Purpuriu pasionat
~*~
Un fir purpuriu, tors, te leagă de ea, o cauţi, o strigi,
este ca un râu cu malurile nedefinite,
inima se adresează inimii,
prin sunet comunică.
Îţi place respiraţia ei ritmică,
de un roşu adânc,
cu zâmbetul pe buze
vântul şiret îi împrăştie părul.
Ai vrea să-i priveşti
odată
poemele din ochii ei cuminţi,
strălucitori.
Le săruţi lumina
albă-trandafirie,
şoaptele delicate de mătase,
oglindite ca-ntr-o picătură de rouă,
îmbrăţişezi avântul fiecărui vers cald, dezlănţuit,
răsfrânt în mii de ecouri, ca o revărsare neaşteptată a mării,
urci o treaptă, desprinzi uşor
întinderile nemărginite
ce însoţesc arcuirile
inefabile, vibrante, sonore,
accentele energice şi
modulaţiile neaşteptate,
contempli contrastul de extensii solare,
reflexele flăcării vii ce arde
şi armoniile compacte, stranii.
O linişte profundă
coboară
din ceruri
şi taci,
o tăcere de aur,
imposibil de înăbuşit.
Ireversibil, înalt,
simţi totul
spre lumina din tine...
~*~
IRINA LUCIA
MIHALCA
11 august 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu