OARE
SUNT OSCAR?
Limba părinților este împletită în ADN-ul
nostru la formare în pântecul mamei. După naștere, cuvintele pe măsură ce le
pronunți se nasc din tine, este vibrația vocii divine care a legat scara și în
compoziția cuvintelor întră și dialectul. Pe durata vieții, dacă te
îmbolnăvești de DOR sau STRES, pronunțarea originală a vorbelor părinților tăi
în mângâiere te va vindeca de vătămarea venită dinafară. Vracii și vrăjitorii
știau acest lucru încă din vechi, vechi timpuri, însă noi i-am pedepsit și în
special biserica simțindu-se în inferioritate datorită ignoranței lor i-au ars
pe rug.
Științele exacte de azi nu cunosc și nu
recunosc această forță divină a construcției noastre tot așa cum nu sunt
capabili să înțeleagă fenomenul iubirii sau gravitația materiei. Politicienii
și strategii ocupanților înțeleg asta și luptă ca să rupă omul de cordonul
ombilical divin care din momentul creației și până azi i-a ținut treji. Ca să
domini omul, trebuie să-i tai toate legăturile de familie și cum o faci..., îi
distrugi limba maternă pentru că în limba maternă sunt adunate toate forțele
strămoșilor tăi până la Adam.
Cum de sunt și oameni reci pe pământ?
Foarte simplu. Dacă ești format în pântec într-o atmosferă a violenței, ruptă
de atmosfera de iubire și continuitate a arborelui genealogic, adică printre
străini, suferință și tăcere atunci la nașterea ta cuvintele limbii părinților
tăi nu se vor naște din gură ta. Vor fi doar urlete și sunete de ură și
respingere, sunetele instinctului animalic. Copii cresc și vor fi educați de
societate, însă această limbă nu va avea proprietăți vindecătoare, ci doar
proprietăți de magie artificială. Când Dumnezeu a construit lumea, la început a
fost CUVÂNTUL. Doar pronunția lui construia. Azi, poți construi folosind
cuvinte reci doar manipulând oamenii, însă CUVÂNTUL lui Dumnezeu se manifestă
înaintea apariției omului. Dacă acești copii suferă de DOR sau DEZNĂDEJDE nu se
pot vindeca cu aceste cuvinte reci, au nevoie de terapie și îndrumare prin care
să se extragă nuanțe ale stărilor care s-au instalat în ADN-ul lor la formarea
din pântec.
Întregul pământ este manipulat azi SĂ
CÂNTE CU O SINGURĂ NOTĂ în drumul spre globalizare prin demagogia de renunțare
la națiune, limba părintească și tradiție. Vă imaginați vreun șlagăr răsunător
într-o singură notă, oricare din cele șapte ar fi ea? Da. Care? Fluierat la oi.
Numai astfel poți controla o fermă de găini închisă în cuști, vorba doamnei
Melania Rusu Caragioiu: „limba care este pașaportul nostru universal de Neam și
de Țară. ...Unii scriitori ,,ajunși”, i-am auzit pe doi zicând de ce facem
atâta caz de limba română, că ea este, există... Dar dacă o lăsăm în diaspora
să se piardă vorbind doar în limba țării gazdă, nici nu se va mai auzi pe aici
de români, pierzând din existența sa neamul românesc.”
Distins Suflet și Soră în Duh, dragă
Melania Rusu Caragioiu, Multumesc pentru tremurul sufletului dumneavoastră de
copilă, creator încă tânăr în ale frumosului divin și eu prunc în ale darului
Biblic că existați și solidarizați cu recunoașterea Creației Omului și întregul
paradis din jurul său. Îngerii vor pleca, dracii vor rămâne, însă se vor naște
îngeri noi în ale iubirii cuvântului creator al neamului nostru. Dumnezeu nu
face greșeli în existență. El știe când să ne trimită la izvor, El știe când arde
sufletul și sabie îl face pentru a atinge Bolta Cerească. Acolo ne vom întâlni.
Mulțumesc că existați și că împărtășim aceste vremuri. Cu sfințenie și iubire
în Duh, Ben Todică
Dacă ni se ia limba, murim ca neam. Îi
scriam domnului Nicolae Mătcaș: Frate în Duh, dragă Nicolae, Englezii îl traduc
„pedantry”. A fi pedant. Eu am descoperit misterul limbii române în diaspora.
Cât am trăit în țară am crezut că suntem născuți cu ea și e adevărat că suntem,
însă limba nu e născută până nu o trăiești. Limbile străine le înveți, cea
maternă însă o naști prin durere, prin trăire, prin iubire. Ți-o pune mama când
ești în burtică prin cântecele ei. Primul lucru pe care l-am făcut după 11 ani
de străinătate ajuns în țară a fost să merg la școala generală, la profesoara
mea de limba română s-o rog să-mi dea din podul școlii cărțile de limba și
literatura română pe care le-am luat cu mine în Australia ca să mă purific ca
român. Că să mă regăsesc. Am concluzionat că nu pot fi integru dacă nu am o
viziune clară și completă a identității mele. În viață, trebuie să știi cine
ești și nu vei fi complet, oricine ai fi ca intelect și oricâte limbi ai vorbi
la perfecție până nu îți clarifici mapa identității tale. E frumos să
călătorești prin alte limbi, însă niciodată nu vei fi acasă în DUH. PENTRU
MINE, ORICE TEXT AL DUMNEAVOASTRĂ E O ICOANĂ i-am spus domnului Mătcaș. Iubesc
textul țesut frumos al părinților mei. Cu iubire frățească, BT
Mulți am devenit clienții perfecți ai
corporațiilor și ai promotorilor de război și dezbinare. Stau și mă crucesc la
starea în care a ajuns Europa azi și dacă privesc în istorie ei au fost mereu
jefuiți. Popoarele asiatice care s-au așezat în Europa în câmpia Panoniei s-au
unit cu austriecii și au format imperiul habsburgic, în Asia Mică au format imperiul
otoman. Apoi a venit imperiul sovietelor și azi imperiul american.
TOATE ACESTE IMPERII AU JEFUIT EUROPA și
continuă și azi. Turcii ne-au supt prin biruri grele și copiii luați cu forță
timp timp de 400 de ani, apoi imperiul bătrânilor senili și violenți
austrohungari din origine mongolă, invadatori ca și turcii care au furat omul
de rând, adică țăranul european, apoi URSS-ul care ne-a luat tezaurul... Toți
au venit cu scuze, totul ca despăgubiri de război. Acum, America, jucându-și
tricurile în toate războaiele mondiale a bombardat și jefuit continentul la
temelie în numele eliberării. Adică oricare ar fi fost rezultatul final, ei se
aliau ca participanți la victorie. Au bombardat orașele la temelie, au golit
băncile și muzeele ca pradă de război, apoi cu monumentele în spate s-au întors
triumfători acasă. Atât de „grămadă” să fie întreagă Europa ca să nu se prindă
că acești oligarhi ai lor sunt ignoranți sau sunt de fapt niște lingăi lacomi
oligarhi, trădători de propriile neamuri și tradiții, de copii crescuți fără
părinți, crescuți de doici perverse, apoi vorbind cu toții alte limbi decât cea
a strămoșilor lor: La Bulivar Birjar, la Bulivar.
Nu bat apă în piuă. Limba e CUVÂNTUL!
ATENȚIE NEPĂSĂTORILOR!
Azi noapte cu capul pe perină îl întrebam
pe Dumnezeu de ce mai trăiesc. Mulți din colegii mei de școală și copilărie au
plecat din astă lume, chiar ieri Feru Mihăiță, „grăsuțul” așa-i spuneam. Un
băiat vesel și gospodar, iubitor de familie și neam. Crescând, doream să spun
ceva acestei lumi în vest, visam dar nu am ajuns un Francis Ford Copola sau un
Oliver Stone pe care îi admirăm vii și nevii și îi ridicăm pe un pedestal
înalt, dar constat azi că amândoi au fost manevrați, împinși deoparte și
neapreciați la adevărata lor valoare, tratați cu indiferență. Întreaga lume a
artelor arsă precum cărțile în piețele Berlinului de naziștii lui Hitler. Se
merită să mai trăiești în aceste vremuri, Doamne? „E adevărat”, îmi răspunde.
„Tot ce vezi la ei ca piese de Oscar, le faci și tu și fiecare om care dăruie
demnitate aproapelui. În ochii mei sunt toate OSCARURI”. A două zi, după ce am
trimis primul segment dintr-un portret-interviu al documentarului ALEXANDRINA
STROIU, cu o zi înainte am primit următoarea apreciere: Frate, mulțumesc! M-a
emoționat filmul cu dna Stroiu, încât am vizionat pe dată toate 8 episoade. Un
destin de om, ce mai! Român necăjit toată viața, dar îndârjit ca un țăran, să
scoată apă și din piatră seacă!
Suflet bun, generos, caracter de luptător,
răzbătător, dna Alexandrina! Și ce memorie, Doamne, la anii la care mulți
rătăcesc sau stau țintuiți la pat de Alzheimer! Iar romanțele românești
clasice, imnurile Regatului, cu câtă gingășie sau patos le interpretează!
Asociațiile românești, mai mult separate decât unite, ar trebui să știe de
existența d-ei și s-o invite: ar trăi cu sentimentul necesității pentru
comunitate, transmiterii tezaurului cultural către generațiile de români, care,
încet-încet, se dizolvă în societatea globalistă nivelatoare, care trece cu
buldozerul, ștergând necruțător specificul și frumusețea culturii
reprezentanților diverselor culturi care o constituie. Să-i dea bunul Dumnezeu
sănătate și să-i păstreze luciditatea până la clipa la care nu vrea să se
gândească. Așa e, tot omului îi e frică de moarte.
Și în ceea ce privește dihonia neunirii,
dezbinării, râcii noastre congenitale, existența unor profitori de necazurile
compatrioților (cauzate de necunoașterea limbii, a legilor țării de adopție, de
imposibilitatea de adaptare rapidă la noile condiții de viață etc.), a
„vampirilor”, cum îi numiți Dvs., și aici are perfectă dreptate doamna. Modestă
ca om, văduvită de cultura facultăților înalte, dna Stroiu îi întrece pe mulți
prin înțelepciunea de viață, intuiția nativă, lupta pentru existență, chemarea
divină de a-i ajuta pe semeni la nevoie.
Vă mulțumesc, iubite frate român pentru
depistarea unui OM cu destin, până la urmă, așa cum îl concepe d-ei, fericit.
Cu admirație, NM.
Distins SUFLET, Puțini mai sunt azi oameni
precum frăția domniei voastre să observe și să simtă sufletul omului. Mulți
zic: Ei..., o bătrână acolo. Însă nu dumneavoastră, care ați dorit să
parcurgeți întreagă poveste. E un adevărat OSCAR pentru mine. Vă MULȚUMESC! Cu recunoștință
și pioasă plecăciune, BT.
Deci, Dumnezeu a avut dreptate: Toate
faptele noastre dăruite aproapelui sunt opere de OSCAR. În viață ai șansa să
alegi: Să te naști nimic și să mori nimic sau să te naști știind cine ești și
să mori fiind UN OSCAR, fiind CUVÂNTUL OM!
Cuvântul strămoșilor tăi.
Ben Todică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu