ALINT
SUB CERU-I MĂREȚ
Lui
Eminescu
~*~
Sub
clar de lună
cu
o limpezime transparentă
privesc
îndelung
la
răscrucea vremilor
preumblate
de umbletul lui sfânt
prin
lacul adânc
și
izvoare cristaline.
Călătoresc
timid
printre
cuvinte
pe
cărările gândului
cu
ochi de-albăstrele
retrase
în taina
pădurii
de dulce alean.
Atârn
de ceru-i măreț
care
tresaltă
cu
tot cu vioară
un
picur de vis
un
bob de rouă semeață
o
floarea albastră
un
salut pios.
Mă
alint
în
lumina slovelor
pe
care le-a rostuit
cu
durere câmpului întins
din
constelația nemuririi.
Dansând
melancolic
cu
singurătatea însorită
de
iubire deplină
coboară
cerul în noi
pentru
a ne înfiora
prin
viers de lumină
firea
întunecată.
~*~
Vasilica
Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu