Melania Rusu Caragioiu - Material pentru ,,Almanahul patriotului drept invitație de participare

 

PUIȘOR de GHIAUR

de

Melania Rusu Caragioiu,

 

 

~*~

 

Din ,, A fi patriot’’ crezul des întâlnit

În limbajul cărunt îndrăgit din străbuni,

S-a născut azi râvnitul, plaiul nostru tihnit,

Prin jertfirea de sânge pentru anii mai buni.

 

Din ,,A fi patriot” crezul des întâlnit

S-au născut obeliscuri scăldate de ploi,

Idealuri târzii, foc lăuntric mocnit,

În noi şi în cei deasemeni cu noi...

 

Din ,,A fi patriot” crezul des întîlnit

Se nasc prin durere valenţe sublime,

Freamătand imboldul ,,tu cel asuprit

,, Nu-ţi uita menirea-n evul care vine !!!”

 

~*~

Laval, 2011

 

 

 

 

Drept  PREFAȚĂ:

 

SCRISOARE  DE  PREZENTARE

 

 

          Sunt născută la 24 mai l93l, în ILTEU, jud. Arad, localitate la poalele Muntilor Zarandului, in Defileul Muresului, leagan lingvistic, specificat ca unic, in Atlasul lingvistic C.Giurăscu.

Datinile, obiceiurile, graiul, istoria locului, amintesc de daci, baronia locala, Crăișorul munților, Regele Mihai (domeniul Săvârșin de lângă Ilteu), de copii ai comunei, ajunsi universitari, si generații întregi de  slujbași la C.F.R.

          Eu am plecat de foarte mică din sat (pe atunci comună), cu părinții mei prin țară, pe unde tatăl meu își făcea serviciul și stagiile spre a deveni din impiegat de mișcare cfr, șef de gară. Am cules multe bune și mai puțin bune, în pelerinajul meu, trecând prin mizeria de război, diferite școli, boala mamei, in sfârșit, o copilărie zdruncinată.

          Am terminat liceul la Arad. Drumul spre școala și către casă îl făceam pe malul Mureșului, sau printre cladiri impunătoare, Palatul cultural  și palatul suferinței, Penitenciarul.

       Anii au trecut repede, cu spaime, bucurii, uitări și vise.

          Am terminat la Timișoara, o facultate care mi – a întregit cultura generală și m-a făcut să întâlnesc un soț oltean. Un soț tot atât de tracasat de soartă ca și mine. Am trăit o viață de prietenie, comuniune și vis, trezecișișase de ani, după care el s-a îmbolnăvit grav, și Dumnezeu l-a chemat la EL curmându-i suferințele insuportabile.

Soțul meu a fost prea bun, prea harnic, prea destoinic, ca să nu se fi mistuit ca o flacără care arde prea intens.

          Am rămas imediat după Revoluție, 1989, cu cei doi copii, deja adulți și cu profesie și cu cei trei bătrâni 78, 8o, 85 ani. Bătrâneii, toți trei  având handicap, fiecare în felul său. Fiica a plecat cu soțul ei, care a emigrat în Germania. Băiatul a rămas împreună cu mine ca să ne luptăm cu două firme minuscule și falimentare; in paralel, el își facea studiile la o altă facultate după ce nu izbutise admiterea doi ani la medicină și se ocupa și de bătrâni.

Înainte de moarte, soțul a vândut casa  părinților săi (decedați). Treburile cu inflația mergeau de așa natură că jumătate din banii de la casa respectivă au acooperit inmormântarea sărmanului meu soț.

          Printre problemele vieții mele, era grija speselor de inmormântare care ne așteptau pe mine și pe bătrânii mei. Era cumplit să mă străduiesc să le dau toate cele necesare și ceea ce mai doreau, numai din pensia lor și a mea. Mă durea sufletul când îmi spuneau că doresc ceva și făceam tot ce puteam ca să-i împac, plus medicamentele.

          Întotdeauna m-am neglijat pe mine pentru ceilalți – mulțumesc Lui Dumnezeu că mi-a dat spirit de sacrificiu și cu seninătate puteam renunța la ale mele.

          Cam în același timp m-am înscris la Universitatea de engleză ,,N. MIoc”-Timițoara, pentru  persoanele in vârstă, absolvind doi ani de studii.

          De multe ori mergeam la facultate  cu sacoșa de merinde a bătrânilor și după ore mergeam la casa lor, unde  începeam al doilea serviciu de menaj al zilei.

          Acum, un moment vesel Ei toți erau asigurați ,,de moarte„ Și eu eram asigurata ,,de moarte’’, cum se zice , dar mai trăiesc incă la 92 de ani! De trei ori am reinnoit polița mea și tot mai trăiam... După a treia asigurare depășind plafonul de vârstă contractat, ASIROM a refuzat să mă mai inscrie!

          Bătrânii au plecat în pace, s-au stins ușor, iar eu și fiul meu am plecat peste ocean, unde ajunsese intre timp și fiica mea și nepoțelul , pntrucă ginerele s-a instrăinat de ei, pe drumul vieții.

Am lucrat 3o de ani. Aceasta: în cooperație, la o stațiune de incubație artificaiala, la export de semințe de dovleac, la plante medicinale, la Centrul regional de cereale (C.R.R), la biblioteca judeteana Timiș, mai mult, patrusprezece ani.

Am invățat din copilărie, cu pasiune, franceza, care mi-a folosit foarte mult. Am citit mult, am scris mult în româna și franceza. Am mai și publicat in plachete, in volume de studii colective, în presă, studii, eseuri, curiozități, poezii, douăzecișiuna de titluri de cărți pe hârtie și una on line. Am lucrat în cercetare. Am gestionat în calitate de custode, o secție a bibliptecii care avrea patrusutedemii de unități bibliografice, exemplare periodice si carti rare. Am tutorat mulți începători ai poeziei, care, culmea, inaintea mea și-au publicat cărți. Acum iată îmi astept a doua carte din cercetare scrisă înainte de 1988! Am multe cărticele și unele cărțiu mai voluminoase, dar cele din cercetare au format academic  Am respectat întotdeauna omogenitatea și tematica strictă a unui conținut de idei din fiecare volum. Toate alcătuite respectând și tendința de bibliofilie în măsura estetică aprobată de editor și de fondul pecuniar. Mai am încă zece volume în maniscris, în copertă de legătorie, poezii și poeme pentru copii.

Am fost martoră la multe minuni care s-au întâmplat altora sau mie.

          Aștept si criticile -dar nu au venit- fiindcă recunosc faptul că scriu cam pedagogic și moralizator, dar cred cu îndărătnicie în îndreptarea omului și a apariției omului din ce in ce mai perfect.

                                                            

 

 

O mică addenda revelatoare,

 

      Am învățat să prețuiesc cartea, de când am început să pricep că străbunicul citește în fiecare seară dintr-un ceaslov gros. Atunci mă instalam și eu ridicată pe laviță, în spatele lui, aplecată adânc peste umărul lui, și mă uitam la slovele chirilice încâlcite.

 

       M-a cuprins o mare fericire când am primit abecedarul și când se aprindea lampa cu petrol, pe la trei noaptea și o auzeam pe bunica

 ,,bătând” la războiul de țesut, mă sculam în moțul patului și luam abecedarul.

        Am trecut repede la prozodie, fiindcă având ureche muzicală cântam toate cântecele pe care le auzeam. Ba reușeam să potrivesc și cuvinte noi în locul celor uitate. Nu garantez de sens, dar era o umplutură care suna cursiv. Nu prea pricepeam eu ce este acea ,,Voidomie”, (nu mă tem de voi, de-o mie) din ,,Radu mamii, Radule, dar dacă suna bine, eu cântam înainte…

        Cum aveam o singură sală de clasă, la scoală, pentru toți școlarii de I-VII, când lua pauză  Dom”  ”Văstori” noi scandam, cu toții, în cor, tabla înmulțirii.

         In anul următor știam să citesc și cotrobăiam prin cămară, prin cufere și troace să găsesc cărțile vechi ale unchiului Nicodin. Am găsit printre altele o carte de religie cu minunile făcute de Pruncul Iisus, un catalog de la Peșta (Buda-Pesta) cu reclame pentru inele cu forme întortocheate și o carte care profețea timpul pe 100 de ani.

        Dacă ,,tăticul- asiduu cititor” a observat că mă interesează cărțile, a inceput să-mi cumpere, când și când cîte o carte cu povești, câteodată ilustrată color.

        Peste câțiva ani, la liceu am devenit bibliotecara clasei și…,, scriitoare”  remarcată pentru sensibilitatea și fantezia compunerilor mele. Și nu era puțin lucru, dacă însă-și directoarea - profesoara de română și franceză, licențiată la Sorbona prin 1920, a declarat acest lucru în fața clasei…

        Cum părinții și bunicii locuiau la țară mi-au găsit o gazdă în oraș. Gazda mea s-a nimerit a fi Administratorul de la Palatul cultural –Arad, având locația chiar în clădirea respectivă.

          Atunci, cine mai era ca noi, cele trei fete, care investigam la pas, dacă se putea zilnic, toate încăpeile, pinacoteca, și asistam gratuit la spectacole și concerte. Singura aripă a palatului fără acces liber pentru noi era vasta bibliotecă, pe care o frecventam ca oricare cititor.

           Pasiunea de a scrie nu m-a părăsit; am trecut treptat la poezie și mi se părea că îmi suflă cineva rimele, iar despre numărul de ,,picioare” nu aveam nici o grijă, mai având încă, bine fixată, în cap, prozodia de la ,,tabla înmulțirii”.

          Am fost mereu remarcată și la facultate pentru turnura poetică a tot ce redactam, dar nu m-am gândit la a publica ceva mai departe decât  proiectele didactice, materiale la gazeta de perete sau la foile interne.

          In destinul meu s-a ivit o conjunctură favorabilă care m-a propulsat definitiv spre arta scrisului și spre publicistică: reconversia mea ca bibliotecară.

          Am pregătit și susținut un atestat în biblioteconomie. Apoi am  făcut cercetare, am studiat, redactat și publicat, fără încetare timp de patrusprezece ani, frecventând cenacluri literare, lucrând, conform sarcinilor de serviciu și ca activist cultural în teritoriu, făcănd acțiuni de divertisment și cu copiii și susținând și lucrări științifice la simpozioane, chiar și la cele ale Consiliului culturii. 

          In această perioadă și în cea care a urmat, am valorificat publicând disparat, sau adunând în manuscrisele mele dragi, multe sute de materiale, pagini de proză și poezie pentru copii și adulți, și în ultimul timp abordând și romanul și poezia în franceză. (sunt și traducător - franceză)

Pe la o anumită vàrstă am desoperit că sunt o persoană emotivă și introvertită. Mi-am descoperit și o așa zisă boală:

                    ESTE ACEASTA O CIUDĂȚENIE SAU O BOALĂ?

 

     În viaţa mea am schimbat peste treizeci de locaţii, tatăl meu fiind şef de gară, rezervă, la c.f.r. Astfel, pe sub ochii mei a trecut o lume de întâmplări, de imagini, de tipuri umane, de caractere total deosebite unele de altele, toate acestea suprapunându-se peste universul meu de copil.

     Uneori, obosită de atâtea faţete, mă retrăgeam într-un colţişor însorit din curte, în special lângă gard. Alteori mă aciuiam sub un brad din parcul apropiat, ori în cămara de lemne, sau sub un boschet. Imi plăcea mult să stau sub frunza-umbrelă a unui brusture, sau lângă voliera porumbeilor.

     Aşezată acolo, o vreme stam într-un  calm ce precede somnul, apoi încet, încet, mă dezmorţeam şi începeam să fac ordine în noianul de impresii care mă invadau.

     Gândeam cu mintea mea mică, dar firul  ideilor nu putea fi prea relevant din cauza vârstei şi a informaţiilor trunchiate pe care le deţineam. Vedeam totul ca într-o oglindă, dar oglinda mea avea şi umbre. Atunci mă mulţumeam cu imaginea pe care reuşisem să o încropez, şi mă apucam de alte activităţi proprii copilăriei. Însă nu uitam, când mi se ivea ocazia, să şterg din oglinda respectivă petele nebuloase.

      Cam pe la şase-şapte ani, îmbibată de poveştile de la ţară, am început să nu pot dormi singură noaptea, în casă, în schimb afară, aş fi putut sta noaptea întreagă, singură. O singură dată am avut fericirea să avem o prispă cu ghirlandă de viţă, dar a fost pentru scurt timp. Când aveam ocazie mă strecuram seara în curte şi mi se părea totul fascinant sub umbra nopţii sau lumina stelelor. Dar cum nimeni din familie nu era noctambul, ne adunam în casă pentru odihna binemeritată, de noapte.

     Am început, cu plăcere să discern în micul mediu din jurul meu, figuri de oameni şi uneori, mai rar, de animale. Ele erau plăsmuite din concreţiuni, din frunze, contururi, umbre, lumini, cute de la haine şi nu mai ştiu din câte şi mai câte... Aceste figuri nu mă speriau, ci mă distrau în sensul că le descoperisem. Uneori îi chemam şi pe ceilalţi să vină să le vadă, iar ei se mirau de perspicacitatea mea de a le afla.

    Adevărul este că eu nu le căutam nicidată, dar le observam cu uşurinţă

    Această intuiţie-meteahnă am purtat-o după mine toată viaţa.

    La un moment dat mi-a venit ideea de a desena acele chipuri. Dar unele dintre ele erau deformate, adevărate caricaturi şi prin reproducerea lor de către mine, cu stângăcie, ele apăreau şi mai diforme, dar eu eram mulţumită de subiectele de divertisment care mi se ofereau.

    Zilele trecute, pe internet, o doamnă a scris, în treacăt, că are şi dânsa această vocaţie.

Aş vrea să aflu şi despre alte asemenea cazuri.

 

****************************************************************************************************************************************************

 

 

 

 

SCURTĂ FIȘĂ DE AUTOR  pentru ,,Cervantes’’

    

Melania Rusu Caragioiu,

 

24 mai 1931, Ilteu, Arad-România, Inginer și atestat plante medicinale și atestat în  biblioteconomie

 

Membru fondator și vicepreședintă în A.S.R.A.N. Asociația Candiană a Scriitorilor Români din Continentul Nord American- Canada, USA.

 

Membră în  Asociațìa Scriitorilor România, Liga Scriitorilor Cluj-Napoca, Filiala Timișoara,

 

Membră și colaboratoare a Cenaclului, Asociația Culturală ,,Constantin Brîncuși”, Timișoara-Banat,

 

Vicepreședintă Cenaclul Epigramiștilor ,,Păstorel Teodoreanu”- Montreal, Canada,

 

Membră și cofondatoare a cenaclului francez „Anneau  poetique”-Montreal, Canada,

 

Mebmbră ,, Clubul de aur”.Monreal-Canada,

 

Membră ,,Clubul de istorie”, Montreal,

 

Membră în Asociația ,,Femmes du monde”, Montreal-Canada,

 

Colaboratoare și simpatizantă ,,Asociația Drepturilor femeilor din lumea întreagă”, Vicenza, Italia, Președinte Paolo Mele,

 

Debut literar, 1979 „Orizont”-Timișoara,

 

În perioada 1980 am prezentat  materiale la Radio Timișoara, în emisiunile pentru copii (Redactoir Florina Gâldău),

 

Bibliotecar principal la Biblioteca Jud.Timiș, Timișoarsa, Secția Documentar-Periodice, 1974-1988,

 

 

În 2013 am susținut un interviu la Radio România, Studioul Timișoara.

 

In 2014  un interviu la 2KTV România, Emisiunea pentru români, Canada, Montreal.

 

In 2016  interviu la Radio Ro.Timișoara și la TVRo. Timișoara, Interviu radio Montreal,2017, Anne Marie St.Louis

 

Susțin prin scrierile mele Activitatea LIGA Timișoara, privind protecția și cultura ,,Cursul Dunării și Delta  ei”,  actiune Timișoara-România --- Ulm-Germania.

 

Am prestat și prestez activitate de benevolat în cadrul organismelor multietnice din Montreal, Canada.

 

În perioada 2012-2015 am colaborat cu regretatul Corneliu Leu pe tema ,, Limba noastră cea Română”,

 

Numeroase premii naționale și 3 premii internaționale, Revista, La Pologne| Warshovia,  Starpress 2013, Starpress 2014

 

Diplome, certificate și distincții din România și Canada.

 

Diplomă din partea Consulatului General al României - Montreal* din parea Ambasadei Republicii Moldova-Ottawa* Festivalul de Arte-Montreal* Diplomă de Excelență STARPRESS*Diplomă de Excelență Asociația Culturală C. Brâncuși -Timișoara* Festivalul Internațional Val-David-Canada*, Diplomă de excelență Cenaclul ,,Mihai Eminescu”, Montreal-Canada* Diplomă de excelență Cenaclul Epigramiștilor

,,Păstorel Teodoreanu”, Montreal, Canada*

 

Diplomă de excelență Revista ,,Bogdania”,

 

Redactor la Revista ,,În bătaia peniței”-Carnsebeș-România, și ,,Heliopolis”-Timișoara-România, Revista STARPRESS-Canada, Revista ,,Logos”-Serbia Revista ,,Tribuna Serbiorilor mehedințeni”-Drobeta-Turnu Severin, redactor extern evista ,,Cervantes!-Satu Mare- București, Membră  Asociată ,,Grup Media Singur”- Târgoviște-România. Dețin cont de autor la Confluente literare”- România

Colaboratoare permanentă la revista franceză „ Multicaf-Multivox”, Montreal, Canada, Public în ziare și reviste din România și Diaspora,

Prestez activitate socială și culturală  în Canada și în vacanțe și în România.

 

Sunt protagonista unui film turnat pe tema aportului și integrării în viața canadiană a unei pensionare stabilită de curând în Canada. Am avut două roluri mici, ,,Menajera” și ,,Statuia” în filmul american, The head in the clouds”

 

Mă bucur de atenția criticilor literari în ziare și reviste și de curând în  cartea de cronici literare  „FILOVERBA”  de Dan Șalapa, Cronici despre cărțile mele, criticii Constantin P. Popescu, George Mizgan și alțìi

Susțin prin scrierile și prezența mea, revirismentul ,,Limba noastră cea română” și ridicarea prestigiului în lume a României și a tot ce este românesc.

 

Particip la Salonul de carte ,,Gaudeamus”~ București și la Salonul internațional de carte Montreal Blog ,,Camelincitant”, (când îmi mai rămâne timp)

 

Am apărut în 14 Antologii, din care 5 bilingve, 9 plachete colective, din care 4 apărute în Canada, în limba franceză, 3 anuare în România, 6 anuare photo Comunitatea Moldavă din Quebec, Montreal.

 

Cărți apărute, Melania Rusu Caragioiu-Menționez, fiecare înscriindu-se în altă tematică.

 

8 cărți  în versuri, pentru copii, din care două on line:

 

,,Basm și poeme în versuri pentru copii”, Ed.  Cuget românesc-Bârda, 2006, cu ilustrații, pentru  copii 5-6 ani

 

,,Doi pisoi cu ochi de stele”, Ed. Cuget românesc, Bârda, 2007, aventuri hazlii, cu ilustrații, pentru copii 6-8 ani

 

„Mingea” Ed, Cuget românesc, Bârda,2014, carte color bogat  ilustrată pentru copii 2-4 ani.

 

,,Aventuri cu Luc-Piticul, care face pe voinicul”, ED. Singur, Tărgoviște, 2014, roman în versuri, ilustrații grafice color,  68 pag. pentru copii 4-7 ani.

 

,,Trăia odată o carte care era prietenă cu X BOX  și Nintendo”, Ed. Singur, Târgoviște, 2o15.

 

,,Dansul bucuriei”, ED, Singur, Târgoviște, 2017, carte ilustrată color

 

1 carte on line, pentru copii, în limba franceză „Le  porcelet curieux”, Edition 999, Ebook,

 

,,Cartea Oanei”, on line

 

 

10 cărți  în versuri, pentru adulți:

 

„ Furtuni fecunde”, Ed. Cuget românesc, Bârda, 2011, (vers alb)

 

„Furtuni fecunde” , Ed. Destine, Montreal-Canada, 2012,

 

„Spre ceruri sacre”, Ed. Cuget românesc, Bârda, 2012 (poeme religioase și confesiuni)

 

„Pinteni cu năluci”, Ed Singur, Târgoviște, 2012, (vers clasic),

 

„Pe igliță”, Ed. Singur, Târgoviște, 2013, (sonete)

 

„Epigrame.Pocăite”, Ed. Mirton, Timoșoara, 2013 (epigrame, carte de buzunar)

 

,,Poeme într-un stih”, Ed.Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2014,

 

,, Glia de aur|”, Ed. Singur, Târgoviște, 2016 ( poezie socio-patriotică în vers clasic)

 

1 carte în proză pentru adulți, cronici și interviuri ,,Ani de Canada”, Editura ,,Singur”-Târgoviște, 2016

 

,, Oanea”, Ed, ,,Cuget românesc”Bârda, 2017

 

,,Tempêtes fertiles’’, Ed. ,,Maple red’’-Toronto, 2018,

Email: mel_rus@hotmail.com