CĂ
MAMĂ-SA...E MAMĂ-SA
~*~
A venit Marius cu Miha cu nervii ei cu bosuflarea ei, o imflamație, dar
nu fizic-organică,
ci
mai de grabă ceva de Vică-isterică
(nu
știu dacă mi bună comparația cu Vica,
în
socio ecuația, de România,
că
iacă un pic scârție și perfid mâța care cam zgârâie
ca
mâța blândă, bolundă,
care
perfid, fetid zgârâie rău,
da-i
uneori mai rău și fără de rău, când?)
însă
ce zic de mă contrazic,
cu
Criticii, epigonii, mei, din epigonii și împărat și proletari, unde zice de
capitaliști, Marele Meu Eminescu, că de ei, de
capitilști: religia,
e
de ei inventată, manipulată și de proletari depărtată și depravată,
din
rădacini ca râia, pădurea, e tăiată, defrișată și politic și fizic desfințată,
distrusă ca habitat
la
sălbăticiuni, distrusă de huligani nebuni, pe nepusă masă, în Piața
Universității cu manifestație (ca ce care n-au casă, masă că-s politicieni cu
mintea sorcova vesela dusă pe la azile ca să pricopsească de acasă orbiți de
ambiția să se îmbogățească peste noapte, ca miliardarii de carton și, pentru ei
totul e boni-bon, cu trombon de botezați, la electrica
ca
băieți deștepți, buni de țâpat, în budă, că prntru ei ciudă, ciudă, că mamă-sa
moare pe rudă moare de ciudă, că pentru ei, țara e o vacă de muls (toți-s
pentru unul și, unul e pentru
toți).
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
*
***
LUI
PAVEL DIN CIUBĂNCUȚA
~*~
Pe
dinaintea ochilor mei
Trece
un om
Cu
asemănarea ce n-o vedem prea des,
Cu
simplitate trce,
Precum,
pe cer a răsărit o stea.
El
e sărac, dar e privighetoarea
Ce-și
cântă a ei cântec
E
chipul lui Hristos,
El
e stejarul carpatin
Și
lui aceste versuri închin.
El
e semănător și are de cules
Spice
de grâu, cu bobul cel ales
Ce
poartă chipul maicii sfinte,
El
are har și are bună minte
Pe
altarul țării cu dragoste le pune,
El
știe frumusețea frumoasei limbi române.
Priviț-l
pe dinaintes ochilor noștri
Trece
un om
De
care mai rareori avem a mai vedea.
A
răsărit și crește precum pe cer o stea
~*~
IOAN
MICLĂU-GEPIANU, din Gepiu, Bihor-Oradea
PARADOXUL PARADOXURILOR!!!...
RăspundețiȘtergereÎn mândra Românie ce astăzi emulează
Mai stă în fruntea țării o gâză cu fofează,
Un neamț penal, rapace, cu case, multe vile
Și camere luxoase și gânduri imobile...
E-un dobitoc săracul, a zăpăcit o țară,
Nici mama nu-și respectă, o vizitează-n seară
În weekenduri de lux, în zbor cu-elicopterul;
Sibiul survolează, se miră cartierul!!!...
Soția-i ca o floare, prin spini e rătăcită,
Postește, rabdă, tace, rezistă la ispită,
E-o vergină Marie, pe Plaiul României
Jertfelnică, osândă, făcută fecioriei...
Dar tatăl sfânt din ceruri, veghează, rabdă, tace
Și-mparte cu dobândă răsplăți la dobitoace –
Le dă un junghi pe viață în ocnă la răcoare
Să răcorească mintea așa distrugătoare!...
Facil e-n viața asta să fii un scaraoschi
Un corifeu, nelegii, un inamic al păcii,
Nu trebuie nici minte, îți trebuie doar cap
Precum îl au berbecii ce chiar și ziduri sparg –
E mintea lor obtuză și plată precum apa,
În Peștera muierii cu secera și groapa,
Căci numai spre pieire ne duc Illuminati
Masonii, fanfaronii și alte aberații...
Toți sunt fiii satanei conduși de antihrist
Mi-e milă de săracul Soros ce-i la dentist
Îi e căscată gura în rictus și-n grimasă,
Văzând nereușita de-a ne ucide-n masă
Nimicul, non-valoarea, o scamă n-a creat
În viața parazită care l-a suportat,
Suportă multe Domnul și fiul său Iisus
Dar i-a ajuns, răgazul, tâmpitu-i la apus,
La crunta judecată va fi neatizat...
Precum un pârț de muscă de mare inhalat...
O Doamne Sfânt și Mare dreptatea ta e justă
Îți mulțumesc că-n viață mi-ai dat perechea-n fustă
E-așa fermecătoare în roșu purpuriu
Hlamida-i argintie îi bate-n azuriu
Iar părul, ca și Corbul Vintilă, scriitor,
Ce-a scris prefigurând Mărețul viitor .
Minunea ta e-o oază, un Evrika total
Și entuziasmează norodul Mondial,
Mărețele popoare în națiuni Unite,
La raiul pământesc, să fie hărăzite.
De-aceea un omagiu minuscul ca și mine,
Vreau să-mi exprim acuma, m-ai îngrijit, îmi e bine,
Eu nu știu ce-aș mai spune, fac postul de tăcere,
Și-ți mulțumesc din suflet de Sfânta mângâiere!
Tu creator a toate și-n toate care sunt
Fractalice structuri create-n Univers,
În multidimensionalul creat prin jurământ,
Viteza infinită, i-a minții vajnic vers,
Infinitezimalul cu mii civilizații, se bucură de gândul,
Ce circulă-n ovații, prin ceruri infinite, planete, electroni,
Plenar circulă-n șoapte sub formă de eoni,
Nimicul, nimicește-l, dă-i meritul,avântul,
De-a merge în prostie, unde-o gândi cu gândul,
În hăuri de prăpăstii, în negre găuri dense,
C-atâția ani de-a rândul, ne-a mazilit pământul
Și-n marea lui agonie, se scarpină-ntre pense!!!...
Ing. Nelu Preda
FRUMOS, MINUNAT, TOMANESC, FELICIATRI !
RăspundețiȘtergere