îi vor plăcea să le admire

 

dând din cap & afirmând în ce eră glaciară ar fi vrut să trăiască

 

mai știi ai urcat într-o barcă condusă de un pescar frate cu pescarul din hemingway & și visele tale au înfruntat apa rece de iarnă din  februarie cu o nepământeană putere știu că nu  mai vrei să știi nimic din trecut ai devenit duioasă precum sirenele nordice și mai mult mă chemi decât vrei să te scufunzi în trecut

 

decât m-ai aștepta în nemișcare pe plaja pustie mi-ai dat șah la rege într-o partidă matinală când voiam să nu te mai  pierd & de aceea am ieșit o vreme  din panciatantra dinadins populată cu fapte livrești &bonome ne-am promis o viață mergând pe valuri & chiar de ni se vor rupe aripile vom ști drumul &mitica poveste de necrezut pentru arbori  cosmice zboruri din shambhala înspre triunghiul de aur enunțat până târziu în zori când elefantul alb iese din vis & intră în realitatea trăită cândva de înțelepții pe care nu i-am mai regăsit printre piesele de șah anume scăpate din mâna ta fluidă & tandră la ieșirea din panciatantra

 

 

 

~*~

catalin afrasinei