Mai
puternice decât drogurile poveștile de dragoste
au incitat mereu imaginația oamenilor. N-a
fost scutit nici Camil Petrescu, autorul „Patului lui Procust", care a
fost amantul tinerei scriitoare şi critic literar Monica Lovinescu. Aceasta l-a
„pasat” însă unei nimfomane pe care, în cele din urmă, prozatorul a luat-o de
nevastă. Soţia lui Camil Petrescu, care aducea fără nicio jenă bărbaţi în casă,
l-a chinuit pe scriitor până în clipa morţii sale, survenită la vârsta de 63 de
ani. A decedat la spital, din pricina unei boli de circulaţie a sângelui, după
ce şi-a smuls din vene perfuziile care îl ţineau în viaţă. Cum Camil nu avea
încredere în medici, se trata singur cu halva, fiind convins că astfel sângele
îi va circula mai lesne prin artere. Monica
Lovinescu, fiica criticului literar Eugen Lovinescu și verişoara prozatorului
Anton Holban, a scriitorului Vasile Lovinescu şi a dramaturgului Horia
Lovinescu, s-a căsătorit, mulţi ani mai târziu, cu poetul Virgil Ierunca. Trebuie amintită, totuși, ca un factor al
destinului, marea pasiune pe care Cella Serghi o poartă scriitorului.
„Niciodată nu va şti omul ăsta cât rău mi-a făcut. Am rămas cu un dor. Cum
să-ţi explic? Neliniştea mea...”. Acestea au fost cuvintele ei pentru faptul că
iubirea nu și-a găsit împlinirea. Cine să mai priceapă și iubirile astea;
plecări, sosiri, speranțe, răbufniri...nimeni nu le poate garanta statornicia.
„In numai "cateva strofe" - marele scriitor Camil Petrescu
face PORTRETUL natiei noastre !!!
Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 — d. 14
mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și
poet.
El pune capăt romanului tradițional și
rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului modern.
Nicolae Manolescu scria că „Întreaga
poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia
cunoașterii absolute a omului.”
ZEFLEMEAUA,
de CAMIL PETRESCU { Motto: „Românii e deştepţi!“}
Cînd
va veni sfîrşitul lumii
Românii
nu vor fi atenţi
Isus
a spus: „Talita kumi“
Dar
nu pentru inconştienţi.
Iar
Ziua Domnului, ca hoţul
În
miez de noapte va sosi
Femeia
va dormi, iar soţul
Reviste
porno va citi.
N-avem
conştiinţa tragediei
Şi
totul luăm „à la légere“
Noi,
campionii băşcăliei
Am
compromis orice mister.
Avem
o scuză de faţadă:
„Lasă,
că merge şi aşa!“
Trădăm
la primul colţ de stradă
Şi-apoi
încălecăm pe-o şa.
Senzaţia
e de plutire
De
infinit paraşutism
Noi
am făcut mişto subţire
Şi
de marxism, şi de fascism.
Ce
Decebal şi Burebista?
Ce
patriotul cărturar?
Trăiască
Miţa Biciclista
Şi
berea rece la pahar!
Mitică
veşnic să trăiască
Şi
noi pe lîngă el, noroc!
Filozofia
chelnărească
E
tot pe loc, pe loc, pe loc!
Întreaga
drojdie se scurse
Din
mahalale de Fanar
Şi-n
loc să fim un roib de curse
Noi
am ajuns din cal – măgar.
Pe
primul loc e-njurătura
Ea
pentru toate e un leac
Simţi
cum îţi umple toată gura
O
moştenim din veac în veac.
Noi
„facem“ şi „băgăm“ de-a valma
Noi
suduim neîncetat
Iar
la acest popor, sudalma
E
o religie de stat.
La
treburile serioase
Noi
nu ne concentrăm destul
Avem
o somnolenţă-n oase
Şi-o
zeflemea de prost fudul.
Ceac-pac!
Dar la reluări de faze
Parcă
ne mai trezim puţin
N-avem
profil de kamikaze
Tiparul
nostru-i byzantin.
Apocalipsa
furtunoasă
Îi
sperie pe pămînteni…
Pe
noi nu ne-o găsi acasă –
Vom
fi la meci, sau la pomeni.
Aceasta,
poate, ne e soarta
S-o
tragem şi pe asta-n piepţi
N-aveţi
decît să-nchideţi poarta
Dacă
tot face ea pe moarta…
Hai,
că românii e deştepţi!
~*~
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu