CĂ
LOR, P0LITICIENILOR, NU LI DE BISERICĂ, ÎN ROSTUL LOR
~*~
La
revederea celor 4 colegi cu care am fost la Rohia și Fântânele, MM unde ne-am
cazat: lui Vlaicu Teofil, Precup Ioan, Lupșan Valer și lui Dan Eugen
În
suflet cu divin senin, cu înțelepciuni și cu rugăciuni
am
purces, pornit la drum cu pas întins, cu colegii lucrului bine făcut,
că
toți cu veșnicia, în suflet poetic și pragmatic mioritic, ne-am născut
indiferent
ce restricții pandemice, în stări de criză, a Romàniei profunde și de principiu
biblic, încă nemari, din 1940, din nemernicia politicii care strivește corola
de lumini a luminii lumii,
c-asta
era politica vremii,
în
minunea lumii, că politicienii nebunii, ne distrug configurația, în univers, distrug
politicienii liberali, strivesc corola de lumini și de minuni, încurcă ițe cu a
lor fițe
și
erau, în afara legii,
în
socoteala fărdelegii,
că
nu erau nobili, reali și loiali poporului
pe
altarul soarelui
și
ei, în loc de mers la biserică mențineau țara, în criză
făcând
gargară cu pioneză
susținând
sustenabil poporul ca atare
ne
scot înafară de binecuvântare,
ținându-ne,
în paranteză, în întuneric,
adică,
economic, în criză,
chiar
și acum, când cu o lecție de viață și
națională conștiință, adevăr și viață, că noi cei 5 colegi am pornit-o la drum
cu
adevăr și viață
am
pornit-o la drum ca să ne revedem lumina ochilor,
după
50 de ani trecuți, ițiți frustrant și nebuni,
am
pornit pas cu pas să dăm cu noi înșine nas, în nas
ca
să ne revedem ca moșnegi vioi,
însă
după noi potopul
și
cuvântul blajin, de bucurie ca prieteni pe vecie,
în
omenie de Românie Eminescu și Bacovia,
de
România împrăștiați prin lume cu renume, împrăștiați pretutindeni
ca
binele să ne adune
ca
să ne îmulțească cu bonus, plus Iisus,
de
viață cu binele să ni se îmulțească zilele,
c-am
plecat aur cenușiu strecurat,
deși
realitatea politicii ne-a fautat, că nu erau politicienii,
cu
obiectivul muncii
și
obiectivul păcii /
cu
slujba, liturghia, din inima bisericii,
că
liberalii sunt sabotorii politicii, neduși pe la biserici,
însă
nu fac doi bani, prieteni,
nu
fac lucru bun, bune politici,
că,
în creer au pitici, dragi amici,
că
unde nu-i bunătate ,
e
crudă realitate,
și
sunt, în univers
la
un pas de colaps și neloiali liberalii
nu-s
nobili,
nu-s
loiali poporului, în strălucirea și, în rostul lui, pe altarul soarelui,
că
nu-s naționali și tradiționali,
că
înteresul le poartă egoist fesul
și
mențin criză,
gargara
care o fac, nu cu hipermangan, eliminat, din comerț ca fleți, ei se străduiesc:
să facă gargara, cu pioneză,
că
pe Arca românească se portă fără biserică care, în vogă la modă, se poartă
peste poartă,
cu
un altfel de politică,
că
lor nu li de slujba: utrenia, liturghia și vecernia, din biserică, dar càte nu
fac,
dar
fără a fi inteligent lui Dumnezeu pe plac.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
COMENTARII:
Daca ma intrebi ce fac ?
- Vroiai să vorbești cu mine, ce anume?
- Vroiam să știu ce anume altcum altceva ce faci?
Dacă România-i eşuată
Eu ce să mai zic de poşta mea?
Trag pe dreapta, frate, şi îndată
Pun de un volum din.. treaba mea.
Nu va fi
o carte oarecare
Sper să
nu mă fac de panaramă
Universul
presei literare
Va avea
de-acum o panoramă
V-am expediat zeci de reviste
Salbă de cetăţi spirituale
Ce-au avut tăria să reziste
Şarjelor cu timbrele-mi poştale
Vreau să ştiti - n-aş fi perseverat
În această lungă odisee
Martori să vă iau la lecturat
Pan' să vină Roşu c-o idee
Mi-a zis dânsul: Fă-le diacritic
Dă-le la Arena literară!
Cum mă stiti, un tip cam zgubilitic
M-am şi înhămat la trebuşoară
Ei, şi uite-aşa m-am
pus pe treabă;
Ca umil ispravnic la redacţii
Mi-am expus talentul pe tarabă -
Ce impact pe piaţa de distracţii!
Că au început să curgă, frate
Droaie de reviste, cum vedeţi
De aici şi din străinătate
Că românii se tot nasc poeţi
Şi crează-n îndelungi puseuri
Poezie, proză, umor, teatru
Cronici literare şi eseuri
Mai ceva ca după '44
Nea poştaşul care mi le-aduce
Ignorând cine-s destinatarii
Şi-aplicând democraţia ciu-ce
Vine mai mereu cu comentarii
L-aş muştrului, dar mă inspiră
De cum îmi întinde recipisa
Vocea lui, ca sunetul de liră
Mă vrăjeşte şi… îmi pică fisa…
Uite-aşa se face că-n reprize
Ca la box, vă tot trimit reviste
Şi vă fac, cu droaia de avize
Robi unei lecturi stahanoviste
Trecu primăvara, trecu vara
Şi constat că încă rezistaţi!
Mai departe mergem bara-bara
Să nu fac din voi nişte dopaţi
Pun aicea punct, cu ‘i’ sub el
‘I’-ul de la numele Ilie
Şi vă-ndemn s-o ţineţi cătinel
Că mai e de tras la pandemie…
~*~
E cumva scrisa de Ilie Nastase, Ilie Verdet sau Ilie Pintilie de la vie,
Marine, Marie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu