doamna
moarte nu sărută mâna
~*~
nu
mai regretam și nu era foarte de demult
începusem
să mă obișnuiesc
în
cor
papagalii
repetau
e
o toamnă lungă
toamna
noastră
albastra-aurie-dulce-toamnă
cerul
negru-pământ moare și screme
pe
trupuri oarbe de piatră neagră neagră
nu
mai regretam nimic
mă
obișnuisem
cine
era mort ori încă viu arestat sau liber
în
toamna libertății noastre
în
libertate mereu se face toamnă ca-ntr-un peisaj de m.b.
poroncim
frunzelor de arțar să fie frunze și încă verzi
pe mișcătoare singurătăți
pe umblate ticăloșii de pirați
și
neumblete
despicând
clepsidra de nisip a umbletului universal
fato
dintre
toți
ajunsesem
să fiu cel care nu mai locuiește printre iluzii
e
bine că-ți spun așa
ministrul
educației din franța
pînă
la apusul soarelui
demisionează
două
sinucideri
voi
termina acest poem
un
oarecare goethe
fato
tu
nu
ești băiețel de nisip
îngurgitînd
sperma ca pe iluzii
știu
vom
muri
murim
suntem
morții
vii
și
tu știi asta
filmată
de la școala cu demisia pe masă a franței
și
a tuturor țărilor
care
nu mai cred în nimic
în
nimic
și
totuși
nimicul
provine din ceva
adică
ai fost creată după chipul și asemănarea mea
nu
te sinucide
promite-mi
timpul
este schopenchauer
filosof
despre
care a scris
un
om mai mare decât franța
m
houellebecq
porumbacele
porumbițelor
a
nu se explica neretoric
știu
despre
cine vorbesc neicaric
dând
din aripi
merci
beaucoup
vangelis
exmatriculat din grecia
pentru
cei fără de vină
un
poem mult prea lung
timpul
deșirându-se în orizontul-papagal
bun
de mâncare
domnu
poet
păcătuiți
cu bună știință
această
țară
patrie
lume
e
locuită de papagali
și
dvs
știți
cine e adrian &
pe
untura întisă pe pâine de ignat
nu-i
mâncați
vorbiți
în parabole
în
parabole
în
genunchi
vă
rugăm
poezia
are culoarea curcubeului
cui
să acord grațierea celor pământești
parisul
funebru ministrul educației funebru
fetiș
tabu president de la republique
două
sinucideri și nicio demisie
a
nu se asuma păcatele lumii precum dumnezeirea și pâinea durerii
imn
triumfal
m-am
născut în același an cu fratele meu
1940
cum
să se nască doi copii în același an
nu
suntem gemeni
eroare
socială
am
roșii ouă și struguri de secetă
cei
arestați nu vor scăpa pe cauțiune
vinovații
de moarte nu vor fi omorâți
cei
vii vor mai trăi
osândiții
se vor speria
neștiutorii
cu ghiotura se vor învrednici de umbra pământului
curtea
marțială
judeca-va
pe
cei care au drept de viață și de moarte
și
iată
numele
acestora
frunzele
încă verzi
toamna
siderală
acesta
e fiul și moartea
timpul
mai mult ca perfect pentru care cei nu mă cred
să
citească poezia anei blandiana
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu