Mircea Dorin Istrate - STRĂINI ÎN ȚARĂ STRĂINĂ

 

STRĂINI ÎN ȚARĂ STRĂINĂ

 

 

~*~

 

Cine simte DORUL ȚĂRII, find pribeag prin alte state,

El STRĂIN mi-o fi de-apururi în acea străinătate,

Cine simte o ARSURĂ, când de țară se vorbește

Mai în râs, mai pe la colțuri, și cea lume-l ocolește,

Cine încă nu uitat-a dulcea LIMBĂ, românească,

Și vorbi-va românește cu copiii ce-o să-i crească,

Cine doarme-n miez de iarnă tot cu GÂNDUL la colinde,

La cârnați și la sarmale și-atunci dorul mi-l CUPRINDE,

Cine-ar vrea ACASĂ-mi fie de o mare sărbătoare,

La BISERICĂ cu neamul, sărutând sfinte icoane,

Cine încă mi-e cu gândul în a lui COPILĂRIE

Cu mai alții copii de-o seamă în a jocului robie,

Cine GUSTUL îl mai știe la frăguța din cărare

Și în seri aude-mi încă POVESTINDU-I Maica Mare,

Cum cândva, demult, odată,fostu-mi-a un Făt-Frumos

Și-o Ileană Cosânzeană, și-un Balaur furios....

Și-ncă dacă el, acela, de pe genele-i uscate

PICURA-VA calde lacrimi care-mi sunt adevărare,

Apoi el ROMÂN ÎMI MOARE orișiunde-ar fi în lume,

Și în gându-i de pe urmă de-ar dori să se-MPERUNE

Cu ȚĂRÂNA țării sale, ce pe el să mi-l UNEASCĂ,

Pentru lunga cea vecie, cu-a lui țară, ROMÂNESCĂ,

Apoi unul ca acesta MAI ROMÂN îmi e ca noi,

Ce pe-aici, prin românime suntem vii, da-n suflet GOI.

 

*

 

Nu tot CEREȚI țării ăstei, ca ea, dânsa, tot vă dea

Și săraca-n a ei brațe ține-vă cât voi ați vrea,

Voi să-i DAȚI din ce-i al vostru țării, Maică iubitoare,

Că în poala ei vă ține, cât trăiți sub sfântul soare.

De n-o ȚÍNEȚÍ voi în fală și de ea n-o să vă DOARĂ,

De-o lăsați în VOIA sorții când necazuri o-nconjoară,

De PLECAȚI prin lumea largă și pe-acol’ vă aciuiți

Lăsând vatra ei săracă și pe noi mai CALICIȚI,

Apoi când N-APOI vă-ntoaceți din acele alte părți,

Ea, sărmana, poate fi-va, împărțită-n alte HĂRȚI.

 

~*~

23.08.2023

Mircea Dorin Istrate