Stanciulescu Alexandru Barda - MINILECTURĂ cu APEL si GÂND DE SEARĂ, DOAR O VORBĂ....!

 

Maria

 

 

După cum spune și Fericitul Ieronim, numele Maicii Domnului a fost de mai înainte ales, prehotărât, potrivit preștiinței și sfatului lui Dumnezeu.

 

 

MARIA – DOAMNĂ

 

Numele MARIA, derivat de la numele ebraic AIA (Prescurtare a lui IEOA, derivat din ebraicul IHWH=IEHOVA, redat de Septuaginta prin Kyrios=Domnul), care arată „Domnul”, se tâlcuiește: „DOAMNĂ”, pentru că domnește și stăpânește peste toate creaturile cerești și pământești ca Mamă a lui Dumnezeu și prin aceasta are perfecțiunea puterii, fiindcă temelia domniei e puterea și unde este domnie și stăpânire, acolo trebuie să fie în chip necesar și putere.

 

 

MARIA – LUMINARE

 

În al doilea rând MARIA se tâlcuiește „luminare (photismos), potrivit lui Grigorie al Neocezareii, pentru că și înțelepciunea (sophia) derivă de la lumină mântuitoare (soon phos) și este, potrivit lui Solomon, „strălucirea reflectată a unei lumini veșnice”(Sol. 7:26), de aceea numele Mariei cuprinde în el perfecțiunea înțelepciunii.

 

 

MARIA- MAREA

 

În al treilea rând Maria se tâlcuiește „Mare”(pelagos), potrivit dumnezeiescului Ambrozie, care spune: „ Maria, în ebraică, se tâlcuiește mare”, dar și în latină „Maria” înseamnă „mări”. Iar marea și oceanul sunt un simbol al bunătății și harului lui Dumnezeu, căci așa cum marea și oceanul cuprind în sine o mulțime de ape și primesc toate râurile, în același fel și Născătoarea de Dumnezeu cuprinde în ea o mulțime de haruri și a primit toate râurile darurilor pe care le au în parte toate creaturile gândite și simțite, îngeri și oameni împreună.

 

 

MARIA și SFÂNTA TREIME

 

A luat de la Tatăl puterea ca o fiică a Lui, ca mamă, să săvârșeacă pe pământ ceea ce săvârșește Dumnezeu ca tată în cer.

 

A luat de la Fiul înțelepciunea, ca Mamă a Lui, ca să știe să împace cerul și pământul și pe Dumnezeu cu omul.

 

A luat de la Duhul Sfânt bunătatea și Harul ca Mireasă a Lui, ca să dea tuturor creaturilor, cerești și pământești, darurile și harurile ei duhovnicești.

 

 (Extras din Maica Domnului și Intrările ei în Templu în tâlcuiri mistagogice — cuvinte și poeme; Editura Deisis)

 

 Prin ce este Maica Domnului superioară lui Moise?

- Sf. Grigorie Palama -

 

 

Virtuțile lui Moise și virtuțile Maicii Domnului

 

Aflat la vârsta de prunc, Moise a avut atât de mare neștiință, încât a ales să apuce cărbunele aprins pe care Faraon i l-a aruncat în locul aurului, ca să verifice dacă în cunoștință aruncase acela de pe capul său coroana împărătească, de aceea i s-a ars și limba și a rămas de atunci gângav.

 

Faptul că a aruncat la pământ coroana lui faraon, deși e un semn al curajului său sufletesc, în comparație cu lucrurile Fecioarei nu e aproape nimic.

 

(Pentru că Maica Domnului, la vârsta aceea,de trei ani, s-a lipsit de dragostea părintească, pentru a sluji Domnului în Templu)… pentru că ce fel de iubire ar putea oferi unor prunci o coroană împărătească din pietre prețioase, cum oferă brațul mamei și iubirea, creșterea și grija de copii a părinților?

 

Toate aceste singură Fecioara, dintre toate cele de o vârstă cu ea, le-a disprețuit voluntar.

 

Iar să alerge la o asemenea vârstă cu o îndrăgostire de netâlcuit și să rămână singură atâția ani în cele sfinte, acest lucru s-a întâmplat cumva și cu Moise. Fiindcă și el a părăsit curtea împărătească și odihnele lui Faraon, dar nu din iubire de Dumnezeu, ci din frică și forțat, și nu la o vârstă de prunc, ci de bărbat. Iar după liniștirea și luptele pentru virtute în pustie, după vederea lui Dumnezeu în munte, cu greu și în chip forțat s-a învrednicit să vadă preînchipuirile Fecioarei, adică rugul nears și să slujească ca rob. (Sf. Grigorie Palama)

 

Comentariu:

 

Din cele ce ne spune Sf. Grigorie Palama, mai mare este la Dumnezeu „îndrăgostirea” de El și lăsarea tuturor celor materiale, pentru unirea cu Domnul, lepădarea grijilor și rudeniilor, decât curajul și vitejia conducătorilor.

 

De asemenea mai putem învăța și faptul că dacă se întâmplă să fi fost abandonat de mic de părinții tăi și ai fost privat în copilărie de brațele călduroase ale familiei, aceasta nu te îndreptățește pe tine să devii frustrat, complexat și fără virtuți. Nu! Acolo, unde părinții trupești lipsesc, acolo Dumnezeu e mai aproape de tine ca oricând, nu trebuie decât să-ți ridici mâinile către El. Adu-ți aminte de Maica Domnului care, de la vârsta de 3 ani, a fost lipsită de dragostea părinților săi, însă răsplătită înmiit cu dragostea lui Dumnezeu, care a suplinit toate și a făcut din Maria cea mai puternică ființă din univers

 

 Cine s-a mutat la cer cu trupul? Maica Domnului, Ilie și Enoh. Lămuriri

- Sf. Grigore Palama -

 

 

Și Enoh a fost mutat de la oameni, dar pentru mutarea lui nu se reunește o sărbătoare și o prăznuire a tot norodul.

 

A fost răpit și Ilie la cer cu un car de foc, dar această răpire nu s-a făcut în toată lumea tema unei sărbători atât de mari.

 

S-a mutat însă după ei și Fecioara Maria și toată lumea s-a bucurat și toate s-au umplut de extaz dumnezeiesc. Vai! Ce e minunea aceasta? Ce sunt virtutea și măreția ei atât de culminante? Ce este ea, care a pus în mișcare lumea și a desființat de la oameni întristarea, care e rodul blestemului strămoșesc și a sădit în lume această bucurie dumnezeiască ?

 

A fost mutat si Enoh, dar oare la cer? Să nu fie! Pentru că „nimeni nu S-a urcat la cer decât Cel care s-a pogorât din cer” și din această sfântă Fecioară S-a făcut ca noi pentru noi Cel „care”, potrivit evanghelistului, „este în cer”. Astfel că stă scris că Dumnezeu l-a mutat pe Enoh, dar nu în cer, ci tot pe pământ. Prin urmare, conchidem foarte sigur că l-a mutat într-un loc mult mai prejos decât cel în care a mutat-o azi pe Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu. (aici Sf. Grigorie se referă și la mutarea ei în Sfânta Sfintelor, încă de când avea 3 ani).

 

Apoi, mutarea lui Enoh n-a folosit atât de mult neamul omenesc, nici n-a desființat păcatul…

 

Pentru Născătoarea de Dumnezeu, însă, ne-a deschis cerul porțile nu ca să aducă o ploaie purtătoare de foc la tot pământul și toată suflarea ca la potop, ci ca să aducă rourare și îndulcire sufletelor noastre și lumina mare și de neapropiat a Fecioarei, care luminează pe orice om care vine în lume.

 

Ilie a săvârșit minuni mai mari decât Enoh și a lăsat cojocul lui Elisei, ucenicul său, cu care acela a lucrat minuni de două ori mai multe.

 

Dar lucrurile Fecioarei sunt mult mai înalte; fiindcă nu a fost numai o minune a minunilor pe pământ și un lucru uriaș de comun folos pentru toți, dar a dăruit Fiului lui Dumnezeu din pântecul ei pielea lui Adam prin care s-au făcut atâtea minuni câte, „dacă s-ar fi scris câte una, întreaga lume, cred, n-ar fi încăput cărțile scrise”, cum a strigat foarte teologhisitorul Ioan.

 

 

 

IZVORUL NESECAT

- Sfantul Teofan Zavoratul -

 

 

Izvorul plin de apa care se revarsa neîncetat, adapându-i cu îmbelsugare pe toti cei ce vin la el, închipuie îmbelsugarea si nesecarea îndurarilor Tale, Doamne.

 

Tu esti Cela ce hranesti puterile ceresti si toata suflarea de pe pamânt. Dorind mântuirea noastra, iubirea Ta se pleaca singura catre noi, ca sa-i atraga si sa-i mântuiasca pe cei care vin la ea.

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 116

 

WEEKEND-UL TUTUROR LUCRURILOR

- Sfantul Ioan din Kronstadt -

 

 

Prezentul nu este decât umbra viitorului. Lumina este umbra viitoarei negraitei lumini; dulcetile pamântului – umbra palida a celor din veacul viitor, de o dulceata fara de sfârsit. Focul – umbra parelnica a focului gheenei, cel ce îi va pârjoli pe pacatosi în vecii vecilor; bucuriile curate de pe pamânt, umbre ale nespuselor bucurii viitoare; preafrumoasele palate împaratesti, umbre derizorii ale prealuminoaselor locasuri ale raiului, pregatite celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu si Îi îndeplinesc poruncile; faloasele straie ale fiilor si fiicelor oamenilor nu îngaduie asemanare cu vesmântul de slava în care se vor îmbraca cei alesi, fiindca îmbraca-se-vor în Hristos si „vor straluci ca soarele în Împaratia Tatalui lor” (Matei 13, 43), dupa cum a fagaduit cu tarie Mântuitorul.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 144-145

 

 

 

SALCIA PLANGATOARE

- Parintele Ilie Cleopa -

 

 

Daca vedem pe unii din arbori ca dupa taiere nu mai odraslesc din radacini, sa ne aducem aminte de cele scrise: „Fie zilele lui putine si într-un neam sa se stinga numele lui” (Psalm 108, 7, 12). Si daca vedem unii arbori ca au lemnul lor foarte tare, precum este stejarul, despre care se vorbeste ca ar fi unul din cele mai tari lemne de pe fata pamântului, cum sunt si alti arbori ca: tisa, cornul, cedrul, abanosul, mahonul si altii de acest fel; iar altii, dimpotriva, au firea lemnului lor foarte moale si rara precum sunt plopii, salciile cele albe si galbene, rachitele si altele de acest fel, apoi si întru felurimea acestora sa cautam cele spre folos noua, cugetând cum unii din oameni sunt foarte tari la fire si barbatosi în toate, înca si cu inima prea aspra si cu anevoie a se întoarce spre mila si milostivire, iar altii din fire sunt blânzi, blajini si milostivi si foarte usor se întorc spre umilinta, plângere si milostivire, catre toti cautându-si pacea si alinarea întru toate; la a caror viata privind noi, ne aducem aminte de cuvântul Sfintei Scripturi care zice: „Fericiti cei ce plâng ca aceia se vor mângâia” (Matei 5, 4).

 

Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48

 

DREPTATE

- Sf. Ambrozie -

 

 

Năzuinţa după putere şi influenţă slăbeşte dreptatea, care străluceşte în perfecţiunea desăvârşită. Cum poate să in­tervină pentru alţii, cel care se sileşte a-şi supune sieşi pe alţii? Cum ar oferi mână de ajutor unui slab, contra unui puternic, acela care însuşi năzuieşte după putere în dauna libertăţii?

 

Cât de cuprinzătoare este dreptatea, poate să se de­ducă din aceea că îndatorirea ei nu admite nici un fel de excep­ţie, nici cu privire la loc, nici la persoană, nici la timp, căci ea trebuie păzită mai departe şi faţă de vrăjmaşi... Dacă dreptatea ne obligă s-o respectăm şi în război, cu atât mai mult trebuie să aibă ea valoare în raporturi paşnice... Numai atunci iese în evi­denţă dreptatea, când se mărturiseşte adevărul... În faptele noastre, dacă ele sunt rele, se arată nedreptatea, dacă sunt bune, dreptatea.

 

Bărbatul cel drept în cuvânt şi în faptă se dovedeşte.

 

Dacă dreptatea omenească are cu ce inspira groaza păcătoşilor, cu atât mai mult cea divină.

 

 

 

DRAGOSTEA

- Sf. Clement Romanul -

 

 

Cel ce are dragoste în Hristos să plinească poruncile Lui. Cine poate să descrie legătura dragostei lui Dumnezeu? Cine poate spune îndeajuns măreţia frumuseţii Sale? Înălţimea, la care dragostea nu se poate descrie? Dragostea ne alipeşte de Dumnezeu, dragostea acoperă mulţime de păcate (Petru, 4, 8), dragostea toate le rabdă, în toate are îndelungă răbdare; în dra­goste nu există nici un simţământ josnic, nu există îngâmfare. Dragostea dezbinare nu cunoaşte, dragostea nu se răzvrăteşte, dragostea toate le face în bună înţelegere. În dragoste s-au să­vârşit toţi aleşii lui Dumnezeu, fără dragoste nimic nu este bine plăcut lui Dumnezeu. Din dragoste ne-a luat Stăpânul pe lângă Sine, pentru dragostea pe care a avut-o către noi. Iisus Hristos, Domnul nostru, după voinţa lui Dumnezeu, Şi-a dai sângele Său pentru noi, trupul Său pentru trupul nostru şi sufletul Său pentru sufletele noastre.

MARETIA LUI DUMNEZEU

- Fericitul Trifon Turkestanov

 

 

Cât de mare si cât de apropiat Te arati într-a furtunii puternica miscare, cât de mult se vadeste a mâinii Tale tarie în serpuirile fulgerelor orbitoare; minunata este a Ta maretie. Glasul Domnului peste câmpii si în freamatul padurilor, glasul Domnului în nasterea ploilor si a tunetelor, glasul Domnului peste ape multe. Lauda Tie rasuna în vuirea muntilor celor ce sufla cu foc. Tu ca pe o haina pamântul îl scuturi. Tu pâna la cer înalti ale marii talazuri. Lauda Tie, Celui Care smeresti omeneasca trufie, scotând din adâncuri a pocaintei strigare: Aliluia!

 

Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru toate”, p. 129

 

 

 

FRUMUSEȚEA

- Tertulian -

 

 

Frumuseţea nu este un rău în sine, dar ea poate fi o piatră de poticnire şi totdeauna un dar primejdios... Ea să fie po­doaba unui frumos suflet... Ruşinea de sine este paznica frumu­seţii. Unde nu este ruşine de sine, frumuseţea nu mai este decât o vorbă lipsită de înţeles... Ai avut parte de frumuseţe, femeie creştină? Uit-o! Cel puţin nu căuta s-o măreşti, mai degrabă să ştii s-o eclipsezi. Să întrebuinţăm o grăire profană: mulţumindu-vă să plăceţi bărbatului vostru şi veţi fi cu atât mai sigure de a plăcea, cu cât mai puţin veţi căuta de a plăcea altora.

 

 

 

CONSTIINTA CURATA

- Sfantul Sofronie Saharov -

 

 

Numai cei care s-au apropiat de focul ceresc cu frica si cutremur, ajung sa cunoasca darurile cele mai înalte ale lui Dumnezeu; cei care-si pastreaza statornic în inimile lor o parere smerita despre ei însisi, care îsi pastreaza o constiinta curata nu numai fata de Dumnezeu, dar si fata de semenii lor, fata de animale – chiar si fata de lucrurile materiale produse de munca oamenilor, îngrijindu-se de întreaga creatie.

 

Sfantul Sofronie Saharov, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 171

DESPRE DEPRESIA CIVILIZAȚIEI ACTUALE

- Sf. Ioan Iacob Hozevitul -

 

 

În urma potopului oamenii s-au abătut iarăşi de la calea lui Dumnezeu şi se aşteptau iarăşi la alt potop. Pentru asta au început să zidească Turnul Babel (adică cetatea Babilonului). Aveau de gând s-o înalţe mai presus de norii cerului, ca să nu-i mai înece apa. Pentru nebunia lor, Dumnezeu le-a amestecat atunci limbile şi n-au putut isprăvi nimic.

 

Lumea modernă de astăzi nu este mai brează decât cea de-atunci. Azi toţi oamenii cunosc că s-au depărtat de la Dumnezeu şi pentru asta se aşteaptă la o pedeapsă cerească. Dar în loc să alerge la chivotul scăpării (adică la corabia Bisericii) prin dreapta credinţă şi pocăinţă, în loc să caute pe Dumnezeu, oamenii buimăciţi cu civilizaţia, îşi zidesc iarăşi „turnuri” ca şi oarecând la Babilon.

 

„Turnul Babilonului” din zilele noastre nu este o clădire de piatră sau de cărămidă, ci goana cea nebună după născociri. Lumea zice că născocirea maşinilor şi a armelor moderne uşurează viaţa omului şi îi garantează siguranţa, adică ne pune la adăpost. Dar cât de înşelătoare este părerea aceasta! Căci noi vedem că de la o vreme încoace, de când s-a modernizat lumea şi au sporit născocirile, de atunci s-a înmulţit şi răutatea, iar viaţa omului s-a făcut mai amară şi mai împresurată de primejdii. Niciodată n-a fost lumea mai tulburată şi mai deznădăjduită ca în vremurile noastre, când a sporit civilizaţia.

 

După cum vedem procopseala asta de civilizaţie cu moda cea nouă, i-a învăţat pe oameni să umble mai mult goi, adică a izgonit ruşinea din lume. I-a dăscălit pe oameni să nu mai caute pe Dumnezeu, deci a reuşit să strice şi sfânta credinţă. I-a învăţat pe stăpânitori ca să înşele mai bine şi să robească noroadele mai cumplit decât faraonii Egiptului. Cu alte cuvinte nevoia de civilizaţie a sugrumat dreptatea şi libertatea lumii. Civilizaţia falsă a învăţat pe oameni să inventeze, adică să născocească cele mai grozave arme pentru pierzarea lumii şi prin asta a izgonit şi dragostea de pe pământ.

 

(Fragment din Scrierile duhovnicești ale Sf. Ioan Iacob, partea a II-a, pag. 367-369)

 

 

 

TRECEREA IN VESNICIE

- Arhiepiscopul Iustinian Chira -

 

 

Moartea e, si pentru crestin, un amurg încarcat de melancolie. Despartirea de lumea aceasta e grea. Si soarele când apune se uita parca înapoi, spre plaiurile pe care le-a luminat o zi întreaga si care se acopera de umbra. Dar asa cum soarele rasare în alta lume, la fel si crestinul, prin Învierea din morti a lui Iisus Hristos, a primit încredintarea ca dupa urmeaza un stralucitor rasarit de soare, urmeaza o noua zi, o noua viata. „A murit”, o sa se spuna si despre mine si despre tine într-o zi; în ziua pe care eu nu o cunosc, care nu stiu când va sosi.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 72-74

 

 

 

MORMINTELE

- Sfantul Teofan Zavoratul -

 

 

În ziua când se vor deschide mormintele mortilor, când va glasui trâmbita tunator, când lumea va fi cuprinsa de cutremur si groaza mare, când toti îngerii se vor pogorî la porunca Ta ca sa-i desparta pe buni de rai, când se vor arata nori de foc si-i vor purta pe Sfinti, în ziua aceea sa se arate si asupra mea îndurarile Tale, sa stau de-a dreapta Ta, Bunule Doamne, si sa fiu miluit!

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 179

Sfinții Părinți despre frumusețea Maicii Domnului

 

 

Bineînțeles că, mai presus de orice, frumusețea Maicii Domnului constă în desăvârșirea curăției sufletești și trupești și în podoabele virtuților, însă Sf. Grigorie Palama face referire și la frumusețea trupească a acesteia:

 

„Se cuvenea însă, desigur, ca Aceea care avea să nască pe Cel mai frumos la înfățișare decât toți oamenii (Ps. 44:3), să fie incomparabilă în toate grațiile și să ia de la Fiul ei o frumusețe minunată a trupului și o mândrețe răpitoare, pentru că și Fiul ei avea să fie ulterior asemenea Mamei Sale în frumusețe și să fie recunoscut că este Copil al acestei pururea Fecioare, plecând și de la frumusețea exterioară a feței, astfel încât oricine Îl vedea să vestească faptul că Cel fără de tată are o astfel de mamă după trup.

 

Căci ce logică are ca Acela care cu cuvântul Său a împodobit întreg universul cu frumuseți atât de minunate să nu dăruiască Mamei Sale orice frumusețe pe care știa că o va lua El Însuși de la ea potrivit umanității? De aceea, Dumnezeu, Care împodobește crinii câmpului mai mult decât purpura împărătească a lui Solomon, a împodobit-o El Însuși în chip supranatural pe Mama Sa neprihănită, de la Care a luat haină de om și pe care a făcut-o locuire a fiecărui lucru frumos separat și al tuturor celor frumoase împreună.

 

…dar frumusețea ei vine dinăuntru…

 

Deși întreaga slavă a fiicei Împăratului este dinăuntru, cele dinafară ale ei erau și ele în acord cu aceasta, în felul în care lumina se revarsă dinăuntru în afară, tot așa și slava Fecioarei revărsată dinăuntru în afară arată celor care o văd cât de preafrumos este sufletul ei”.

 

Sf. Maxim Mărturisitorul de asemenea vorbește despre frumusețea Maicii Domnului, fără a da însă detalii prea multe ale chipului ei.

 

„Scriptura vorbește despre înfățișarea sa și despre podoabele ei, fiindcă totul la ea a fost minunat, faimos și vestit. Căci îi plăcea să învețe și era o ucenică bună, păstrând orice cuvânt bun, și plină de cugetare la Dumnezeieștile Scripturi și de toată înțelepciunea….

 

În văzul tuturor, ea s-a făcut toată plină de har, ba chiar, am putea spune, și cinstită mai presus de orice har, înțelegătoare prin privire și cuvânt, având înlăuntrul ei vedenii dumnezeiești, cu totul străină de tulburare, mânie și flecăreală, frumoasă la suflet și la trup, potrivită la înălțimea staturii, plină de toate podoabele și de toate faptele bune… nu era câtuși de puțin atinsă atunci când dorința vreunei patimi venea să tulbure sfințenia ei duhovnicească”.

 

Cum arăta Maica Domnului? Sf. Paisie Aghioritul ne relatează minunea în care i s-a arătat Maica Domnului în chipul icoanei din Ierusalim, Ierusalimitița

 

  

 

LINISTEA DE ADANCIME

- Parintele Arsenie Boca -

 

 

Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o liniste de adâncime: linistea credintei în Dumnezeu. Aceasta ar da sa se înteleaga ca în jurul unui om linistit (din cauza radacinilor lui în Cer) se face liniste pe pamânt.

 

Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 75

LUPTA CU STRATEGIE

- Arhim. ARSENIE PAPACIOC -

 

 

Trebuie să aperi adevărul, dar cu strategie, pentru că dacă lupta este lipsită de strategie, te calcă în picioare. Noi suntem nişte inşi fără valoare, dar unitatea noastră poate avea. Noi ar trebui să ne bucurăm că trăim nişte vremuri ca acestea de cruce. Vorbim mereu de cruce, dar crucea înseamnă să iei ce nu-ţi convine. Deci trebuie apărat adevărul. Cuvântul aceasta al Mântuitorului: „Fiţi înţelepţi ca şerpii…” De ce a ales jivina asta ca înţeleaptă? E odios, dar Hristos a spus-o cu rost. Şarpele, oricât l-ai tăiat, nu moare, dar dacă îl loveşti în cap, moare. Şi capul este Hristos. Noi trebuie să-L păzim pe Hristos cu orice chip să nu fie lovit. Că noi numai datorită capului trăim. El e calea, adevărul şi viaţa.

 

Am făcut o constatare de pe poziţia a mea de monah şi de duhovnic: insistă foarte mult dracul, nu se lasă deloc. Însă e un vândut, e un lepădat, e un apostat, un tolerat. Nu contează. Deci trebuie să cunoaştem poziţia creştină mai întâi, care o nimiceşte pe cea potrivnică. Nu trebuie să fim nici pe poziţia de răzbunare, să avem satisfacţie că am biruit pe vrăjmaşi, nu… cu gând smerit.

 

(Preluat din Revista Atitudini Nr. 5)

ROLUL MAICII DOMNULUI ÎN UNIVERS

- SF. GRIGORIE PALAMA -

 

 

În Postul Maicii Domnului, vă oferim câteva explicații teologice și duhovnicești din înțelepciunea revelată a Sfinților și de Dumnezeu purtătorilor Părinți.

 

Astăzi aflăm prin ce anume a reușit Maica Domnului să fie mai presus decât Universul:

 

A adunat în Ea orice fel de virtute și toate celelalte harisme care depășesc virtutea.

 

Așa cum la începutul lumii Dumnezeu a făcut luminătorul mare al zilei, soarele, mai întâi a creat lumina risipită în prima zi în întregul univers, după care a făcut discul soarelui și a adunat în el toată acea lumină primordială risipită, în același mod a făcut-o și pe Mama Sa, un luminător sclipind cu toată lumina virtuților, care la început era revărsată în toți cei virtuoși, și a adunat în Ea orice fel de virtute și toate celelalte harisme care depășesc virtutea.

 

Și câte harisme a împărțit la toți sfinții din veac și câte vrednicii au luat toți prietenii lui Dumnezeu, atât îngeri, cât și oameni, toate le-a adunat în ea însăși Fecioara și singură Ea are privilegiile tuturor.

 

Modul creației soarelui a fost un tip al mărețiilor ulterioare ale Fecioarei.

 

Și nu numai asta, dar și prisosește în ele atât de incomparabil, încât revarsă celor care o cinstesc haruri bogate și îmbelșugate, dăruindu-le să vadă în ea ca un disc solar cu haruri atât de mari și țâșnindu-le în bunătatea ei tot timpul haruri mai mari, și nu va înceta vreodată să dăruiască tuturor oamenilor astfel de daruri și o astfel de dispoziție iubitoare de oameni și iubire.

 

Fecioara – un cer cu atât mai strălucitor decât toți sfinții și îngerii.

 

Iar dacă ar vrea să privească spre Soarele înțeles cu mintea al Dreptății răsărit din ea, Hristos, Care are prin natură câte are mama Lui prin har, de îndată Fecioara va apărea un cer cu atât mai strălucitor decât toți sfinții și îngerii, pe cât este mai mare cerul decât soarele și soarele mai strălucitor decât cerul.

 

(Fragment din „Maica Domnului și Intrările ei în Templu – în tâlcuiri mistagogice – cuvinte și poeme”, Editura Deisis)

 

 

 

Despre ostenelile trupești

 

 

Iar eu îţi spun cuvântul Apostolului cel către Timotei: „Tu deci, fiule, întăreşte-te în harul Duhului Sfânt” (II Tim. 2, 1). Căci văd cum va veni liniştea ta şi  mă bucur împreună cu tine întru Domnul. Pentru că atâta vreme cât petreci în griji, vei afla necaz şi osteneală trupească. Dar când vei ajunge la limanul liniștii și vei afla odihnă şi pace. Căci nemincinos este Stăpânul nostru care zice: „Le voi da lor în veacul de acum însutit şi în cel viitor viaţă veşnică” (Mc. 10, 30). Osteneşte-te, aşadar, frate, din toată inima, ca să afli mai multă dragoste şi vei afla odihnă. Căci înainte de a ajunge corabia în port e lovită şi framîntată de valuri şi de vârtejuri. Dar când ajunge în port află în sfârșit multă linişte.

 

Înţelege cele spuse şi le păzeşte. „Căci Domnul îţi va da înțelegere în toate” (II Tim. 2, 7).

(Filocalia XI)

 

 

SENS UNIC

- Sfantul Ioan din Kronstadt -

 

 

Ma simt plin de lumina, de caldura si de liniste când ma îndrept cu tot sufletul catre Soarele cel nevazut, Soarele Dreptatii, Hristos, Dumnezeul meu. Atunci mi se topeste gheata de pe inima, mi-o simt spalata de necuratie si stricaciune, se risipeste bezna, fuge moartea duhovniceasca, se înstapâneste viata cereasca, nimic din cele pamântesti nu ma mai atinge.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 304