Vasilica Grigoraș – DANSUL UNEȘTE OAMENII

 

Vasilica Grigoraș – DANSUL UNEȘTE OAMENII

 

Să fi avut vreo trei anişori şi ceva când ne-am dus în vizită la bunici, la Vaslui. Eu îi iubesc foarte tare şi ei mă iubesc pe mine şi se întrec în a-mi arăta acest lucru şi a-mi face diverse surprize. Buna încă mai lucra la bibliotecă. Noi am ajuns înainte de a se termina programul şi ne-am dus să o luăm de la serviciu.

Eram tare vioaie, energică şi când ascultam muzică, repede începeam a dansa în legea mea, dar atrăgând privirile celor din jur. Buna îmi promisese altădată că mă va duce la un curs de dans la Palatul Copiilor, unde este profesoară o foarte bună prietenă a ei, doamna Anuşca, pe care o cunosc şi eu şi unde fetiţele învaţă să danseze foarte frumos. Am fost de acord şi m-am bucurat să merg.

Am ajuns la Palat. Lecția trebuia să înceapă în câteva minute. A ciocănit Buna la uşă şi a venit doamna profesoară, m-a luat în clasă, m-a prezentat fetiţelor de la cerc (erau de la 4 ani până la 12 ani) şi m-a aşezat în formaţia de dans. După mici explicaţii, mi-a recomandat să mă uit la celelalte fetiţe şi să încerc să dansez şi eu. Eram cea mai mică din întreg grupul. Am început să ascult muzica şi mi-a plăcut foarte tare.

– Bingo! Asta este foarte bine! M-am uitat în dreapta, în stânga, în faţă şi am început să dansez. N-aveam curaj să mă uit la doamna profesoară, pentru că eram conştientă că nu dansam aşa de bine ca celelalte fetiţe. Mi se părea că sunt cel puţin experte în materie de dans şi chiar dansau minunat pentru că se antrenau de mai mult timp. Nu m-am descurajat deloc, n-am dat bir cu fugiţii şi m-am străduit să nu mă fac de râs nici pe mine, nici pe mami şi Buna şi nu m-am oprit deloc din dans. Îmi plăcea şi vroiam să învăţ să dansez cât mai bine.

L-a sfîrşitul orei, m-au aplaudat şi încurajat cu toţii. Doamna profesoară m-a felicitat în faţa copiilor, mi-a oferit două diplome pe care le păstrez şi acum cu mult drag. Sunt primele mele diplome pe plan artistic ca participant la Cursul „Dansul unește oamenii” din cadrul Cercului de Gimnastică și Dans. Mi-a recomandat să mă înscriu la Bucureşti la un curs de dans, ceea ce am şi făcut.

La grupa mijlocie de la grădiniţă, doamnele educatoare ne-au propus şi activităţi alternative pe lângă orele din programa obligatorie. Am optat pentru lecţii de gimnastică şi dans cu profesori de specialitate. Aceștia ne-au spus că este bine să facem mişcare prin dans pentru dezvoltarea armonioasă a corpului, pentru sănătate și pentru o ţinută plăcută. Și cărei fetițe nu-i place acest lucu?

Am observat ceva foarte interesant la ”grădi”: unii copii plâng dimineaţa, iar când doamna educatoare dă drumul la muzică şi începem cu toţii să dansăm, acei copii, pur şi simplu uită să mai plângă, devin veseli, vioi, bine dispuşi. Colegii mei mai mici, care erau timizi, se comportau altfel în timpul dansului. Şi încă o constatare, dacă la serbările organizate pentru părinţi, unii se ruşinau, se mai încurcau la poezii, însă la dans toţi erau veseli şi curajoşi, sigur, fiecare dansa după puterea lui.

Dansul este bun şi atunci când avem prea multă energie (şi uneori se mai plâng părinţii și bunicii de noi că-i obosim), pe care o putem consuma prin dans, prin mişcări frumoase, elegante, vesele şi armonioase.

Pe lângă toate astea pe care le-am observat şi eu, Buna mi-a mai spus că dansul poate fi o activitate extrem de romantică. Dansul cu un partener care îţi place înseamnă destindere, relaxare, este o binecuvântare. Ei, astfel se explică de ce mă simt aşa de bine când dansez cu Andrei. Vă spun un secret pe care îl ştiu doar părinţii şi Buna: Andrei este prietenul meu, mi-a oferit şi flori de ziua mea, mărţişor la 1 Martie. O fi dansul un miracol?

 

Publicat în revista ARTĂ ȘI CANDOARE: https://en.calameo.com/read/00273258931982f35875a?fbclid=IwAR1Tpi0eKN5EFrRpqqxJCnCYfkldyeZSHcng2A-xFv2xZyd3CMzWfA9bkZM