CONJUGAREA
ANOTIMPURILOR
~*~
La
sărbătoarea primăverii
m-am
îmbrăcat cu sevă proaspătă,
mi-am
arborat pe chip
zâmbetul
viguros al mugurilor,
și-am
dansat pe poante
în
trilul privighetorii.
M-am
imaginat zeița Flora
cu-n
ghiocel – mărțișor în piept,
magnet
pentru miracole.
La
sărbătoarea verii,
irișii
mei impresionați
de
culorile curcubeului
din
rochiile anotimpului
au
preferat ținută de gală
din
raze cu paiete azurii
și
cunună de sânziene.
În
licărul tainic al stelelor
m-am
visat regina nopții
gustând
fructul pasiunii
și
vibrând de farmecul vieții.
La
sărbătoarea toamnei,
mirată
observ cum seva
se
metamorfozează în sânge
cu
ton înnegurat și alură vâscoasă
se
strecoară alene prin venele firave.
La
fiece pas încheieturile scârțâie
dar
savurez încântată foșnetul frunzelor,
covor
țesut în acuarele vii.
Însetată
de apă vie
mă
închipui căprioară
și
pășesc agale spre pădurea
prin
care curge un râu molcom.
La
sărbătoarea iernii voi merge
când
într-un ultim salt acrobatic
voi
aluneca pe derdelușul vieții.
Pe
calea descoperită
spre
Cerul cerului
voi
da socoteală pentru neroziile
săvârșite
dincolo și dincoace
de
sărbătorile din anotimpuri,
sperând
ca Lacrima lui Iisus,
prin
Cuvântul iubitor
mă
va ninge pururea albastru
cu
fulgi de lumină.
~*~
30
mai 2022
Vasilica
Grigoraș
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2022/05/29/vasilica-grigoras-conjugarea-anotimpurilor/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu