Mai există „Oameni buni”?
Prof. Albert Toma
08 Decembrie 2021
„Pentru
ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic"
(Edmund Burke)
Probabil
că citatul acesta a fost repetat de milioane de ori, mai ales în această cruntă
perioadă plandemică. Pare profund și răscolitor, parcă îți trezește remușcări.
După umila mea părere, această afirmație conține o mică fractură de logică, sau
cel puțin o contradicție în termeni.
Din
punct de vedere moral, dacă asiști impasibil la înfăptuirea răului și nu faci
nimic, sau chiar și numai dacă ai cunoștință că răul se înfăptuiește și nu faci
nimic, rămânând în zona ta de confort, nu poți să te mai consideri un „om bun”.
Chiar putem merge și mai departe, ești chiar un omplice al celor ce înfăptuiesc
răul, deci, într-o oarecare măsură, devii și tu un om rău.
Din
punct de vedere juridic, citatul ar putea avea mai mult sens. Dacă luăm în
discuție doar cazul acestui uriaș genocid mascat sub pretextul plandemiei,
oamenii ar putea fi împărțiți în două categorii: călăii și victimele, adică cei
care pun în aplicare măsurile aberante și criminale ce se iau în numele
„sănătății publice”, și marea masă, cei care suntem nevoiți să le suportăm și
adeseori să cădem răpuși și striviți de aceste măsuri de „protecție”. Pe cei
care au conceput acest genocid și acum dictează executarea lui nu-i putem
încadra în rândul oamenilor, aceia probabil că sunt diavoli.
Dar
oare chiar așa de simplă să fie împărțirea? Să fie doar alb și negru, doar
călăi și victime? Bineînțeles că nu poate fi așa de simplu, tocmai pentru că
planul moral nu poate fi separat complet de cel legal. Legile sunt făcute și în
spiritul moralei cvasiunanim acceptate. În momentul în care ne supunem
abuzurilor, fie că sunt înfăptuite de o bandă privată de tâlhari sau de o bandă
publică (grup infracțional organizat sub denumirea de „autorități”), fie că o
facem cu bucurie sau cu tristețe, noi devenim automat complicii criminalilor.
Și nu mai suntem doar complici pasivi, devenim chiar complici activi, pentru că
prin supunerea noastră încurajăm criminalii și creăm o presiune psihică enormă
asupra celor ce nu vor să se supună.
Prin
participarea la farsa criminală plandemică, chiar și prin „nevinovatele”
respectări de recomandări, îmbotnițări, distanțări, testări, injectări,
folosirea semnului fiarei, etc, noi le dăm criminalilor tot mai multă putere și
ne sufocăm semenii și frații noștri cu tot mai multe lanțuri pe care le aruncăm
pe grumazurile lor. Pentru păpușarii psihopați noi nu suntem decât o turmă de
miliarde de sclavi înlănțuiți. Ei ne biciuiesc cu sete, ca să îngenunchem în
fața lor, deși știu că mulți dintre noi nu vor să îngenuncheze. Și mare le este
satisfacția cand văd că cei mai slabi și mai săraci cu duhul dintre noi
îngenunchează, trăgând și pe frații lor în jos. Oricât de puternici ar fi
nesupușii, după ce trei sferturi dintre semenii lor au căzut, le este tot mai
greu să rămână în picioare și simt că se vor prăbuși și ei în curând.
Nu
are rost să-l mâniem pe Dumnezeu și să ne prefacem că nu înțelegem. Decizia de
a accepta genocidul și de a te supune celor care-l înfăptuiesc este echivalentă
cu vinderea sufletului, făcându-te părtaș cu acei criminali și probabil că este
insuflată de către diavol. Decizia de a rezista abuzurilor și crimei este
singura corectă din punct de vedere spiritual. De aceea avem liber arbitru, ca
să putem decide singuri calea pe care mergem și de poruncile cui ascultăm, ale
lui Dumnezeu sau ale necuratului.
Sunt
mulți rătăciți ce pun la îndoială atotputernicia lui Dumnezeu, tocmai pentru
faptul că permite necuratului să ne ispitească și să ne determine să ne vindem
sufletele pe câteva mărgele colorate și strălucitoare. Dar tocmai în asta
constă frumusețea și măreția libertății pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu și pe
care vor să ne-o confiște călăii, doar rezistând cu demnitate ne validăm în fața
Lui ca Oameni făcuți după chipul și asemănarea Sa. Necuratul nu vrea să ne ia
sufletele cu forța, nu-i trebuiesc „suflete furate”, el vrea ca noi să
îngenunchem în fața lui și să-i oferim sufletul nostru pe tavă. Numai așa se
poate făli apoi în fața lui Dumnezeu cu miliardele de suflete ce-i sunt oferite
de bunăvoie, sperând că așa îl va învinge pe Dumnezeu. E demn de remarcat și de
cugetat în acest context la simbolistica semnăturii pe care o dai la injectare.
Semnătura nu are doar valoare juridică, exonerând criminalii de orice
răspundere, este și o puternică lovitură psihică, dar are și o puternică
încărcătură ritualică și simbolistică, echivalentă cu cedarea sufletului.
Dacă
vom reuși să stopăm acest genocid înfiorător, probabil că va urma o nouă epocă istorică.
Pentru ca omenirea să se poată reîntoarce la adevărata normalitate, va fi
nevoie de un proces uriaș, în care milioanele de călăi ce au pus umărul la
înfăptuirea genocidului plandemic vor trebui să fie judecați. Dar înainte de
asta, va fi nevoie de reintroducerea pedepsei supreme în întreaga lume,
pedeapsă ce a fost abolită tocmai de criminalii de la putere sub pretexte
„umaniste”, motivul real fiind tocmai pentru a avea o cale de scăpare în plus
în cazuri ca acesta. Apoi vor trebui condamnați toți călăii la pedeapsa
capitală prin atârnarea în ștreang, fără nici o excepție. Este singura pedeapsă
dreaptă și demnă pentru genocid. Fără patimă, fără ură, fără excese. Doar așa
omenirea se va vindeca de nebunia sinucigașă în care a fost adusă de o mână de
sataniști oculți.
Mulți
cred că sataniștii psihopați ce au ordonat extincția noastră sunt atât de bine
ascunși și protejați încât nimeni și niciodată n-ar putea ajunge la ei. Oare
așa să fie? Eu cred că e mult mai simplu decât pare. Odată cu condamnarea milioanelor
de călăi executanți, trebuie demarată simultan și pe întreaga planetă, acțiunea
de confiscare și naționalizare a tuturor proprietăților și activelor
corporațiilor multinaționale, urmată de arestarea tuturor acționarilor acestora
sub acuzația de complicitate la genocid. După aceste manevre, sataniștii oculți
vor ajunge exact că niște păsări de pradă la care le-ai tăiat ghearele și
ciocurile. Sau ca niște hiene la care le-ai scos colții și le-ai tăiat
ghearele. Și întreaga omenire va putea să-i vadă în toată „splendoarea” lor: o
mână de mizerabili demenți și criminali, majoritatea trecuți binișor de 80 sau
chiar de 90 de ani, ceva în genul senilului bideu cu robinet american. Probabil
că vor mirosi înfiorător, vor fi găsiți plini de excremente și de urină,
tremurând de groază ca niște șobolani prinși în capcane și cerșind milă și
cruțare pentru viețile lor mizerabile. Justiția pământească trebuie să-i
pedepsească la fel și pe acești criminali psihopați, doar că aceștia vor trebui
și împăiați și depuși ca exponate la Muzeul Genocidului Plandemic.
Probabil
că mulți din cei judecați și condamnați vor invoca faptul că ei au fost induși
în eroare de către superiorii lor, că au fost mințiți și păcăliți de către
propagandă, că ei n-au făcut decât să execute ordine, bla, bla, bla și etc...
Toate aceste scuze mincinoase și ticăloase pot fi demontate foarte ușor. Așa
cum necunoașterea legilor nu te absolvă de răspundere și de obligația
suportării consecințelor încălcării lor, tot așa, "necunoașterea"
adevărului despre genocidul a cărui unealtă ești, nu te poate absolvi de
răspundere. Să nu mai vorbim de un principiu fundamental pe care orice angajat
este obligat să-l cunoască și să-l respecte, niciodată nu trebuie să execuți
nici un fel de ordin și nu trebuie să respecți nici un protocol criminal ce
duce la uciderea oamenilor, oricât de mare ar fi presiunea asupra ta. Dumnezeu
ne-a înzestrat cu inteligență și discernământ și ne-a lăsat liberul arbitru
tocmai pentru ca să putem alege în deplină cunoștință de cauză pe cine slujim,
pe El sau pe satan? Pentru că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni.
Evident,
condamnările judiciare vor trebui să se limiteze doar la călăi, participanții
activi la genocid, participanții complici (oamenii „buni”) urmând să se judece
singuri și să-și trăiască restul vieții lor mizerabile cu povara complicități
la cel mai atroce și gigantic genocid din istoria umanității, în așteptarea
judecății divine.
P.S.
„Mă uit la lună/ Luna-i sus/ Ma uit la
stele/ Stele nu-s/ Mă uit în pungă / Punga-i goală/ Mă uit și după « omicron »/
Și simt în cap un mare gol”.
Precizez
că eu nu mă exclud din rândul complicilor. Chiar dacă m-am opus dictaturii
poate mai mult decât alții, tot nu mă pot numi „om bun” în sensul prezentului
articol. Prin lașitatea mea, am contribuit și eu cu o părticică la instaurarea
plandemiei. Dacă om mai trăi, fiecare trebuie să ne ducem crucea, să ne judecăm
și să ne purtăm povara rușinii de a fi fost părtași la asemenea genocid.
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/mai-exista-oameni-buni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu