DEDICAȚII LUI PĂSTOREL TEODOREANU
~*~
Orice naș își are nașul
Să coacem
un pui la ,,Nanu”
Dar,,boss-naș” mi-a oprit banul
Cresc datoriile-n Han(u),
Te reneg, naș
Sadoveanu!!!
*(Mihail Sadoveanu, nașul lui Păstorel
îi stabilise o pensie acestuia de 1200
lei lunar, fiindcă acest fin teribilos nu lucra, dar era o somitate în
sfera lui. Păstorel îl critica des pe
Sadoveanu pentru zgârcenie.)
Prindem noi să suflăm in iaurt
Astăzi vă ofer clătite,
Mult de guvern smântânite
Îl schimbăm de ne dă mâna
Să mai luăm și noi smântâna.
Să tot ai cinci vieți
Câți cireși au fructe-n vie,
Sunt prea mulți pentru dulceață
Îi scot și pun razachie
Altă aromă, altă viață!
Atenție la șorici
Vă invit la grătărel
Am vin roșu și creveți
În proțap rumen purcel
Furat de la un mistreț!
Greu cu asortatul
Pentru voi amici de șpriț,
Am să-mi mut patul aici
Merg acasă, nu să dorm
Ci să- mi iau alt papillion.
Dau rețeta în loc de desert
Am din Franța o rețetă
Cu șampanie și vedetă
De vedetă vreau să scap
Azi fac șnițele de... crap...
Ori până-n Pașțti, ori după Paști
Mama mi-a vorbit de Post
Tata de postul ce-a fost,
Ionel mă simte prost;
Treaba lor, sunt cum am fost.
Leacul salutar
Am uitat de epigramă,
Mereu cu gândul la hrană,
Fac alegerea din cramă
Mă tămâiez.. să n-am mană!
,,In vino veritas”
Un ghiduș zis Păstorel
Duce capra la izvor,
Cine-aleargă, ea sau el,
Fiindcă vin curge în... sfor…
Polivalent
Și gurmand și diplomat,
Cu stomacul plin de poante,
A rămas de neutat,
Zgăriind cu unghii boante.
Aură
Ce ți-e cu Teodoreanu
Păstorel, bun magistrat
Doctor, vindecând aleanul
Prin cristal de vin Muscat
Deliciul bucatelor,
Teodorene Păstorel,
Te slăvim la multe mese-n
Vin de Panciu și chisel,
Peste epigrame-alese
Și
Deliciul bucatelor,
Te slăvim la multe mese-n
Vin de Panciu și chisel,
Peste epigrame-alese
Trase-n sos de Păstorel…
Festin
Vezi curcanul împănat
Ce sub aripă ascunde
Mărul, cel în vin murat
Și-n epigrame fecunde…
Greu de ajuns
Te întrebi unde-i maestrul
Ce le-a combinat pe toate ?
Uite-l Păstorel
buiestru,
De stărnește bețe-n roate !
Vremuri noi
Te mai slăvim Păstorele,
Tot înalt pe soclul tău,
Vremurile sunt cam grele:
Gâște grase, vinul greu !
Să-l recitim pe Caragiale
Tot îți amintești matale
De marele Caragiale.
Uite-l, și acuma râde
De legile noastre hâde !
Cu părere de rău
ACI NE OPRIM
DRAG PĂSTOREL.
ÎȚI ÎNCHINĂM UN VINICEL
LÂNGĂ O
TAVĂ CU
PURCEL,
-SĂ NU NE UIȚI !- CU-UN
OSTROPEL!
~*~
MELANIA RUSU CARAGIOIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu