Istoria
dramatizată a dramaturgiei şi a
teatrului
universal
Ştefan
DUMITRESCU,
scriitor
şi dramaturg
Lecţia
I:
Originile
teatrului şi ale dramaturgiei. Preistoria teatrului.
Naşterea
teatrului în Grecia antică (10)
TRAGOS: Primele teatre au fost construite
din lemn într-o formă trapezoidală. (Prezentatorul poate să utilizeze diafilme
sau filme ori planşe pentru a-şi ilustra spusele). Apoi, începând cu secolul IV
î.e.n, teatrele au fost durate în piatră. Ele se numeau teatre ale lui Dionisos
şi avem astfel de teatre la Atena, la Epidaur, la Siracuza. (arătând imaginile acestor
teatre, care se succed pe ecran) Iată, puteţi să le vedeţi pe ecran. Şi dacă ne
aplecăm atenţi asupra unui astfel de teatru, al lui Dionisos, durat în piatră,
vedem următoarele lucruri. Construcţia teatrului devine mai complexă cu
trecerea timpului şi ea cuprindea următoarele părţi funcţionale:
1. Theatron, adică tribunele destinate
spectatorilor.
2. Skene, adică scena, era partea mai
ridicată din faţă, având uneori un zid în spate. Cum ar fi astăzi culisele.
Aici se montau decorurile şi elementele scenografice. Trebuie spus, dragii mei,
că de-a lungul timpului, skena a fost elementul care a suferit cele mai multe
mutaţii.
3. Proskenion sau logeion, partea din faţa
scenei, unde se mişcau actorii când recitau.
4. Orchestra, partea situată înaintea
primelor rânduri ale publicului pentru evoluţia corului. (mică pauză)
PREZENTATORUL: Mulţumesc, bunule Tragos!
(către sală) Vai, dragii mei, şi acum, după aproape trei mii de ani, teatrul
contemporan, teatrul acesta în care ne găsim, are aceleaşi elemente. Adică o
skene, proskenion şi theatron, locul în care staţi dumneavoastră. Orchestra a
luat-o mai târziu opera, ca şi spaţiul dinaintea scenei numit proskenion. Dar
nu evoluţia clădirii, a locului în care se petrece spectacolul teatral este cel
mai important lucru, ci ceea ce se întâmplă pe scenă. Dacă clădirea teatrului
arată şi astăzi în linii generale ca acum două mii de ani, teatrului
punându-i-se în plus doar acoperişul şi catifeaua de la cortine şi de la husele
scaunelor, în schimb, de la Eschil încoace, s-au scris mii, sute de mii de
piese de teatru. A apărut dramaturgia universală, în care noi, românii, avem
reprezentanţi importanţi. Ne gândim la Caragiale, la Blaga, la Camil Petrescu,
la marele Eugen Ionescu. Universul creaţiei dramaturgice universale nu numai că
este imens, dar dramaturgia şi teatrul la ora actuală, alături de şcoală, de
ştiinţă, de politică, este una din forţele, conştiinţele, instituţiile cele mai
influente ale istoriei. (mică pauză) Am putea spune fără să greşim că, odată cu
Eschil, Sofocle şi Euripide, dramaturgia şi teatrul devin una dintre cele mai
influente instituţii ale lumii şi ale timpului. (mică pauză, respiră adânc)
TRAGOS (care a ascultat foarte atent): E o
plăcere să te ascultăm, dragul meu! Suntem uimiţi câte lucruri nu cunoaştem
despre teatru chiar noi, Tragoşii, care am participat la naşterea teatrului.
PREZENTATORUL (zâmbindu-i): Sintetizând
cele spuse până acum, vom preciza că istoria teatrului, în accepţiunea sa
europeană, începe în secolele VI – IV î.e.n. în Grecia antică, odată cu fixarea
unui loc consacrat Serbărilor dionisiace şi cu urcarea Tragoşilor pe scenă, dar
mai ales odată cu modificările pe care le fac în textul sacru, în memoria
arhetipală a textului lingvistic, primii dramaturgi greci, legendarul Thespis,
primul inventator al actorului, şi marele tragedian Eschil. Protoistoria, sau
preistoria teatrului, sau istoria sa veche începe însă cu mult mai înainte,
odată cu apariţia ritualului, a mitului. (mică pauză)
TRAGOS: Drept a vorbit Profesorul, fiii
mei, domnia sa ştie foarte bine ce spune. Lucrurile s-au petrecut chiar aşa cum
au fost povestite.
PREZENTATORUL: Mulţumesc, prieteni! Şi
acum, dragii mei, pentru că am reuşit să facem lumină în problema cea mai
spinoasă, aceea a originii teatrului, să încercăm să vedem şi un spectacol
teatral cu Tragoşi, aşa cum arăta el în momentul când reuşea să se desprindă de
spectacolul ritualic, ca să devină teatru. Adică aşa cum arăta el pe vremea
când Thespis inventa primul actor, iar marele Eschil se pregătea să intre pe
scena istoriei.
TRAGOS (Tragoşii îşi freacă mâinile de
bucurie): Abia aşteptăm să jucăm, dragii mei!
PREZANTATORUL (surâzând): Vom forţa însă
lucrurile şi nu vom merge în Grecia antică, unde s-a născut teatrul, ci la
curtea genialului rege al marelui neam al tracilor, Burebista. Este o ipoteză
îndrăzneaţă, nu-i aşa? În locul Tragoşilor greci cu măşti de ţap pe cap,
actorii de la curtea regelui Burebista poartă pe creştet măşti de lupi, că doar
lupul fusese cu veacuri înainte totemul triburilor trace (către Tragos).
TRAGOS (întristându-se): Nu se poate, doar
ne-ai promis că vom juca! De asta ne-ai şi chemat.
TRAGOŞII: Noi vrem să jucăm, de asta ne-am
urcat pe scenă!
PREZENTATORUL (vesel): Prietene Tragos,
dă-ţi jos de pe cap masca de ţap şi pune-ţi pe frunte masca de lup. Şi
invită-ne la un spectacol la curtea regelui trac Burebista. Şi pentru că
spectacolele cu măşti de ţap pe cap se numeau tragodii, ca să facem o glumă,
invită-ne la o tragolupie, adică la un spectacol cu măşti de lup, la curtea
regelui Burebista.
TRAGOS (fericit): Mulţumesc, prietene!
Chiar acum mă duc să-mi adun tovarăşii, să ne punem măştile de lup pe cap şi să
începem spectacolul. (iese, după el ies şi ceilalţi Tragoşi)
PREZENTATORUL (zâmbind): Aici se termină,
copii, dragii mei liceeni şi studenţi, iubiţii mei privitori, cum ziceau grecii
antici, prima lecţie şi cea de-a doua lecţie a cursului nostru de istorie a
teatrului şi a dramaturgiei, de istorie a regiei şi a spectacolului de teatru,
în general. În cea de-a doua lecţie a noastră, vom urmări spectacolul de teatru
de la curtea marelui rege al tracilor, Burebista, şi vom călători în lumea mitologiei
Greciei antice şi a Traciei. Mergând pe urmele teatrului, bineînţeles. (mică
pauză, zgomotul valurilor lovindu-se de ţărm creşte)
TRAGOS (întorcându-se pentru o clipă pe
scenă): Vă mulţumim foarte mult, domnule, pentru lecţia la care am asistat! Noi
dorim foarte mult să venim şi la lecţia a doua. Şi a treia.
PREZENTATORUL: Vă asigur că va fi o
aventură spirituală extrem de interesantă, dragii mei. Este cea mai mare, cea
mai profundă excursie a vieţii dumneavoastră. Excursia, aventura spirituală şi
geografică, educaţională şi istorică ce vă va îmbogăţi cel mai mult.
TRAGOŞII (care au revenit şi ei, se
înclină respectuoşi): Mulţumim, domnule, mulţumim!
PREZENTATORUL (înclinându-se, ducându-şi
mâna la inimă): Vă mulţumesc şi eu foarte mult, dragii mei! Vă aştept data
viitoare, tot în acest loc, devenit sacru de acum, ca să ne continuăm marea
noastră excursie în istoria culturală a omenirii şi a Greciei antice. Pornind
prin istorie de la locurile în care s-a năsut teatrul, istoria universală a
teatrului.
Sfârşit
-------------
Ştefan DUMITRESCU,
scriitor şi dramaturg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu