RADU GABRIELA - DESPRE MISTICĂ

 

DESPRE MISTICĂ (XXVI)

FILOSOFIA ZEN (III)

 

Există astăzi în Japonia două şcoli care practică două metode diferite Zen.

 

Şcoala Rinzai, sau şcoala „atingerii instantanee a iluminării”, aplică metoda Koan  şi pune accentul pe Discuţia periodică, formală, numită Sanzen, între maestru şi discipol, discuţie în care acestuia din urmă i se cere să descrie propria viziune a koan-ului asupra căruia meditează.

Meditaţia pe Koan implică lungi perioade de concentrare intensă care conduc la brusca experimentare a stării Satori.

Maestrul experimentat ştie când discipolul a atins limita iluminării şi este capabil să-l conducă direct şi brusc în experienţa satori prin acte neaşteptate cum ar fi lovirea cu un baston sau emiterea unui sunet ascuţit.

 

Şcoala Soto, sau şcoala „atingerii treptate a iluminării”, evită metodele de şoc ale şcolii Rinzai şi îşi propune să ofere discipolilor o Desăvârşire Treptată „ca adierea de primăvară care mângâie floarea ajutând-o să înflorească.”

Face apel la Postura şederii în linişte şi la Îndeplinirea muncilor cotidiene ca Forme de Meditaţie.

 

Atât şcoala Soto, cât şi şcoala Rinzai acordă o mare importanţă Zazenului, postura de meditaţie şezând, practicată în mănăstirile Zen timp de mai multe ore zilnic.

Adoptarea posturii corecte şi Tehnica respiraţiei sunt Primele lucruri pe care le învaţă un discipol Zen.

 

În Rinzai Zen, postura Zazen Are Rolul De A Pregăti Mentalul Intuitiv pentru meditaţia pe koan; iar şcoala Soto consideră Zazenul ca Cel Mai Important Mijloc de a-l ajuta pe discipol Să Ajungă La Satori.

 

Mai mult decât atât, Zazen Este Considerat Chiar Realizarea Naturii Budiste; Corpul şi Mentalul Se Afla Într-o Unitate Armonioasă, Perfectă.

 

Aşa cum se spune într-un poem Zen:

 

Să stai liniştit, să nu faci nimic,

Primăvara vine şi iarba creşte de la sine.

 

Afirmând că iluminarea se manifestă în toate aspectele vieţii cotidiene, Zen are o enormă influenţă asupra modului de viaţă tradiţional japonez.

 

Acesta cuprinde pictura, caligrafia, grădinăritul, dar şi activităţile care ţin de ceremonia ceaiului şi de realizarea aranjamentelor florale, artele marţiale (trasul cu arcul, lupta cu sabia şi judo).

 

Toate acestea sunt cunoscute în Japonia sub numele de Do, adică Taoista „Cale” Spre Iluminare.

 

Toate explorează diversele Forme ale Experienţei Zen.

Pregătesc Mentalul şi îl Aduc în Contact cu Realitatea Ultimă.

 

Am menţionat deja gesticulaţia calmă în ritualul ceremoniei ceaiului, cha-no-yu, spontana mişcare a mâinii cerută în arta caligrafiei şi în pictură, coordonata spirituală a artei bushido, „Calea Războinicului”.

 

Toate acestea sunt Expresii ale Spontaneităţii, Simplităţii şi Totalei Implicări a Mentalului care caracterizează modul de viaţă Zen.

 

Deşi toate cer o tehnică perfectă, Adevărata Măiestrie Este Atinsă Atunci Când Tehnica Transcende Arta şi Devine o „Artă Neartistică”, Izvorând Direct din Subconştient.

 

Şansa a făcut să dispunem de o minunată descriere a unei asemenea „arte neartistice” în cartea lui Eugen Herrigel ”Zen în arta tragerii cu arcul”.

 

Herrigel a petrecut mai mult de cinci ani alături de un venerat maestru pentru a deprinde această „artă mistică” şi relatează în această carte modul în care a trăit experienţa Zen în tragerea cu arcul.

Arată cum Trasul cu arcul i-a fost prezentat ca un Ritual Religios „Dansat” cu mişcări spontane, lipsite de efort şi Fără A Urmări un Scop.

I-au trebuit mulţi ani de practică, ani care i-au transformat întreaga personalitate, ca să înveţe să încordeze arcul cu mişcări încărcate de spiritualitate, fără efort şi să slăbească coarda „neintenţionat” lăsând săgeata să plece aşa cum cade un fruct copt.

 

Perfecţiunea Se Atinge Când Arc, Săgeată şi Arcaş S-au Topit Într-o Singură Entitate; Nu Omul Trage Cu Arcul, Ci Această Unică Entitate.

 

Cartea Lui Herrigel Este Una Din Cele Mai Bune Relatări Despre Zen, Căci Nu Menţionează Deloc Filosofia Zen.

 

 

Fritjof Capra

Sursa: RADU GABRIELA