Scrisoare pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXII(2022), nr. 475(1 – 15 August)
Dragii mei enoriași!
Puroi social. Navighez zilnic pe internet. Din motive obiective și
profesionale străbat diverse platforme de socializare, vizionez diferite
posturi de televiziune. Găsesc acolo lucruri pozitive, extraordinare, dar și
postări și emisiuni negative, de-a dreptul scârboase. Totul e amestecat, bun și
rău, alb și negru, grâu și neghină. Parcă sunt puse cu furca. Fenomenul e întâmplător? Cred că nu!
Lucrurile sunt intenționat amestecate, pentru a nu te lăsa ca să scapi fără să
vezi ceea ce vor ei să vezi. Cauți una și dai de alta, iar aceea este o imagine
pornografică, o vorbire fără control, niște gesturi și activități obscene. Sunt
scenete care se vor comice, sunt concursuri de umor în care tema principală
este sexul și diferitele lui deviații, până și desene animate în care se
promovează schimbarea sexului, homosexualitatea etc. Ai impresia că sexul a
devenit un fel de zeitate, un fel de vițel de aur, căruia trebuie,
vrând-nevrând, să-i aducem drept ofrandă
timpul nostru, puritatea sufletească, bruma de bun-simț și bună-cuviință.
Platformele de
socializare și programele de la televizor, la care se adaugă multe-multe alte
postări pe internet în afara acestora sunt realizate, susținute și plasate
acolo de niște persoane, de niște firme, de niște grupări cu orientări și
mentalități deviante. Fie că o fac din proprie inițiativă, fie sunt plătite de
forțe ale întunericului, indiferent cum și-ar spune ele. Emisiunile și
postările de acest gen otrăvesc cu duhoarea lor toată măreția acestui mecanism
care accelerează comunicarea dintre oameni, care fac ca distanțele fizice
dintre oameni să nu mai fie un obstacol.
La toate platformele
de socializare, emisiunile televizate și milioanele de postări pe internet au
acces toți sau aproape toți utilizatorii, fie pe telefon, fie pe televizor, fie
pe calculator, leptop și tabletă. Cei mai mulți sunt tinerii și mai ales
copiii. Se uită și adulții, dar aceștia au un minim filtru de bun-simț, de
bună-cuviință, care-i ajută să aleagă grâul de neghină, binele de rău, mierea
de otravă. Adulții sunt, în general, oameni stresați de efortul și grijile
zilnice, de seriozitatea vieții și problemelor ei și-și dau seama cu ușurință
că materialele respective nu sunt decât pierdere de vreme, intoxicare morală și
religioasă, lucruri fără sens. Adevăratul pericol nu este pentru adulți, ci
pentru copii. În condițiile actuale, părinții nu mai pot controla copiii cu
privire la ceea ce vizionează aceștia pe telefon, calculator, tabletă etc. Sunt
atât de sofisticate posibilitățile de a evita controlul parental, de a-i păcăli
pe părinți, încât, din start, ,,războiul” e pierdut. Copii și tinerii sunt
ahtiați după ceea ce văd pe internet. Peste tot îi vezi uitându-se la
telefoane, uneori și-n clasă, și la masă, pe stradă, în parcuri, în autobuze și
alte mijloace de transport. Pur și simplu uită de ei înșiși. Credeți că
studiază istoria lumii sau a țării noastre, matematica, geografia, filozofia,
biologia, religia? Aș! Ți-ai găsit! Să fim serioși. Cred că peste 90% dintre
utilizatorii tineri și foarte tineri ai internetului urmăresc postările
pornografice. Nu uitați, că aceasta devine o formă de educație și
culturalizare.
Cei ce realizează și
postează asemenea puroi social și ideologic pretind că o fac în baza dreptului
de liberă exprimare, în spiritul democrației. A dispărut cenzura, putem să zicem orice, să scriem
orice, să facem orice! Chiar așa? Chiar și când contravenim cu ,,creațiile”
noastre bunelor moravuri și legilor țării? Cine dă dreptul acestor indivizi
fără pic de rușine să intoxice sufletele copiilor noștri? Acești escroci fără
scrupule devin formatorii de opinie ai unei generații tinere, ușor de
manipulat. Chiar nu pot fi trași la răspundere, chiar nu pot fi stopați?
Ministerul Educației,
Ministerul de Interne, Parchetul, cele 18 culte recunoscute legal în țara noastră
nu văd și nu aud nimic de această debandadă morală, de acest asalt fără
precedent asupra unor suflete inocente, asupra copiilor și nepoților noștri?
Sunt atât de neputincioase? Nu intră în obiectul lor de activitate? O bătrână
de peste 80 de ani era condamnată la trei ani de închisoare, fiindcă cineva îi
legase un reșou în mod fraudulos la rețeaua electrică ca să nu moară înghețată
în casă; altă femeie primise câțiva ani buni de temniță, fiindcă furase o
bucată de cârnat sau o pâine din magazin, neavând ce să dea de mâncare
copiilor. De! Legea e lege! Dar pentru
acești escroci, care intoxică mintea și sufletul a milioane de copii și tineri
cu acest
puroi moral, care etalează pe garduri cel mai împuțit gunoi al
moralității umane nu este lege? Nimeni dintre cei cu putere de decizie nu
realizează responsabilitatea ce le revine față de cetățenii țării lor? Suntem
invadați și intoxicați de aceste scârboșenii imorale și avem nevoie astringentă
de protecția autorităților noastre. De ce suntem lăsați să credem că nimeni nu
se sinchisește de noi și orice vântură-lume poate să ne batjocorească după
bunul lui plac și să ne distrugă valori spirituale și materiale
inestimabile?
*
Cuvinte părintești. Mai redăm câteva cuvinte
de învățătură selectate din scrierile Sfinților Părinți, referitoare la ajutorul
pe care se cuvine să ni-l acordăm unul altuia. Iată-le:
,,Atâta
vreme cât călătoreşti pe o mare liniştită, ajută pe cel care a suferit
naufragiu (...). Cum mi te vei arăta faţă de cel nefericit, aşa se vor arăta
faţă de tine tovarăşii tăi de călătorie(SF. GRIGORE DE NISA);
,,Să
ajutăm pe nefericiţi prin cuvintele noastre în acelaşi timp cu banul nostru(….).
Să ajutăm pe cei nevoiaşi, nu numai cu bani, ci şi cu cuvinte şi fapte (...).
Să nu aşteptăm să vină la noi cei ce au nevoie de ajutorul nostru, ci noi să
ne ducem la ei, să-i cercetăm în nevoile lor (...). Nu descoase viaţa şi
faptele celui ce are nevoie de ajutorul tău, căci este cea mai mare mojicie
ca, pentru o pâine, să-i descoşi întreaga viaţă(….). Cunoscând necazul şi
oboseala păstorului, ajutaţi-l cu rugăciunile voastre, cu sârguinţa, cu
bunăvoinţa, cu dragostea, ca astfel şi noi să fim lauda voastră, în acelaşi
timp şi voi să fiţi lauda şi mândria noastră(….). Dumnezeu nu vine în ajutor
celor ce dorm, ci acelor care se obosesc şi muncesc. Ajutor se dă totdeauna nu
celui ce stă în trândăvie, ci acelui care munceşte ca cel căruia i se cere
ajutor(….). . Dacă vezi pe cineva pătimind rău, să nu te interesezi de trecutul
lui, căci cel ce pătimeşte are drept la ajutor necondiţionat(….).Daţi mână de
ajutor celor pierduţi, voi care niciodată nu aţi fost ispitiţi de beţii, voi
cei sănătoşi ajutaţi pe cei bolnavi, voi cei ce privegheaţi sprijiniţi pe cei
ieşiţi din minţi, pe cei smintiţi(….). Câtă vreme vom avea pe Dumnezeu în
ajutor, chiar de ar năvăli ispite mai grozave decât furtuna, ni se vor părea
toate ca un gunoi, ca o frunză care se poartă de vânt încoace şi încolo(….).
Noi (creştinii) nu dăm mâncare la cei ce rabdă de foame din pricina lenei, ci
îi sfătuim să muncească spre a agonisi, astfel, pâinea de toate zilele pentru
sine şi pentru alţii; încuviinţăm să capete doar hrana trebuincioasă de la
acei care le-o pot da(….). Pentru că noi înşine suntem lăsători şi leneşi,
împărţind între noi sarcinile, să ne legăm să ajutăm fiecare cu sfatul, cu
îndemnul, cu încurajarea, cu mustrări sau cu ameninţări, ca prin râvna fiecăruia
din zori să izbândim cu toţii(…)”(SF. IOAN GURĂ DE AUR).
,,Cine
poate ajuta pe nefericitul care piere şi nu face aceasta, îl asasinează”(LACTANŢIU);
,,De câte pedepse nu-i vrednic unul care trece cu vederea un astfel de
trup (căzut din cauza foamei)? Este, oare, cruzime mai mare decât aceasta? Nu
este, oare, vrednic de a fi numărat printre fiarele neîmblânzite şi de a fi
privit ca un blestemat şi un ucigaş? Într-adevăr, ar putea fi osândit ca un
ucigaş cel care poate să vindece un rău atât de mare, dar de bunăvoie întârzie
să ajute din pricina zgârceniei.(…)” Nu întoarce spatele celui care cere de la
tine ajutor şi nu da bani cu camătă!)”(SF. VASILE CEL MARE).
*
Puterea nurorilor. Soacra cu trei nurori nu
este numai în povești, ci și în realitatea de zi cu zi. O întâlnesc adesea pe
unde mă duc pașii. De cele mai multe ori e nefericită, se plânge că e singură,
părăsită, nedreptățită, neajutorată. Întâlnesc și cazuri când soacra este un
adevărat căpitan în casă, iar copiii, nurorile și nepoții soldați ascultători,
gata să execute fără crâcnire ordinele căpitanului.
Cunoșteam demult o văduvă cu trei flăcăi. Îi
crescuse cum putuse, îi căsătorise și se străduia să aibă fiecare casa lui,
masa lui, familia lui. La început s-au înțeles bine cu toții și puneau umărul
cu toții, ori de câte ori era nevoie și urneau greutățile din cale. Mama era
fericită. O mulțumeau și copiii și nurorile. Dar, cum dracul are și el plan de
lucru, de teamă să nu fie scos la șomaj, și-a băgat coada și-a tulburat apele.
Într-o zi a început cearta între frați.
Motivul este greu de găsit. O neînțelegere oarecare la împărțirea unor bunuri
fără valoare a declanșat avalanșa. Frații s-au bătut, s-au judecat pe la
tribunale ani de-a rândul. Se amenințau cu moartea unul pe altul. Mama a
încercat o vreme să facă pace, dar n-a reușit. Cât se războiau bărbații, dar
cât se războiau femeile, nurorile! Părți necunoscute până atunci ale ființei
lor ieșeau la lumină, precum aisbergurile la suprafața apei, puțin câte
puțin. Nimeni nu mai credea că se va
face pace în acea familie, că vor mai
putea să stea vreodată acei frați la aceeași masă.
După mai bine de douăzeci de ani de
scandaluri, de judecăți și de ură înfierbântată, când proprii lor copii
ajunseseră la vârsta căsătoriei, iată că s-a petrecut în viața bărbaților ceva
neprevăzut.
La nunta unei rude apropiate, a participat
mama-văduvă, cei trei fii cu soțiile și copiii lor. Nu vorbiseră unii cu alții
de mulți ani, așa cum am spus. Este obiceiul la noi, ca după ce tinerii se
cunună, întreg alaiul de nuntași să iasă în fața bisericii și acolo să facă
horă. Așa au făcut și de data aceasta.
Nu știu cum s-a întâmplat, dar parcă Duhul
Sfânt s-a pogorât în sufletul oamenilor acelora. Cineva a venit repede în
biserică și m-a chemat afară. În fața bisericii am privit și nu-mi venea să
cred. Cele trei nurori o înfășcaseră pe mama-soacră și o trăseseră în vârtejul
jocului. În momentele acelea uitaseră de toate necazurile și dușmăniile care-i despărțiseră de ani și
ani. Lumea toată rămăsese înmărmurită. Lăutarii cântau o învârtită oltenească
amețitoare. Bătrâna se ținea greu pe picioare. Numai de joc nu-i ardea, dar nu
se putea opune brațelor vânjoase ale nurorilor. Simțea și ea, așa cum simțeam
toți privitorii, că se produce o minune în viața lor.
Flăcăii bătrânei, bărbați în puterea vârstei,
au privit înmărmuriți câteva minute, fără să se dezmeticească. Nu le venea
să-și creadă ochilor. Nu credeau că este adevărat. Instinctiv, s-au privit apoi
unul pe altul. Parcă prin suflet le-a
trecut aceeași întrebare: ,,- Oare, de ce m-am certat eu cu frații mei?”
Niciunul n-a găsit răspuns. Uitaseră totul.
S-au simțit iarăși copii. S-au prins și ei în horă, alături de mama și soțiile
lor. Era o horă nebună, o horă a fericirii, a regăsirii. Cei de pe margine,
care cunoșteau bine situația acelei familii, plângeau. Nu puteau rezista
emoției. Familia se regăsise, după zeci de ani de rătăcire. În momentele acelea
parcă am simțit aripa Duhului Sfânt trecând ca o adiere peste sufletele celor
de față.
Mulți au zis că împăcarea s-a datorat numai
nurorilor, dar cred că acolo s-a
petrecut ceva mai mult! Ș
*
File
de jurnal – 21 nov. 1982. ,,În compartimentul meu erau câțiva pasageri,
cu care am întreținut o vie convorbire până la București, unde am ajuns la ora
23. Era acolo o femeie de vreo 27-28 de ani, originară din Vicovul de Sus,
muncitoare la Combinatul ,,Pipera” din București. Fratele și soțul ei erau buni
prieteni cu directorul general-adjunct, Ing. Gheorghe Trocan, originar din
Bârda. ,,Nea Gogu” fusese și în vizită pe la Vicovul de Sus. Femeia respectivă mi-a povestit câte ceva
despre Doamna Sofia Vicoveanca, originară din Vicovul de Jos. Interpretă de
muzică populară de înaltă ținută, Sofia Vicoveanca a făcut din muzica populară
bucovineană o muzică iubită de toată suflarea românească. Despre ea,
interlocutoarea mea mi-a spus că pornise dintr-o familie modestă, că mai are un
frate și o soră. Ea e stabilită în Suceava. E căsătorită cu un ziarist mult mai
în vârstă decât dânsa(…). Viața ei de familie e foarte deficitară. Bucovineanca
mi-a vorbit cu entuziasm despre familiile din părțile acelea. Familii cu 7-19
copii sunt ceva obișnuit pe acolo.
Un
alt tovarăș de călătorie a fost un maistru miner, pensionar. Originar din
Crainici jud. Gorj, el lucrase la minele de la Ploștina și de vreo doi ani
ieșise la pensie. Mi-a vorbit de condițiile de lucru deosebit de grele din
mină, de numeroasele accidente mortale ce au loc acolo. Puține dintre ele se
datorează imprudenței minerilor. Majoritatea sunt cauzate de mașini și
materiale, dintre care multe sunt de proastă calitate.
Greva
de la Motru din 1981 ar fi decurs astfel. Intrase pâinea pe cartelă. Minerii erau
nemulțumiți, fiindcă nu mai aveau cu ce să se ducă acasă. Au cerut conducerii
să ia măsuri, dar degeaba. Într-o zi s-au aliniat la intrarea minei și au
refuzat să intre în șut. S-a alarmat conducerea. Au spus răspicat:
,,-
Nu intrăm în mină, până nu vine aici
Ceaușescu!”
A
venit ministrul minelor, dar abia a scăpat cu fuga. Dacă au văzut ce-au văzut,
s-au îndreptat spre oraș. Consiliul Popular, Comitetul de partid, miliția și
securitatea orașului erau instalate pe o scară de bloc. Minerii s-au adunat în
fața blocului și au cerut să iasă primarul. A ieșit un secretar pe balcon și
le-a vorbit. Dacă au văzut minerii că totul se reduce la sfaturi și lozinci, au
luat-o frumușel pe scara blocului și au devastat birou după birou. Toată
funcționărimea s-a refugiat pe scara de serviciu pe acoperișul blocului. Din
birouri au început să zboare pe ferestre, speriate, geamuri sparte, obiecte și
dosare. Când au ajuns la ultimul etaj, au vrut să spargă ușile cu gratii, care
dădeau spre biroul cu documentele de partid și documentele securități. Atunci
au coborât de pe acoperiș trei securiști cu mitraliere și au declarat
categoric, că au primit ordin să tragă în aceia care vor încerca să violeze
acele birouri.
Dându-și
seama că nu e șagă, minerii s-au retras. Până seara au apărut în oraș trupele
armatei. În Dealul Bujorăscu au fost oprite și obligate să se întoarcă vreo
câteva autobuze cu mineri veniți de la Ploștina, veniți să se alăture fraților
de la Motru. Militarii au făcut arestări masive în noaptea aceea. Pe cine
prindeau pe stradă, arestau. A doua zi au venit mașini cu pâine de la Craiova,
Tr. Severin și Tg. Jiu. Au fost parcate la intrările minelor și fiecare miner
își putea lua pâine câtă vrea. Câteva săptămâni după aceea au tot dispărut
dintre cei care conduseseră acțiunea. Sunt unii care nici azi n-au mai apărut.
Nici familiile lor nu mai știu nimic despre ei.
A
mai povestit minerul de la Motru, că un prieten al său, care a lucrat în
Afganistan, i-a povestit o întâmplare înfiorătoare de acolo. Un tânăr a reușit
cu multă greutate și sacrificii să strângă suma de care avea nevoie ca să-și
cumpere fata pe care o iubea. Îi mai trebuiau o sută de afgani și nu mai avea
de unde să-i procure. Părinții fetei nu
s-au învoit din preț. Tinerii s-au hotărât să fugă. Zis și făcut. Ghinionul lor
a fost acela că la câteva zile au fost prinși.
Aduși în fața bătrânilor satului adunați în sfat de judecată, tinerii au
aflat rezultatul aventurii lor. Părinții fetei au cerut ca băiatului să i se scoată ochii, fiindcă el
ar fi vinovatul. Bătrânii au aprobat. Călăul satului l-a lovit cu un dorn pe
tânăr în ochi și i-a spart globul ochilor. Părinții băiatului au cerut
bătrânilor să spânzure fata și fata a fost spânzurată. Ciudată logică pentru
secolul al XX-lea!
Un
alt pasager din compartimentul meu a fost un țăran din Mălini județul Suceava,
satul natal al lui Nicolae Labiș, care venea de la tăierile de păduri de pe
Cerna. El a povestit că părinții lui Nicolae Labiș, consăteanul lui, au fost
profesori, azi pensionari. Ei au făcut un schimb cu statul. Au dat casa lor din
Mălini și au luat în schimb un apartament în București. Casa a devenit Casă
Memorială dedicată lui Nicolae Labiș.”
*
Pelerinaj cu năbădăi. Era în vara lui 1969. Trecusem în anul II la seminar.
Părinții îmi cumpăraseră bicicletă, o ,,Ucraina”. Eram în culmea fericirii.
Într-o zi m-am întâlnit în oraș cu un cunoscut al meu din Bâlvănești, Rusu
Liviu. Voia să dea și el examen de admitere la seminar. I-am propus să mergem a
doua zi, pe 5 august, la Mănăstirea Lainici, cu bicicletele. Zis și făcut.
A doua zi, pe la
prânz, am plecat la drum. N-am vrut să-mi iau mâncare la mine. Am ajuns la Bâlvănești.
Am bătut la poarta lui Liviu. A ieșit taică-său. Când a aflat despre ce e
vorba, numai că nu m-a luat la înjurături. M-a asigurat că băiatul lui n-a
înnebunit să plece la distanță așa mare.
Așadar, am rămas
singur. Mi-a fost greu să întorc la Malovăț și s-o iau pe traseul Severin-Tg.
Jiu. Tot înainte, tată! Când călare, când pe jos, am urcat la Șiroca, am
coborât la Balta, am străbătut lunca Prejnei, apoi a Izvernei, am urcat la Ponoare, am intrat în Baia de
Aramă. De acolo, încă un salt până la Tg. Jiu. Când am ajuns la gara de acolo,
se întunecase bine. Am lăsat bicicleta la ,,bagaje” și m-am dus în oraș să
mănânc ceva.
În centrul orașului,
am intrat într-un restaurant. Cu greu am găsit o masă mai liberă. Era un
consumator într-un colț, cu vreo câteva de sticle în față. I-am cerut voie și
m-am așezat și eu. Mi-am comandat ceva de mâncare și o sticlă de apă minerală.
Ușor-ușor, s-a înfiripat o discuție între noi. I-am spus cine sunt și unde
merg. Mi-a spus că este avocatul Popescu Alexandru. Am discutat câte toate până
a trecut de miezul nopții. Mi-a dat adresa și m-a rugat ca atunci când mă voi
preoți, să-l anunț și pe dânsul și-mi va face cadou un rând de veșminte
preoțești. Venind ora închiderii localului, Domnul Popescu și-a plătit
consumația, dar i-a spus ospătarului să includă și pe-a mea pe nota dumnealui.
S-a oferit să facă cinste.
Am ieșit din local.
Domnul Popescu m-a întrebat unde dorm. I-am spus că merg la gară și voi ședea
până dimineața în sala de așteptare. Imposibil. N-am avut încotro și a trebuit
să merg la dânsul. În fața unei vile imense îmi arăta: ,,- La ferestrele acelea
de la etaj șade nevastă-mea, la următoarele fetele!” Noi am trecut prin spatele
vilei, am intrat pe o portiță și am ajuns la o cămăruță în care abia aveau loc
un pat și o măsuță cu un scaun. ,,- Aici stau eu, când vin noaptea! Nu trebuie
să-mi deranjez soția și fetele!” Ne-am culcat în unicul pat. Dimineața m-am
sculat devreme. M-am îmbrăcat și am așteptat să se trezească și domnul avocat.
Când s-a trezit, a făcut ochii mari și m-a întrebat nedumerit: ,,- Cine ești
tu, mă? Ce cauți aici?” A trebuit să-i explic de mai multe ori, cu lux de
amănunte, unde ne cunoscusem, ce discutasem, cum stăruise să rămân la el peste
noapte. Greu!
Mi-am luat bicicleta
de la gară și am pornit-o spre Lainici. Când am intrat pe Valea Jiului, era un
imens convoi de trăsuri, căruțe, șarete și docare pline cu lume, împodobite cu
covoare, pături și velințe multicolore, care se îndreptau spre mănăstire. Caii
erau înzorzonați cu harnașamente frumos împodobite, cu clopote și clopoței.
Dimineața lui 6 august, hramul mănăstirii, anunța într-adevăr o zi de adevărată
sărbătoare. Mașini erau puține și reușeau cu greu să se strecoare.
Am ajuns la
mănăstire. Curtea și biserica erau ticsite de lume. Greu m-am descurcat cu
bicicleta. Nu puteam s-o las singură și nici nu cunoșteam pe cineva ca s-o las
în custodie. A slujit mitropolitul Firmilian la altarul improvizat din curtea
mănăstirii. Frații Grigore și Vasile
Cârstea, alături de Ion Bâlteanu, diaconii mitropolitului, cântau de răsuna
Valea Jiului. Nu aveau stație de amplificare, dar nici nu aveau nevoie de
așa-ceva.
Pe la prânz s-a
terminat slujba la mănăstire și au început manifestările folclorice pe Valea
Jiului. Formații artistice gorjene s-au întrecut pe scene. Erau acolo magazine
de tot felul, artizani cu tot felul de obiecte și mărfuri, grătare, băuturi,
lăutari, hore etc. etc. Să tot petreci. Nici n-am observat că se apropia seara.
Cu părere de rău m-am
desprins din mulțime și am luat-o la vale. Eram convins că voi reveni în anul
și în anii următori. Am ieșit dintre munți. Abia la Bumbești mi-am dat seama că
soarele scăpătase. Aveam de străbătut
peste o sută de kilometri și eram cu bicicleta….!
Când am trecut de
Vârtop, satul din partea de răsărit a Dealului Bujorăscu, a început și pădurea.
Aproape de șosea, în pădure, erau staționate niște turme de oi. Câinii m-au
simțit și s–au grăbit să mă legitimeze. Mi-era frică. Se întunecase demult, iar
pădurea făcea ca negura să fie mai deasă.
Aveam far, dar câinii veneau în goană pe urma mea. Le auzeam mârâiturile
și ghearele lovind în asfalt. Cred că erau cel puțin trei sau patru. Nu aveam
boată, nu aveam pietre. Atunci s-a petrecut minunea, ca-n poveștile copilăriei.
Bicicleta mi-a ,,șoptit”: ,,- Ține-te bine, stăpâne, și lasă pe mine!” Nu crezusem până atunci că bicicleta mea
poate să fugă așa! Eu eram obosit, dar ea parcă prindea aripi. Începuse drumul
să urce dealul, dar bicicleta continua să alerge cu aceeași viteză, parcă nici
nu simțea urcușul. Cert este că până la urmă câinii s-au dat bătuți și s-au
întors la oile lor.
Când am simțit că
pericolul s-a îndepărtat, am coborât de pe bicicletă. Tremura carnea pe mine,
dar bicicleta era liniștită, parcă nu se întâmplase nimic. Când am ajuns în
vârful Dealului Bujorăscu, m-am uitat la ceas. Era aproape ora unu. Când se
revărsau zorile am ajuns și eu acasă. Părinții mă așteptaseră toată noaptea,
făcându-și tot felul de griji.
Am făcut până atunci
și de atunci încoace multe pelerinaje la mănăstiri. Pe unele le-am uitat, pe
altele nu. Pelerinajul din acel an de la Mănăstirea Lainici cred că-l voi ține
minte toată viața!
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva
donații și ajutoare, astfel: O
familie, care nu vrea să i se știe numele, a donat pentru cumpărarea celor 40 costume de trening, ce urmează să le
donăm la azilul de la Șimian: 1.700 lei;
Doamna Proc. Iuliana Dogaru din Tr. Severin: 500 lei; Domnul Surugiu Nicu din Italia, fiu al satului Malovăț: 80 lei; Doamna Pleșu Adriana din
Bocșa(CS), Doamna Crăciunescu Codruța din
Italia, fiică a satului Malovăț, Doamna
Rolea Violeta din București, fiică a satului Bârda și Domnul Toma Constantin din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț:
câte 50 lei;
Domnul Ștefu Constantin(I) din Malovăț a mai achitat 150 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 270 lei; Doamna Căprioru Maria din
Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru
contribuția de cult, totalizând până acum 110
lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Pentru joi, 25
August, vom face o vizită la Azilul de la Șimian. Le vom duce masa de prânz
formată din ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă de porc la grătar cu
pilaf și cozonac. La acestea se vor adăuga suc și apă minerală. Vom mai
duce, de asemenea, 40 costume de trening, pe care le-am cumpărat deja cu banii pe
care i-a oferit o familie ce nu vrea să i se știe numele. Costul mâncării s-a
oferit să-l suporte Familia Michescu Nicolae
și Maria din Tr. Severin, fii ai satului Malovăț.
*
Lucrări la biserică. Domnul
Pereanu Constantin, împreună
cu Domnii Dima Vasile, Pera Dumitru,
Nistor Petre, Bogdan Gheorghe Gabriel, consilieri parohiali și Baltac Alexandru din Malovăț au montat
ușa de lemn sculptat la biserica de la Malovăț. A fost muncă grea, de aproape o
zi. Le mulțumim pentru efort. Dumnezeu să le răsplătească! Urmează finisarea
peretelui.
Mulțumim cordial
Consiliului Popular Malovăț, personal Domnului
Primar Ing. Ion Michescu pentru donația făcută bisericii noastre. Dumnezeu
să le ajute!
*
Excursii-pelerinaj. Pentru luni, 29
August, cu prilejul hramului Mănăstirii Topolnița, punem la dispoziție celor
interesați un autocar. Participarea va fi gratuită. Așteptăm înscrieri.
Pentru joi, 29 Sept.,
organizăm o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Bârda-Motru-Tg. Jiu-Mănăstirea Polovragi-Mănăstirea
Horezu-Mănăstirea Bistrița-Ocnele Mari(salina)-Rm. Vâlcea(oraș,
episcopie)-Mănăstirea Cozia – Mănăstirea Turnu și retur. Prețul: aprox. 70 lei/pers.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice sau să afle că i s-au
publicat câteva materia le, astfel: Proverbul
și Religia, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXXI(2021), nr. 7987(11-12
dec.), p. 9; nr. 7992(18-19 dec.), p. 9; nr. 7997(25-26 dec.), p. 9; an.
XXXII(2022), nr. 8001(1-2 ian.), p. 9; nr. 8006(8-9 ian.), p. 9; nr. 8011(15-16
ian.), p. 9; nr. 8016(22-23 ian.), p. 9; nr. 8020(29-30 ian), p. 9; nr.
8025(5-6 febr.), p. 9; nr. 8030(12-13 febr.), p. 9; nr. 8035(19-20 febr.), p.
10; nr. 8040(26-27 febr.), p. 10; nr. 8045(5-6 mart.), p. 10; nr. 8050(12-13 mart.),
p. 10; nr. 8055(19-20 mart.), p. 10; nr. 8060(26-27 mart.), p. 10; nr. 8065(2-3
apr.), p. 10; , nr. 8060(9-10 apr.), p. 10; nr. 8075(16-17 apr.), p. 10; nr.
8080(23-24 apr.), p. 10; nr. 8084(29 apr. – 1 mai), p. 10; nr. 8089(7-8 mai),
p. 10; nr. 8094(14-15 mai), p. 10; nr. 8099(21-22 mai), p. 10; nr. 8104(28-29
mai), p. 10; nr. 8111(14-15 iun.), p. 10; nr. 8120(25-26 iun.), p. 10; ,,Scrisoare
pastorală” – 474, în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 7 aug. 2022, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 8 aug. 2022,
ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); Bărbatul fatal, în ,,Art-Emis”,
Rm. Vâlcea, an. XII(2022), nr. 59(10 aug.), ediție on-line(https://www.art-emis.ro/literatura/barbatul-fatal);
Amintiri despre Ion Vidu, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXIV(2022), nr. 1142(11 aug.), p. 12; Ticăloșii,
în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr.
Severin, an. XXIV(2022), nr. 1143(18 aug.), p. 12; In memoriam: Dr. Arthur Silvestri, pe blogul Domnului Ben Todică,
directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 22 aug.
2022(bentodica.blogspot.com/2022/08/al-stanciulescu-barda-in-memoriam-dr.html);
*
Zâmbete.
☺Unii
sunt atât de săraci, încât nu au după viața lor decât bani! ☺Moartea
naturală survine când mori singur, fără ajutorul unui medic. ☺,,- De ce
o mușcat Adam din măr, copile?” ,,- Pentru că n-o avut brișca la el!” ☺,,- De
câte feluri sunt românii?” ,,- De două feluri: mulțumiți, pe care îi caută
miliția economică și nemulțumiți, pe care îi caută securitatea...!” ☺,,- Ce
este coada?” ,,- Alinierea poporului pe linia partidului...!”
*
Amărăciuni. În urmă cu câțiva ani, scriam în ,,Scrisoare pastorală”, sub titlul Tărăboi
în Postul Mare, despre unii enoriași din parohia noastră, care organizează
majoratul copiilor în perioade și zile de post. Era penibil ca-n Postul
Sfintelor Paști, la casă de creștin să auzi muzică, chiote și petrecere, să
știi că acolo se consumă carne și tot felul de mâncăruri de dulce. Era o
sfidare grosolană a celor sfinte, a rânduielilor creștinești. Nu zic că postul
este obligatoriu, fiecare îl ține sau nu-l ține, cum îi dictează conștiința și
cum îi este putința. A organiza însă o nuntă, un botez, o zi de naștere sau un
majorat în perioadă sau zi de post, este cu totul altceva. Inviți și pe alții,
oameni care vin din obligație, oameni care în mod normal nici n-ar mânca de
dulce, nici n-ar petrece în acea zi. În felul acesta devii piatră de scandal
pentru semenii tăi, împingi la păcat pe cei invitați. Încercam să conving
atunci pe cei în cauză că sărbătorirea împlinirii a optsprezece ani de către
fiu sau fiică se poate face foarte bine și cu câteva zile mai înainte sau mai
în urmă decât ziua calendaristică în cauză. Vreau să spun că se poate organiza
majoratul înainte sau după post. Ziua majoratului este în primul rând zi de
rugăciune și de mulțumire față de Dumnezeu. Ți-a ajuns copilul sau fiica la 18
ani, este sănătos/sănătoasă, a absolvit niște forme de învățământ, i se deschid
perspective frumoase în viață. Nu se cuvine, oare, să-i mulțumești lui Dumnezeu
pentru acel odor din casa ta? Nu se cuvine să-L rogi să ți-l ocrotească și să-l
ajute și de aci înainte? A face petrecere în post, este o profundă jicnire și
ofensă pe care o aduci lui Dumnezeu. În loc să-I mulțumești, Îl batjocorești! Cred
că enoriașii noștri au înțeles, cu unele excepții, acel mesaj și și-au rânduit
lucrurile și evenimentele corespunzător de atunci încoace, fapt pentru care le
mulțumesc. Dacă au mai fost unii, care
n-au observat acel mesaj, care au făcut majoratul, ziua de naștere sau cea
onomastică în zi de post, fie acasă, fie la restaurant, am socotit că e de
datoria mea să le reamintesc. Dacă nu vor să asculte, o fac pe răspunderea lor!
*
Spovediri. Împărtășiri. În zilele rânduite
și nu numai, s-au spovedit și împărtășit: 2+37+35+36+4=114
enoriași. Dintre aceștia 30 au fost
copii! Altădată erau și 150 copii!
*
Anunțuri. ●Începând cu 15 Septembrie, slujbele din
duminici și sărbători vor începe la ora
9;
●Cineva are grăsuni și
purcei de vânzare.
*
Program. În cursul lunii Septembrie
avem următorul program de slujbe: 3 Sept.(Malovăț
- Bârda); 4 Sept.(Malovăț); 8 Sept.(Pomeniri dimineața, la ora 7,
în Bârda; slujbă la Malovăț); 10 Sept.(Malovăț
- Bârda); 11 Sept.(Bârda); 14 Sept.(slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 12); 17 Sept.(Malovăț-Bârda);
18 Sept.(Malovăț); 24 Sept.(Malovăț-Bârda); 25 Sept.(Bârda). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu