Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXII(2022), nr. 464(16 –28 Februarie)
Dragii mei enoriași!
Iadul pe pământ. S-au scurs nouă zile și nouă nopți de când a început
iadul să-și facă prezența pe pământ. Ceas de ceas, fără întrerupere, asupra
țării vecine, Ucraina, s-a abătut ploaie de rachete și de bombe. Oraș după oraș
a fost supus tirului infernal. Au fost transformate în moloz clădiri oficiale,
case particulare, școli, spitale, grădinițe, azile, muzee, biblioteci, teatre,
biserici și tot ce s-a nimerit. Bijuterii de orașe de până mai ieri, – și citez
în primul rând Kievul -, sunt astăzi peisaje înspăimântătoare.
Puțini
mai sunt printre noi românii de azi, care au trăit nenorocirile celui de-al
doilea Război Mondial. Ani de-a lungul mi-au povestit mulți dintre
participanții la războiul de atunci cum a fost pe front și în spatele
frontului. Am încercat de fiecare dată să-mi imaginez pe baza celor relatate de
acei oameni, dar îmi dau seama cât de departe am fost. Am văzut numeroase filme
de război, am văzut reportaje de pe teren din timpul unor conflagrații din
diferite locuri de pe pământ. Filmele au reconstituit, atât cât au putut,
evenimentele respective; reportajele au redat mai mult sau mai puțin faptele în
toată amploarea și cruzimea lor. Nu –mi
amintesc să fi văzut însă undeva ceea ce mi-a fost dat să văd zilele acestea în
Ucraina!
Erau
momente, când aveai impresia că arde cerul și pământul într-o singură
vâlvătaie, pe ritmuri de bubuituri asurzitoare. Mașina de război toca-toca
într-una clădiri și oameni, vieți și valori materiale și spirituale. Era un
adevărat miracol, când vedeai în scurtele pauze ale bombardamentelor, oameni
ieșind din buncăre și adăposturi, din stații de metrou și din beciuri,
repezindu-se spre proaspetele dărâmături și încercând să scoată nefericiții vii
sau morți din moloz, adunând morții și răniții de pe străzi.
Era
un miracol să vezi un președinte și un guvern luptând pe baricade, alături de
soldați și de civili cu o vitejie și o înverșunare, pe care le credeam demult
dispărute de la oamenii zilelor noastre. Era o minune să vezi acea mână de om,
Marele Președinte Zelenski, încurajându-și poporul, asigurându-i pe cei fără de
nădejde că nu-i totul pierdut, că victoria va fi a lor. În zâmbetul lui dureros
de trist se înfiripa nădejdea unui popor întreg. Minune adevărată a fost
puterea acestui om de a concentra toate resursele umane în lupta pentru libertate, pentru viață.
Minune a fost curajul și vitejia poporului ucrainean de a-și apăra țara. Cu
armele, cu ce-au avut la îndemână, ba chiar cu mâinile goale, ucrainenii s-au
opus cu înverșunare invadatorilor. Era înfiorător și măreț în același timp să
vezi oameni de prin sate blocând cu trupurile lor drumurile în fața tancurilor,
așteptând în genunchi să fie striviți de mașina infernală.
Am
citit multe despre bejeniile din alte
veacuri, când oamenii fugeau înnebuniți de acasă de teama invadatorilor. Nu
credeam că voi avea prilejul să mai văd asemenea scene în veacul al XXI-lea. Și
totuși! Aproape un milion de ucraineni s-au îndreptat cu disperare spre România
și spre Polonia. Unii veneau cu trenurile, alții cu mașinile, alții pe jos.
Femei, bătrâni și copii luau drumul pribegiei. Lăsau în urmă munca de-o viață,
tatăl, soțul, fratele sau fiul și fugeau cu ceea ce era pe ei. Aveau în spate
moartea, iar în suflet speranța. Cozi ce se întindeau de-a lungul multor
kilometri așteptau să treacă de punctele vamale și să-și vadă visul cu ochii:
salvarea. Nu aveau haine suficiente, nu mai aveau mâncare, era ger, ba chiar
zăpadă, copiii urlau de foame și de frig, de frică, întrebau de tați, de frați.
Erau mulți bolnavi, care își întrerupseseră
tratamentele și procedurile medicale. Erau copii bolnavi de cancer sau de alte
boli în fază terminală. Doamne, Doamne, Doamne, câtă jale!
În
iadul acela care părea interminabil,
niște îngeri cu chip de oameni îi așteptau pe cei plecați în pribegie la
graniță. Instalaseră bucătării mobile, de unde le dădeau mâncare caldă,
instalaseră corturi încălzite, le dădeau haine, medicamente și ce aveau nevoie.
Unii erau angajații unor instituții și asociații umanitare și medicale, alții
voluntari, alții simpli particulari. Biserica le-a oferit locurile de cazare
ale mănăstirilor din Moldova, parohiile din zonă le-au oferit case de creștini,
mulți patroni le-au oferit locurile de
cazare din hoteluri și pensiuni particulare. Între bejenari nu erau numai
ucraineni, ci și oameni de diferite etnii, care se aflaseră în Ucraina cu
diferite prilejuri, mai cu seamă studenți din lumea întreagă. Nu conta, așa cum
nu avea importanță nici faptul că nu erau toți creștini. În fața morții, a
suferinței și a nevoii nu se ținea cont decât de faptul că toți erau legați de
același numitor comun: omenia.
Era
o adevărată minune să auzi că din multe țări și colțuri ale lumii vin ajutoare
de tot felul spre Ucraina. Lumea nu rămânea indiferentă față de tragedia și
lupta acelui popor. În marile orașe ale lumii aveau loc zi de zi manifestații
de solidaritate, la care participau sute de mii de oameni. Lumea se dovedea a
fi indignată și revoltată de cele ce se întâmplau în Ucraina, de drama poporului ucrainean. Mai
puțin interesau în momentele acelea motivațiile politice ale unei părți sau
alteia, esențialul era viața, pacea și libertatea. Conducătorii statelor s-au
solidarizat și ei și au impus tot felul
de sancțiuni și restricții invadatorilor, doar-doar îi vor determina să se
oprească. Distanța până la punctul de declanșare al unui nou război mondial era
de câțiva centimetri.
Toate
aceste fapte dovedesc cu prisosință că Răul are zilele numărate, că Binele are
sorți de izbândă.
Laudă
poporului ucrainean pentru curajul și vitejia cu care și-a apărat țara; cinste
popoarelor român și polonez pentru omenia și ospitalitatea cu care au primit pe
fugari. Cinste tuturor oamenilor și popoarelor
de pe pământ, care au contribuit cu ceva, cât de puțin, la oprirea
războiului, la restabilirea păcii, la alinarea suferințelor. Dumnezeu să le rânduiască pe toate, așa cum
știe El mai bine!
Ucrainenii
au dat o lecție de patriotism lumii întregi. Cu acest prilej s-a putut vedea
care-i deosebirea dintre patrioți și globaliști. Patrioții ucraineni au luptat
pe viață și pe moarte să-și apere țara și valorile ei; globaliștii ar fi fost
asemenea țiganului din cunoscuta snoavă românească: ,,- Măi țigane-ți arde
satul!” ,,- Treaba mea, mă mut în altul!”
Abia în momente atât de grele ca cele pe care le traversăm alături de
vecinii ucraineni ar trebui să ne întrebăm mai bine cine are interesul să
promoveze concepția globalistă și
disprețuirea convingerilor patriotice. Lecția ucraineană are și alte dimensiuni
pentru noi. Ei și-au păstrat armata și stagiul militar obligatoriu. În felul acesta
cea mai mare parte a populației a avut noțiunile elementare privind folosirea
armelor, apărarea, camuflarea și toate celelalte care privesc instrucția
militară. Să mai adăugăm și faptul că armata era și o școală de viață! Înainte
de 1989 se promova și la noi teoria intitulată ,,Lupta întregului popor”. Era
și o revistă cu acest nume. Lecția ucraineană ne dovedește cât de utilă este o
asemenea pregătire minimă a populației pentru apărarea civilă.
Înainte
de a ne apăra alții, trebuie să ne apărăm noi înșine.
*
Rugă la vreme de primejdie. Astăzi, când tunurile bat tot mai aproape de hotarele țării noastre,
când se încalcă legi și hotare, când se rup bucăți din țări și din
popoare, când dreptul internațional devine poveste de adormit copiii, când
țările mici sunt amenințate de tăvălugul coloșilor, nouă, creștinilor, ne
rămâne disponibilă o armă puternică: rugăciunea. S-o folosim
cu speranță și credință, că Dumnezeu își va întoarce fața spre lumea aceasta
atât de frământată, atât de învrăjbită și de bulversată și va face să domnească
pacea, respectul față de dreptul fiecăruia, față de hotare, față de libertatea
și demnitatea oamenilor și popoarelor. Am alcătuit o astfel de rugăciune, pe
lângă cele oficiale, în spiritul vremurilor de restriște, de război și de
prigoană dintotdeauna, ca o datorie față de neamul românesc de pretutindeni, o
datorie față de toți cei ce grăiesc și gândesc românește. Iat-o:
,,Doamne..., Doamne, prea mult am mâniat bunătatea
Ta și mânie îngrozitoare ai pornit asupra noastră. Biciul urgiei Tale este foc
mistuitor și năvală de hoarde păgâne asupra noastră. S-a îngrozit sufletul de
atâta sânge nevinovat, s-au spăimântat robii Tăi de cruzimile și fărădelegile
barbarilor. Ne părăsim casele, bisericile, holdele, viile și livezile,
cimitirele și fântânile și luăm drumul pribegiei. Adăpost ne sunt codrul,
munții, văile, stufărișurile și crăpăturile pământului.
Caută, Doamne, degrabă spre plângerea și tânguirea
poporului Tău, spre pustiirea moștenirii Tale, ce vine acum de la cei de alt
neam. Auzi, Doamne, țipătul copiilor, bocetul femeilor, mugetul dobitoacelor și
vezi speranța tuturor spre Tine îndreptată. Nădejdea noastră spre Tine o punem,
Dumnezeul puterilor și al dreptății. Grăbește, ca un milostiv și ne ajută, până
nu suntem robiți. Vrăjmașii au pângărit Biserica Ta cea sfântă. Zvârlit-au
trupurile robilor Tăi mâncare păsărilor cerului; trupurile cuvioșilor Tăi
fiarelor pământului. Se varsă sângele lor ca apa și nu are cine să-i îngroape
pre dânșii. Venit-au neamurile, Dumnezeule, venit-au neamurile din puste fără
hotare să ne-aducă dumnezei străini. Oprește, Doamne, carele de luptă și
năvălirea barbarilor. Oprește, Doamne, mânia Ta pornită asupra noastră. Pune
stavilă urgiei și cătușe furtunii dezlănțuite. Treacă de la noi paharul
acesta ! Ne-am dus Crucea până în vârful Golgotei, nu ne părăsi
tocmai acum, când avem mai multă nevoie de Tine. Nu lăsa barbarii cei
fărădelege să ne răstignească Neamul. Tu, Cel ce ai dăruit biruință lui Moise
asupra lui Amalic, lui Samson asupra celor de alt neam și lui David asupra lui
Goliat ; Tu, Cel ce Te-ai îndurat spre robii Tăi de alt neam: Mircea
Basarab, Ștefan Voievod, Constantin Voievod, Horea, Tudor, Iancu, Nicolae cu
tot neamul lor, îndură-Te spre noi, până nu pierim. Contenește urgia vrăjmașilor;
dă tărie oștirii noastre și iubitorilor de Hristos să-i pună pe fugă de
întoarcere, zdrobește puterea lor prin brațul oștirii noastre!
Fii cu noi, ca să înțeleagă neamurile străine, că nu
este alt Dumnezeu mai mare decât Tine. Degrabă sfărâmă puterea și îndrăznirea
dușmanilor celor ce s-au pornit împotriva noastră și frica, spaima, cutremurul
și șovăirea să cuprindă inimile lor. Oștirii noastre dă-i vitejie deplină și
întărește brațul ei asupra nepoftiților vrăjmași. Precum se stinge fumul,
așa să se stingă vrăjmașii noștri și precum se spulberă praful în fața
vântului, așa să piară taberele vrăjmașilor din fața oștirii noastre. Trimite,
Doamne, îngerii răi în corturile vrăjmașilor noștri, ca să-i învrăjbească pre
dânșii, spre surparea puterii lor, ca să ne putem curăți pământul de liftele
străine. Fă, Doamne, calea vrăjmașilor întuneric și alunecare și îngerul Tău
să-i gonească prin brațul oștirii noastre și să-i alunge pre dânșii în locuri
pustii și neumblate, unde este locașul lui satan și al slujitorilor lui.
Păzește, Doamne, nevătămați și nebiruiți de tot răul, cruzimea și strâmtorarea
vrăjmașilor pe credincioșii Tăi robi.
Veselește cu puterea Ta pe binecredinciosul Tău popor,
dăruindu-i lui biruință asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău, armă de pace,
nebiruită biruință. Cel ce ai potolit valurile mării și stihiile întunericului,
potolește urgia cea pornită asupra noastră și adu-ne pace. Știm, Doamne, că
după Cruce vine Învierea. Învrednicește-ne să ajungem Ziua Învierii cu bucurie,
cu pace, cu libertate, stăpâni în casele noastre, în hotarele noastre. Amin.
*
Cuvinte duhovnicești. Din scrierile de acum 600 ani ale unui bătrân călugăr de la Muntele
Athos, Cuviosul Nil, redăm câteva rânduri, care privesc vremurile de la sfârșitul
lumii. Orice asemănare cu vremurile noastre poate nu este chiar întâmplătoare!
Iată-le:,,În jurul anului 1900 lumea va
începe să fie de nerecunoscut. Când se va apropia venirea lui Antihrist, mintea
omului va fi în întuneric, din cauza patimilor trupeşti, şi atât necuviinţa,
cât şi nelegiuirea vor creşte. Atunci nu vom mai recunoaşte lumea. Înfăţişarea
oamenilor se va schimba şi nu vei fi în stare să deosebeşti o femeie de un
bărbat, din cauza modului ruşinos de a se îmbrăca şi din cauza părului. Oamenii
vor fi înşelaţi de Antihrist şi ei vor fi mai răi decât animalele sălbatice.
Părinţii şi bătrânii nu vor mai fi respectaţi, iar dragostea va dispare.
Conducătorii creştinilor, arhiereii şi preoţii, vor fi oameni încrezuţi (numai
cu câteva excepţii), cu totul necunoscători a ceea ce este bine şi ce este rău,
şi astfel toată Tradiţia Bisericii şi a creştinilor se va schimba.
Printre
oameni nu va mai fi evlavie, ci va domina imoralitatea. Minciunile şi dragostea
de bani va creşte pentru cei mai mulţi, precum şi supărarea la cei ce adună
bogăţie. Prostituţia, adulterul, păcatele homosexuale, hoţiile şi crimele vor
ajunge la cel mai înalt nivel. Omul va fi lipsit de harul lui Dumnezeu primit
la Botez şi-şi va pierde mustrarea de conştiinţă.
Nu vor
mai fi conducători evlavioşi ai Bisericii şi cât de trist va fi pentru
creştinii care vor trăi în acel timp, care-şi vor pierde credinţa complet,
pentru că nu va mai fi nimeni care să-i îndrume. Atunci ei vor pleca din lume
spre locurile sfinte, ca să caute mângâiere duhovnicească pentru durerile lor,
şi peste tot vor fi numai greutăţi şi neplăceri.
Şi
toate aceste lucruri se vor întâmpla pentru că Antihrist va controla întreaga
lume, dând semne false ca să-i înşele pe toţi. Satana va da o anume
înţelepciune pervertită pentru invenţia lucrurilor, încât oamenii vor fi
capabili să vorbească unul cu altul de la un capăt al lumii la celălalt. De
asemenea, oamenii vor zbura ca păsările prin aer şi vor călători pe sub apă ca
peştii. Cu aceste lucruri, oamenii vor locui în confort, fără să-şi dea seama
că Antihrist îi înşeală pe ei, făcându-i să creadă că, dacă au toate
cunoştinţele ştiinţifice, nu au nevoie să creadă în Dumnezeu, Cel întreit în
Persoane.
Atunci,
mult-Milostivul Dumnezeu, văzând distrugerea fiinţei umane, va scurta timpul,
pentru a-i salva pe cei puţini credincioşi rămaşi şi pe care Antihrist nu a
reuşit să-i înşele. Şi, deodată, sabia cu două tăişuri va cădea să-l ucidă pe
înşelător şi pe ucenicii săi.
*
File
de jurnal – 4-5 noiembrie 1982. ,,….Protopopul mi-a spus că mâine
va avea loc recepția picturii bisericii de la Malovăț. M-a sfătuit ,,frățește”
să-mi ,,văd de treabă” și ,,să nu fac greutăți comisiei! Să nu fac obiecțiuni
cu privire la lucrare, să renunț la acțiunea penală, ca să nu iasă tărăboi. Nu
ar fi frumos” ca tocmai la mine să se întâmple necazuri. Mda!
Am fost în seara aceasta la Malovăț și am anunțat
consilierii parohiali, ca să fie mâine prezenți, deși protopopul îmi indicase
ca să nu chem pe nimeni, nici din Consiliu Parohial, nici din sat. Taica
Nicolae Tărăbâc, consilierul meu, mi-a spus că ieri a venit Dan Ivănescu, fiul
pictorului, și și-a luat mașina din curtea lui. I-a spus multe bătrânului,
printre care că ,,îi pare rău că nu are el timp să se ocupe așa cum ar trebui
de mine!”(…).
,, Azi a avut loc recepția picturii bisericii din
Malovăț. Abia cu acest prilej am putut înțelege mai bine o serie de
încrengături sociologice, am putut înțelege de ce unii vor să moară, iar altora
le e scârbă să trăiască!
La ora 10.41 am fost la gară în Severin. A venit
inspectorul Pr. Preda Virgil de la Mitropolia Olteniei și Prof. Achițenie Petre,
profesor la Institutul de Arte Plastice și pictor bisericesc. Noi, parohia, îl
cerusem pe Părintele Sofian Boghiu. M-a surprins și indignat manevra. La
protoierie au încercat să mă descoase cu privire la obiecțiunile ce le am față
de lucrarea lui Ivănescu, sfătuindu-mă să renunț la aceste obiecțiuni și să las
lucrurile-n voia sorții. Am dat telefon și inspectorului teritorial de la
Culte, Gheorghe Hâncu, iar acesta m-a
sfătuit să încerc să găsesc o soluție de rezolvare pe cale pașnică.
Am ajuns la Malovăț și acolo așteptau oamenii
noștri, consilieri și credincioși, cu pictorul Ivănescu, pictorul St.
Calopăreanu și familia lui Ivănescu.
De la început, intrând în biserică, ,,specialiștii”
nu au mai contenit cu laudele la adresa picturii. Ivănescu devenea dintr-o dată
o revelație, un geniu dezgropat peste noapte. Cei peste douăzeci de maloviceni
adunați în biserică se uitau cu gurile căscate. Ceea ce au remarcat
,,specialiștii” a fost faptul că lucrarea executată de Ivănescu este genială,
dar pictura originală, în ansamblu, nu prezenta nici o valoare artistică.
Interesant. Altfel spus, cea veche poate fi distrusă, trăiască a lui Ivănescu!”(…)(Va urma).
*
In memoriam: Mircea Sântimbreanu(1926-1999)(I). La vremea lui era cunoscut pe două planuri:
în primul rând ca director al Editurii Albatros din București, iar în al doilea
rând ca scriitor de literatură pentru copii, scenarist, publicist, producător
de film.
Am avut ocazia să-l
cunosc ca director de editură și ca om. Era o perioadă dificilă pentru cultura
română, mari restricții. Cenzura era atotputernică, iar oamenii care lucrau în
domeniul editorial se strecurau cu greu printre insistențele autorilor și exigențele
acesteia. Reduceri masive de titluri, de pagini, de autori erau la ordinea
zilei în vremea respectivă.
Pătrunsesem la
Editura Albatros datorită unei minciuni. Eram student la Teologie, când am
propus cartea cu Anton Pann. Am spus
însă că sunt student la … Filologie. Cei de la editură m-au crezut pe cuvânt
și, probabil, n-au mai cerut alte informații despre mine pe ușa din dos. Eram
la început de drum și prea tânăr ca să am un dosar periculos. Mi-a apărut
cartea cu Anton Pann în 1976, a apărut și volumul I din Coloana Infinitului în 1982 și abia atunci i-am destăinuit redactorului de carte,
Gheorghe Marin, care era totodată și secretar de partid pe editură, că am
absolvit Teologia și că sunt preot. Nu m-a crezut și a venit cu soția la Bârda,
au mers și la biserică, la slujbă și abia atunci s-au convins. A rămas taina noastră…
Nu
știu dacă de această ,,taină” a știut ceva și directorul Mircea Sântimbreanu
încă din primii ani ai relației mele cu editura. E posibil ca să fi știut,
totuși, mai multe despre mine pe linia lor informativă. De câte ori mă duceam
la editură, trebuia să duc câte ceva și directorului, Domnul Mircea
Sântimbreanu. Îi duceam câte un cartuș de țigări Kent, sau câte o sticlă de
Wisky. Mergeam la director însoțit de domnul Marin și observam de cele mai
multe ori câte o privire cu subînțelesuri schimbată între ei, dar mă gândeam că
se referă la peșcheș.
Domnul
Mircea Sântimbreanu era un om înalt, masiv, cu fața brăzdată de riduri, ușor
buftăvită, cu o privire aspră, care te băga în răcori. Avea un păr mare,
înfoiat, parcă nepieptănat de multe zile. Greu te apropiai de el. Abia atunci
îți dădeai seama că nu e un om rău, dar poate că oboseala, țigările din care
trăgea aproape necontenit, băutura de care nu era străin, zecile de cafele
consumate ziua și noaptea erau cauzele ce-l făceau să pară ca un leu zbârlit.
La acestea se mai adăugau nenumăratele conflicte pe care le avea cu superiorii
pe marginea cărților ce le propunea pentru publicare, ale celor respinse de
stăpânire. Îți dădea impresia, de la primele vorbe, că e un om stresat,
tracasat, extenuat. Primea ,,peșcheș” de
la autori, dar cea mai mare parte dintre cele primite le dădea mai departe
celor mai mari ca el.
Pe
18 apr. 1981, Domnul Marin, redactorul, m-a rugat insistent ca să vin a doua zi
la editură să vorbesc cu directorul, Domnul Mircea Sântimbreanu. Cererea mea
pentru volumul Un veac de cugetare
românească trebuia să primească viza directorului. Mi-a recomandat să duc
directorului de vreo 100 lei votcă. Ca să mă convingă, mi-a spus că preotul din
Bolintin a publicat trei cărți, dar obișnuiește să facă chefuri dese cu Domnul
Sântimbreanu. Nu știu dacă a fost o aluzie…
La
20 apr. 1981, după o lungă așteptare în anticamera biroului său, am ajuns la
Domnul Mircea Sântimbreanu. I-am dus un litru de coniac ,,cinci stele”. Cu
ușurință mi-am dat seama că e un foarte bun psiholog. Mi-am dat seama,
totodată, că se gândise atent și la propunerea mea. Nu i-a plăcut ideea
lucrării Un veac de cugetare românească.
Aceasta pentru că perioada 1848-1944 e prea întinsă; pentru că nu pot fi
cuprinși toți gânditorii români(unii sunt încă ținuți ,,la sertar”; alții au
publicat atât de puțin înainte de 1944, încât, având în vedere limitele de
spațiu editorial, nu vor putea fi incluși, ceea ce va stârni nemulțumiri; alții
sunt factori de răspundere înaltă în conducere și vor trebui reprezentați
mai…., ceea ce va face ca să nu se mai păstreze proporționalitatea valorică). Lucrarea cu N. Bălcescu nu-l interesează. Editura Albatros ,,nu se ocupă de
istorie”.
A
mers cu mine în biroul Domnului Gheorghe Marin. Era bine dispus, chiar pus pe
glume. Redactorul aproape se intimidase. Directorul a strigat la el foarte
puternic: ,,- Mă, Marine, mă! La ce trimiseși tu la mine omul ăsta, mă?” ,,- Ca
să discute cu dumneavoastră, tovarășe director, în legătură cu oferta
dumnealui!” ,,- Păi, eu de unde pot să știu, mă, Mărine, de ofertă?” ,,- Omul a
făcut o ofertă anul trecut și acum o săptămână a făcut o revenire. Eu de
fiecare dată am făcut câte o notă explicativă.” ,,- Bravo, mă, Mărine! Ai făcut
tu o hârtie! Mare lucru ai făcut! Tu știi, mă, Mărine, că de anul trecut până acum
au trecut peste mine sifilisul, ciuma, holera, leii și tigrii? De hârtia ta aveam eu timp? Amintește-mi,
domʼle! Eu azi de cinci ori mă dusei până la WC și când mă dusei acolo nu mai
știui pentru ce mă dusei!” ,,- Tovarășe Director, aveți în mapă pe birou oferta
tovarășului Stănciulescu și referatul meu. Uitați copia!” ,,- Nu, n-am citit-o
încă! În orice caz, problema trebuie studiată bine. Ăsta are niște planuri,
așa, stil Iorga și Hașdeu, să cuprindă toată Biblioteca Academiei între tâmple
și-ntre coperte. Tu știi, însă, că eu am alergie la lucrările mari!”
S-a
întors spre mine și mi-a zis: ,,- Apoi, domʼle, lumea trece la ora actuală
printr-o criză foarte serioasă. Trebuie să înțelegem acest lucru și să ne
revedem proiectele prea optimiste și fantastice. Oricum. Ții legătura cu
,,poetul” Mărin. Noi trebuie să-ți dăm un răspuns la ofertă. Ne vom mai gândi
și-ți vom răspunde!”(Va urma)
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit
câteva ajutoare și donații, astfel: Părintele
Prot. Dr. Ioan Dură din Bruxelles(Belgia): 340 lei; O doamnă Prof.
Univ. din București, care nu vrea să i se știe numele, achită pentru Azilul
de la Bâcleș, Domnul Buda Nicolae din
Tr. Severin: câte 300 lei; Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrnberg (Germania):
243 lei; Domnul Haimana Valentin din Tr. Severin și Doamna Ionescu
Floarea din Câmpina(PH): câte 200 lei; Domnul Mucioniu Nicolae din
Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Doamna Tincu Alina-Adriana din Fetești(IL):
câte 100 lei; Domnul Mănescu Alexandru din București, Domnul
Stoichină Cristi din Franța, fiu al satului Bârda, Domnul Oprișoni Sorin
din Ivanda(TM): câte 50 lei;
Domnul
Popescu Dumitru din Malovăț a achitat 100 lei pentru
contribuția de cult.
Domnul
Dima Vasile din Malovăț achită 160 lei, sumă
reprezentând costul pâinii donate în Malovăț la 26 febr.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În cursul lunii februarie am donat pâine
credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 2 Febr.(Malovăț): 92 pâini; 6
Febr.(Bârda): 110 pâini; 13 Febr.(Malovăț): 165 pâini; 20
Febr.(Bârda): 102 pâini; 26 Febr.(Malovăț): 200 pâini. Așadar, în
luna februarie s-au donat 669 pâini.
Tot în luna februarie s-a vândut pâine la prețul de
achiziție de 0,80 lei/buc. astfel: 2 Febr.(Malovăț): 108 pâini; 6
Febr.(Bârda): 790 pâini; 13 Febr.(Malovăț): 485 pâini; 20
Febr.(Bârda): 848 pâini; 26 Febr.(Malovăț): 450 pâini. Așadar, în
luna februarie s-au vândut 2.681 pâini.
*
Am achiziționat și am început să donăm câte un
exemplar din cartea Arhim. Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în Biserică, tuturor
familiilor din parohie, care binevoiesc să-și trimită la biserică măcar un
reprezentant ca să ridice cartea și să semneze de primire, cât și
credincioșilor din afara parohiei, care ne-au ajutat cu cel puțin 100
lei în perioada 1 Dec. 2020-30
Nov. 2021.
*
Împreună cu Consiliul Parohial am hotărât să organizăm
o acțiune caritabilă la Azilul de bătrâni de la Bâcleș(MH) în ziua de 3 martie
a. c. Le vom duce masa de prânz, formată din ciorbă de perișoare, sarmale cu
mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, mere, suc și apă minerală. Am dat
deja comandă pentru aceasta. O familie care nu vrea să i se cunoască numele s-a
oferit să suporte această cheltuială. Vom mai duce un aragaz cu butelie, ceas
de presiune și furtun. Am cumpărat deja aragazul. Domnul Borcilă Dumitru din
Malovăț, consilier parohial, a donat butelia de aragaz. O familie care nu vrea
să i se știe numele suportă costul aragazului, împreună cu o Doamnă Prof. Univ.
din București, care, de asemenea, nu vrea să i se știe numele.
*
Pe 7 aprilie vom face o acțiune caritabilă la azilul
din Cujmir. Au 23 de bătrâni internați. Le vom asigura masa de prânz.
Mai au nevoie de 23 costume de pijamale. Doamna Șeitan Elisabeta din
Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, s-a oferit să suporte costul mâncării.
Pentru luna mai, probabil în ziua de 4, vom face o
acțiune la alt azil din Mehedinți. Doamna Corina Mălureanu din București
s-a oferit să suporte costul mâncării.
*
Plăți.
În luna februarie am făcut câteva plăți mai mari,
astfel: 3.968 lei tipografiei pentru cărți; 2.680 lei brutăriei
pentru cele 3.350 pâini donate și vândute în luna februarie; 1.400
lei protoieriei pentru icoane; 1.100 lei aragazul pentru azilul din
Bâcleș(800 lei i-a pus o familie din parohie și 300 lei o Doamnă Prof. Univ.
din București. Nu vor să li se știe numele); 1.000 lei cele 32 porții de
mâncare, sucul, apa și fructele pentru masa de prânz de la azilul din
Bâcleș(banii au fost achitați de o familie din parohie, care nu vrea să fie
cunoscută); 668 lei impozit; 467 lei hârtie de scris; 400 lei timbre
poștale; 380 lei poștei pentru colete; 240 lei program antivirus,
cartuș și toner pentru calculator; 192 lei curentul electric.
*
Publicații.
În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 463, în ,,Armonii culturale”,
20 febr. 2022, ediție on-line(https:// armoniiculturale.ro/scrisoare-pastorala);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 21 febr. 2022, ediție și
on-line(https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”,
Toronto(Canada), 21 febr. 2022, ediție și on-line(http://www.
observatorul.com); Arhivele
pandemiilor…(II), în ,,Națiunea, București, 21 febr. 2022, ediție
on-line(https://ziarulnatiunea.
ro/category/ dosarele-natiunii); Ipocriții, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV(2022), nr. 1118(24 febr.), p. 12; Rugă
la vreme de primejdie, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 25 febr.
2022, ediție și on-line(http://www.
observatorul.com); Campion la minciuni, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV(2022), nr. 1119(3 mart.), p. 12;
Parohia noastră a republicat următoarele cărți: Pr.
D. Bălașa, Dacii de-a lungul mileniilor; Iisus Hristos-documente secrete; I.
Neacșu, Martirii Ardealului.
De asemenea, a publicat cartea preotului Dvs. Jurnal,
vol. IV(1985)(422 pag.).
,,Volumul
al IV-lea din Jurnal privește anul 1985. Este un an destul de încărcat
de evenimente politice și sociale, atât pe plan intern, cât și pe plan extern.
Este un an în care se continuă procesul de intensificare a unei stări de
revoltă mocnită în statele Pactului de la Varșovia, un an în care starea
conflictuală izbucnită în Polonia în anii precedenți capătă noi forme, noi
manifestări, dar și noi victime. Este un an de pregătire pentru marile
schimbări din anii 1989-1990. Jurnalul ne oferă filmul evenimentelor interne și
internaționale din anul respectiv, ajutând cititorul să perceapă pulsul
lucrurilor și stărilor de spirit.
Cum
era și firesc, Jurnalul pare, la prima vedere, să inventarieze
evenimentele, faptele, gândurile, zbaterile din viața unui sau unor eroi
principali, dar tocmai în felul acesta se conturează mai bine contextul
politico-social în care acestea se desfășurau. Un concurs de crize multiple,
precum cea politică, economică, socială, ideologică, determină o înrăutățire
vizibilă, de la o zi la alta a vieții, a existenței individului. Lipsuri de tot
felul ale celor mai elementare bunuri de consum, încălcări grosolane ale
drepturilor și libertăților care caracterizează o lume civilizată, temeri de
tot felul, lipsa de încredere dintre oameni, fac viața aproape imposibilă. La
acestea toate se adaugă, ca un corolar al batjocorii și umilinței, o propagandă
oficială aproape demențială, menită să contrazică realitatea concretă și să
creeze o realitate fictivă, iluzorie.”
*
Excursii-pelerinaje.
Pentru joi, 14 aprilie, organizăm o
excursie-pelerinaj, pe următorul traseu: Tr. Severin – Bârda – Malovăț –
Motru - Tg. Jiu - M-rea Vișina - M-rea Lainici – Petroșani – Hațeg - M-rea
Prislop - Mormântul Părintelui Arsenie Boca –Caransebeș - M-rea Teiș - M-rea
Piatra Scrisă – Orșova - Tr. Severin-Bârda. Costul e de 60 lei/persoană.
Am început înscrierile.
*
Zâmbete. ☺ ,,- Ce e mic, negru și bate la ușă?” ,,- Viitorul!” ☺,, - Cum se
numește organizația pensionarilor?” ,,- Șoimii piețelor... !” ☺Cred că
nevastă-mea are Alzheimer. Cică nu-şi aminteşte ce a văzut la mine când m-a
luat de bărbat! ☺Umblă vorba că femeile măritate se simt mai bine în zilele
fără soţ… ☺Propun să ne scriem numele pe măşti, că eu
habar n-am pe cine salut pe stradă… ☺Ştiaţi că în Insulele Canare nu există
canari? Tot aşa e şi cu Insulele Virgine. Nici acolo nu sunt canari…!”
*
Program. În cursul lunii Martie avem următorul program
de slujbe: 1 Mart.(Bârda: sfințirea
apei și semințelor, la ora 9; Malovăț: sfințirea apei și semințelor, la ora
10); 5 Mart.(Malovăț-Bârda); 6 Mart.(Bârda); 7 Mart.(Malovăț, slujbă la ora 17); 8 Mart.(Bârda: slujbă la ora 17); 9 Mart.(Bârda, spovedit și grijit dimineața, la biserică și în sat;
slujbă la ora 17); 10 Mart.(Malovăț:
slujbă la ora 17); 11 Mart.(Malovăț:
spovedit și împărtășit dimineața, la biserică și în sat; Bârda: slujbă la ora
17); 12 Mart.(Malovăț-Bârda); 13 Mart.(Malovăț); 19 Mart.(Malovăț-Bârda); 20
Mart.(Bârda); 25 Mart.(Bârda:
pomeniri la ora 8; Malovăț: slujbă); 26
Mart.(Malovăț-Bârda); 27 Mart. (Malovăț). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate,
pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu