QUASIMODO
1-QUASIMODO
Schilodit
de VIAȚĂ – schilodit de OAMENI și uitat de SOARTĂ
Închisu-mi-au
ZEII orișicare POARTĂ...
Buchet
de NĂPASTE – cu un Ciot de SPADĂ
C-am
murit – pe LARII[1]
– i-am făcut să creadă !
QUASIMODO[2]-al
Lumii – din TRUVER – ajuns-am...
Dar
– sub Straiul Negru – LĂUTA îmi arde : ELIZEU[3]
pătruns-am !
JAR
îmi dă la PRÂNZURI – FOC – la MIEZ-DE-NOAPTE
Cu
un Pas în LUNĂ – cu altul în ȘOAPTE !
Parcă-s
ARĂTARE – de fapt – HEPHAISTOS[4]
Parcă-s
COVĂLIE[5]
– de fapt : MAG și CHRÌSTOS
Parcă-s
eu – OGLINDĂ – parcă-s CAVALER
Duhuri
Văicărite – îndreptând spre CER...
...Voi - în VIZUINE – nici nu ați visat :
QUASIMODO
- -ntr-una – FIREA v-a sculptat !
”CONȘTIINȚA” voastră – sunt
SCÂNTEI TRUDITE :
MISTIC
COVĂLIA-mi – spre voi le trimite !
Și
de mai trăiți - și-ncă și grăiți
E
pentru c-azvârl – CU FOC ! – în SMINTIȚI !
DEMENȚI
! – QUASIMODO este-un ÎNȚELEPT !
Ce-i
schilod la FAȚĂ – în adânc : E DREPT !
Râdeți
de POCEALĂ : dară eu vi-s VIAȚĂ !
CÂNTUL
LIREI mele – de STELE v-agață !
Învățați
FRUMOSUL să-l aflați SĂPÂND
Iar
nu-n ”GORILARE” - ȚIPÂND ȘI URLÂND !
...FRUMOSU-i
TĂCERE – Suflet în EXTAZ
Nu-nșirând
pe-a sfoară NAZUL după NAZ !
LIRA-i
ARMONIE : SINGUR DUMNEZEU !
...Deocamdată
– STRUNA o-mblânzesc doar EU...
*
Nici
nu știi – STRĂINE – cum EU-MAGUL – ”STRÂMBUL”
Aștept
– de-o vecie – LIREI mele – SCHIMBUL !
De-ntârzìe
- știu eu : SFINTEI ARMONII
Greu
e s-afle Omul – CUVINTE-FĂCLII...
...Mai
bine -
-EX-TRUVERUL – vinde – -oricui :
PĂLĂRII !
***
2-QUASIMODO-I
ȚARA MEA
QUASIMODO-i
Țara mea :
Străbunii-mi
trăiau în ea
Și-o
sfințeau cu SPADA-FOC
Cu
SÂNGE-o udau – pe loc !
Ce
frumoasă e în ROD !
Păcat
c-are prost NOROD :
O
scuipă – ca pe HRISTOS
Și-o
fură – tot ”gros-pe-gros” !
IUDELE
se înmulțiră
Cum
PĂDUCHII-o năpădiră
Și
pe SFINȚI - și pe EROI
Îi
lasă sluțiți și goi !
Ba
dărâmă și MARTIRI
Să-i
scoată din MINȚI-PRIVIRI
Să
ne-uităm REGI – ÎMPĂRAȚI
DOMNI
– ce ne-au făcut CURAȚI !
CURAȚI
în LUMINĂ VIE !
PLATOȘĂ
: SFÂNTA MÂNDRIE !
...Acum
– plângem la HRISTOS
Să
fim – iarăși – cum am fost !
MUNȚI
aveam ! – CODRI-ascultam !
Azi
– îi darăm ”de haram” !
VENETICUL[6]
tot ne mână
Să
ne furăm NOI – din STÂNĂ
Miorița
de LUMINĂ :
S-o
ducem – la el – acasă
Gata
belită și rasă !
...În
Iad de STRĂINĂTATE :
”TOATĂ-TOATĂ – nu jum'ate !”
Și
se-ncruntă – de Bairam[7]
:
”Hai – voi-voi : caram ! – caram !”
”ȘTEFANE !” – tot strigăm noi
”Cum scăpăm de CATAROI [8]?”
...Eh
! – om face CRUCEA – SPADĂ
Gospodar
să aibă-Ogradă
Iar
pe ȘOACĂȚI[9]
și ZURLÌI[10]
I-om
plăti : -i ARDEM DE VII !
*
ȘOACĂȚI
– IUDE – VENETICI
Cum
Cenuși – le-om da la-ARICI
În
Văioaga cu FURNICI :
De-o
vreme - s-au dedulcit
La
DREGĂTOR ÎMPUȚIT !
***
Din
ARMONII
ALEATORII
(...tocmai
cât să plângă ZORII !)
de Adrian
Botez
PARTEA
a II-a
[1]
-LARII – Divinități, în mitologia romană, considerate a fi protectoare ale
casei și ale familiei.
[2]
-QUASIMODO – parcă, doar ceva, așa ceva.
[3]
-ELIZEU -Loc unde cei vechi credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoși.
[4] -HEFAISTOS - zeu al focului și și al meșteșugarilor în
mitologia greacă, fiul lui Zeus și al Herei. La romani era identificat cu Vulcan.
[5]
-COVĂLIE – Fierărie, Făurărie.
[6]
-VENETIC - Persoană venită undeva, din alte locuri - și considerată străină, în
locul unde s-a stabilit.
[7]
-BAIRAM - 1. Numele a două mari
sărbători religioase musulmane. 2.
(Fam.) Petrecere, chef mare.
[8]
-CATAROI - Epitet unuĭ om răŭ, ca și un diavol.
[9]
-ȘOACĂȚ - Calificativ injurios dat străinilor, în special nemților.
[10]
-ZURLIU - Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din
minți. Nebun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu