Subminarea
legii a devenit o problemă
Guy
Mettan, Jurnalist, Elveția
10
Mai 2023
Curtea
Europeană a Drepturilor
Ce să faci când dreapta devine curbă și nu
mai este dreaptă? În ultimii cincisprezece ani, a existat o tendință puternică
de a răsturna legea, dreptul internațional public, dreptul afacerilor și
dreptul superior al statelor naționale, în favoarea unor interese care nu mai
au nimic de-a face cu justiția și echitatea. Ca peștele, legea putrezește din
cap, de sus. Exemplele abundă. Luați cazul Curții Penale Internaționale. În
doar câteva luni de anchetă, ea l-a pus sub acuzare pe Vladimir Putin pentru
crime împotriva umanității. Fie. Dar ce credibilitate are când știi că
președintele său este polonez și procurorul său un britanic, ambii rusofobi
convinși? Acel fost procuror Fathi Bensouda a fost sancționat de Washington
pentru că a vrut să investigheze crimele de război americane din Afganistan? Că
actualul procuror a respins plângeri documentate împotriva paramilitarilor și a
guvernelor columbiene de extremă dreapta? În cele din urmă, A.N.C., partidul
majoritar din parlamentul sud-african, a cerut ca Africa de Sud să se retragă
din această instanță atât de puțin imparțială, înainte de a da înapoi. Semne de
avertizare ale unei debacle juridice?
Curtea Europeană a Drepturilor Omului se
confruntă cu aceleași abuzuri. Respectată anterior, această instanță a căzut sub
influența rețelelor Soros, care au reușit să aibă acolo numiți în jur de
douăzeci de judecători apropiați de O.N.G.-urile miliardarului
maghiar-american, după cum reiese din investigațiile aprofundate ale revistei
„Current Values”, niciodată infirmate. Acum este cucerit de valorile wokiste și
neoliberale.
Timp de trei ani, petiții, rezoluții
parlamentare și crearea unui grup de experți responsabil cu „pastrarea
independenței și imparțialității judecătorilor” s-au decis, fără rezultat, atât
de eficient a fost lobby-ul. În ceea ce privește Curtea Supremă americană -
acum politizată până la moarte - și Curtea Constituțională Franceză, formată
din membri din puterile care sunt în întregime dedicate cauzei lor, aceasta nu
mai este altceva decât o cameră de înregistrare a deciziilor guvernamentale,
așa cum este vorba despre demonstrează acest lucru cu decizia sa recentă
privind legea pensiilor. Ea și-a luat chiar libertatea de a interzice folosirea
unui referendum!
Dar independența judecătorilor și
imparțialitatea instanțelor nu sunt singurele în discuție. De asemenea, sunt
problematice extrateritorialitatea anumitor drepturi, cea americană în special,
precum și privilegiul de jurisdicție universală pe care anumite jurisdicții și
l-au arogat. Ei scurtcircuitează drepturile și, prin urmare, libertățile
naționale, în măsura în care își impun regulile în absența oricărei decizii
democratice.
Când un judecător obscur din Carolina de
Nord îl dă în judecată pe Julian Assange și îl face prizonier într-o închisoare
de înaltă securitate britanică, sfidând legea engleză, unde este legea? Când
instanțele americane își iau libertatea de a condamna companiile europene la
amenzi de miliarde de dolari pentru că au folosit „abuziv” dolarul, când
Congresul impune sancțiuni arbitrare și confiscă ilegal activele companiilor
sau persoanelor fizice, deoarece nu sunt susținute de Națiunile Unite, unici
furnizori de dreptul internațional, unde este legea? Unde este respectul pentru
proprietatea privată garantat de constituțiile țărilor democratice, inclusiv
Elveția? Și dacă vreo instanță occidentală este competentă să judece un
criminal de război, înseamnă că orice instanță africană, chineză sau rusă este
competentă să judece crimele de război comise de occidentali în Irak, Serbia și
în alte părți ale lumii, deoarece aceste crime sunt imprescriptibile.
Dacă legea unui anumit stat este
superioară tuturor dreptului internațional, la ce folosește acesta din urmă?
Pentru a justifica superioritatea dreptului occidental asupra dreptului internațional
al O.N.U. și a dreptului național, Occidentul și Statele Unite invocă în mod
constant „ordinea bazată pe reguli”. Dar care sunt aceste reguli? La ce se
refera ei? Cine le-a instituit și după ce proceduri democratice? Toate acestea
nu sunt niciodată specificate. Acest lucru este foarte asemănător cu legile din
Ancien Régime, pe care trebuia să le cunoaștem, dar care au fost ținute secrete
pentru că nu au fost publicate într-un Jurnal Oficial...
Țările noastre, care totuși se laudă că
sunt state guvernate de statul de drept și democrații care respectă libertățile
cetățenilor, se dovedesc așadar, când ne uităm cu atenție, a fi foarte
înclinate să-și încalce propriile legi de îndată ce apare o criză, teroriste.
„Atacurile” din 11 septembrie 2001 și războiul împotriva terorismului, criza
economică din 2008 și 2023 și salvarea băncilor, pandemia Covid și suspendarea
libertăților cu impunerea unui permis, războiul din Ucraina... În timp ce vor
trebui să
Notă
Cum poate fi explicat războiul din
Ucraina? De ce a izbucnit? Pentru occidentali, Rusia a fost cea care, fără
niciun motiv, a atacat cu sălbăticie Ucraina. Această narațiune convenabilă
este repetată în mass-media de către belicoșii care susțin un război total
împotriva inamicului rus. Pentru a înțelege această hotărîre, Guy Mettan merge
mult înapoi în istorie, la împăratul Carol cel Mare. El examinează fără
tabu-uri liniile forțelor religioase, geopolitice și ideologice de care
alimentează rusofobia occidentală și teama de presupusul invadator rus. Demontează
izvoarele discursului rusofob care au ca efect să împingă tot mai departe
șansele de pace și reconciliere[1].
---------------------------------------------------------
[1] sursa -
https://arretsurinfo.ch/la-subversion-du-droit-devient-un-probleme/ 29
aprilie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu