MĂ
PLOUĂ
~*~
Ar
putea fi artă cu 1 persoană, copac şi drum
Mă
plouă gândurile
adânci
mă
plouă privirile
lungi
mă
plouă dorurile
ascuțite
mă
plouă cuvintele
nerostite
mă
plouă gesturile
solare
mă
plouă adesea o dulce
visare.
Toate
mă inundă
în
valuri de iubire rotundă
renaște
lucida speranță
cu
duioasă rezonanță
și
mă paște blajin
sub
cerul senin
fără
urme de suspin
pe-ntinsu-mi
imaș verde
dorind
să mă dezmierde.
Ridic
a toamnei cortină
acoperită
de cetină
îmbrățișez
o scumpă povară
dintr-o
nouă primăvară.
~*~
Vasilica
Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu