Mircea Dorin Istrate - TRISTĂ TOAMNĂ

 

TRISTĂ  TOAMNĂ

 

 

~*~

 

De-o vreme iarna-i toamnă plângăcioasă,

Precum o babă rea și sândăcoasă, mofturoasă,

Cu ceață rece, ploaie mocănească,

Ce-ți face viața fie-ți ca de iască.

 

Cea neauă albă nu-i, și n-o să-mi fie

Strănsă-n nămeți pe-ntinsa mea câmpie,

N-o să înghețe valea c-altădată,

Sub tălpi n-o fi zăpadă înghețată.

 

N-or fi copii pe deal, la derdeluș

Și n-or mai ști ce-i ăla, săniuș,

În streașină va lăcrima cea ploaie

O iarnă-ntregă, picurând vioaie.

 

Va trece iarna asta, ca mai toate,

În tonuri gri, călcând pe frunze moarte,

Vom zgribuli închiși de-acum în case

Visând la ierni trecute și frumoase.

 

5.11.2021

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

 

DE CE-AI PLECAT?

 

Se trece ziua în răcoare,

E toamnă iar, și a brumat,

Eu căt răspuns la o-ntrebare,

Unde te-ai dus? De ce-ai plecat?

 

Eram doi tineri fericiți

Trăind un dulce-nfiorat,

De ceruri parcă ocrotiți,

Unde te-ai dus? De ce-ai plecat?

 

Uitat-ai sărutări fierbinți

Și câte toate ne-am jurat,

C-om fi mereu nedespărțiți?

De ce-ai plecat? De ce-ai plecat?

 

Mi-e sufletul de-acum pustiu,

Și fi-va veșnic întristat,

Te mai aștept, deși eu știu

Că n-ai să vii,  dac-ai plecat.

*

Am adunat toamne târzii,

Cu care-ncet m-am îmbrumat,

Te mai aștept încă să vii

Din clipa-n care, ai plecat.

**

O, cum mai încă îmi doresc

N-apoi o clipă doar să vii,

Să fim ca-n Rai dumnezeiesc,

De ce-ai plecat? De ce nu-mi vii?

***

Trecut-a vara și de-acum

E cerul trist și a brumat,

Viața-și vede de-al său drum,

Tu dusă-mi ești, de ce-ai plecat?

 

6.11.2021

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

 

MELANCOLICA  VISARE

 

Până mai credeți c-o ză vină

În seri târzii Moș Nicolaie,

Ca la copiii fără vină

Mai pe ninsoare, mai pe ploaie,

Vă pună-n încălâțări bomboane

Și ciocolăți la fiecare,

Și portocale și banane,

Și-o nuielășă de-ndreptare,

Iar  Moș Crăciun vă-mpodobească

Un brad frumos precum un mire,

Veți fi-n trăirea cea  lumească,

Copii  gustând...dumnezeire.

 

Și de-auziți pe sub ferestre

Cum vă colindă prichindei,

Al vostru suflet fericește

În Rai ceresc, cu îngerei.

Iar de s-or cerne c-altădată,

Ninsori ca-nvechile povești,

Trăiți  un vis ce nu se gată

Din timpuri vechi, împărătești,

Și curăți-s-o al vost’ suflet,

De căte-n lume-aveți păcate,

Al vostru chipul vă va fi un zâmbet,

Sub gene-n vis... înlăcrimate.

 

Lăsați-vă mințiți de  gândul

Născut  pe-a visului aripă,

Ce-o sta cuprins într-o clipă,

În timpul ăst’ ...înseninându-l.

 

~*~

7.11.2021

Mircea Dorin Istrate