catalin afrasinei - umil vis de repovestit corsarilor

 

umil vis de repovestit corsarilor

 

 

~*~

 

trecuseră cinci ani

era deja-n decembrie

când am primit primul telefon de la tine

mi se spusese că te-ai îmbarcat pe un vas de corsari

& de foarte multe ori avusesem nostalgii

după ultimele cuvinte pe care ni le rostiserăm

într-o duminică de octombrie

,,plec” mi-ai spus

,,rămân” ti-am răspuns

am ascultat melodia noastră comună

din bzn

știind că

niciodată nu ne vom mai revedea decât printre zei

in-suportabilitatea ființei în sclavie

mi-a fost dată spre a fi rezolvată mie

cinci ani ți-am studiat traseul porțile-de –fier –beograd

(de unde cel mai bun profesor de metafizică

prieten cu soția lui baconschi

mi-a scris e vorba de alt baconschi

nu de cel cu care avusesem cel mai fecund dialog

în urmă cu foarte multe amintiri

–șI DE CE AM DESFIINȚA AMINTIREA )

- ljubljana-zagreb-italia-arezzo-

sunt anii haiducimii& micimii românești-

după cinci ani-

în octombrie

mi-ai spus că nu ai văzut soarele decât noaptea

deși nu te aflai în vizită la leningrad

- când m-ai sunat citeam grele cărți –

în geamurile mele

- în loc de ferești

-erau numai pături caro-

,,cine sunteți?

Eu SUNT

știi

n-am văzut soarele de cinci ani

de ce nu faceți nimic pentru a intra în ue

de ce?”

AMPLITUDINEA RĂSPUNSULUI DEPĂȘEȘTE ORICE RETORICĂ

dar nu astfel am vrut să răspund ci felului în care ne-am reîntâlnit

după mulți ani după ce u.e . a dat un răspuns  lumii

în care ne-am iubit

când tu nu mai credeai în nimic

&patria dispărea de sub picioarele tale

 

~*~

catalin afrasinei