Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXIII(2023), nr. 499(1 –15 August)
Dragii mei enoriași!
Scrisoare către Eminescu(XXI).
,,Bădie Mihai,
Pe vremea când eram și eu prin clasa a V-a
sau a VI-a, vrednicul de pomenire, profesorul meu de limba română Marius
Buzatu, mi-a vorbit pentru prima dată de poezia ta La mormântul lui Aron Pumnul.
Începusem și eu pe atunci, olecuță Doamne, să versific. Cu simțul său critic
foarte dezvoltat și cu multa sa știință de carte, profesorul înțelegea cât de
copilărești sunt încercările mele ,,literare”, dar el se bucura și se
entuziasma ca un copil. Mă încuraja, mă lăuda, mă îndemna să trimit din ,,creațiile”
mele pe la publicațiile vremii. Într-o zi mi-a spus între patru ochi, apoi a
repetat și în clasă, în auzul tuturor: ,,Când eu nu voi mai fi, să-mi faci o
poezie, cum i-a făcut Eminescu profesorului său de limba română, Aron Pumnul!”
Abia atunci ți-am citit poezia aceea. N-am prea înțeles-o eu așa cum trebuia,
dar tema primită de la dascălul meu mi-a rămas în inimă și-n memorie. N-am fost
niciodată în stare să-i scriu o poezie Domnului Marius, ci doar niște articole
pe ici, pe acolo, prin care am încercat să-i reînvii memoria. Atât am putut!
A trecut vremea, Bădie, și iată că în
1990, m-au dus pașii în Bucovina ta cea frumoasă și-n Cernăuțiul tinereții
tale. I-am admirat codrii seculari ce străjuiau drumul de-a lungul a zeci de kilometri,
câmpiile mănoase cu recolte bogate, satele mari cu case în pur stil românesc,
formele de relief unduioase, parcă ar fi fost mângâiate de mâna lui Dumnezeu.
La hotelul ,,Ceremuș” puțin a lipsit ca să nu luăm bătaie cele trei familii ce
intrasem într-un lift de la niște zdrahoni ucraineni ce-au năvălit peste noi și
ne-au pus nervii la grea încercare. Prin magazine era musai să știi limba rusă
ori ucraineană, fiindcă dacă le vorbeai în românește sau în ,,bucovineană”,
nici nu te băgau în seamă. La fel se întâmplase și în Chișinău cu
,,moldoveneasca”. Am căutat pe la chioșcuri o revistă sau un ziar în limba
română, dar n-am găsit. Azi citesc pe internet ,,Gazeta Bucovinei”, săptămânal
bilingv, româno-ucrainean. Am căutat atunci în librării o carte românească, dar
n-am găsit decât una, un album realizat în condiții grafice de excepție, pe
hârtie bună, cu coperți groase, cu supracoperți colorate, cu multe imagini
color în interior. Pe copertă scria: Bucovina. Cu puținele ruble ce ni le
dăduseră de cheltuială de la O. N. T. am cumpărat-o. M-am așezat pe-o bancă și
am citit primele pagini. Acolo scria, negru pe alb, că-n 1918, ,,trupele
burghezo-moșierești din România au năvălit în Bucovina și au trecut prin foc și
sabie 11.000 de bucovineni, anexând apoi prin forță Bucovina României”. Nu se
rostea nici o vorbuliță măcar, că după prăbușirea monarhiei austro-ungare,
respectiv dezmembrarea imperiului în state naționale, Consiliul Național al
Bucovinei (C. N. B.), întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritate
Unirea cu România. Voturile majoritare au venit din partea românilor,
germanilor, evreilor și polonezilor, iar cele împotrivă doar din partea
minorității ucrainene. Ca urmare a hotărârii „C. N. B.”, trupele române au
intrat în teritoriu, ce-i drept, sub comanda generalului Iacob Zadik,
consfințind actul și zădărnicind manevrele militare ale Republicii Populare a
Ucrainei Occidentale. Nu se rostea nimic nici că unirea Bucovinei cu România a
fost recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de pace de la
Saint-Germain-en-Laye încheiat cu Austria la data de 10 septembrie 1919.
Istorie și istorie, Bădie!
Am umblat atunci, Bădie Mihai, prin
biserici. Era slujba în toi, dar în limbă străină, fie că era rusa, fie
ucraineana, fie chiar slavona. Numai în românește nu se slujea! Am încercat să
leg câteva vorbe cu trecători, pe stradă. Cei mai mulți se fereau. Le era teamă
să grăiască în limba noastră!
M-am dus apoi, Bădie, la cimitir. Am
căutat acolo destul de mult, dar nu m-am lăsat până n-am găsit mormântul
profesorului tău, Aron Pumnul. Greu îmi este să-ți spun ce emoții am avut.
Crucea străjuia ca un ostaș conștiincios un mormânt modest, năpădit de buruieni
și mărăcini. Se vedea cât acolo, că nimeni nu se mai îngrijea de multă vreme de
acel mormânt. Alături era un cavou somptuos, iar pe cruce era un nume greu de
pronunțat, poate maghiar. Pe cavou și în fața crucii erau presărate flori
proaspete. Nu erau pe cavoul acela și nici pe lângă el nici măcar frunze
uscate!
2
Din puținele ruble cumpărasem și eu câțiva
trandafiri, pe care i-am așezat la mormântul Profesorului ca din partea matale
și a tuturor generațiilor care ne-am hrănit din farmecul poeziilor pe care
le-ai dăruit Neamului românesc și Limbii române. Am lăsat acolo încă ceva:
câteva lacrimi. Am rostit o rugăciune pentru sufletul profesorului tău și am
plecat mâhnit că timpul mă presa și nu am putut să-mi fac un răgaz de două
ceasuri să-i curăț mormântul. Să dea Domnul ca până astăzi să se fi găsit
cineva dispus s-o facă!
Bădie, Bădie, Aron Pumnul făcea parte din
acea pleiadă de intelectuali ai Bucovinei, care au schimbat cursul istoriei
acelei provincii românești. Așa a fost și-n Transilvania, și-n Basarabia, și-n România.
Acei dascăli știuți și neștiuți, care au trudit la catedră și au format
generații noi, cu vederi progresiste, generații care au avut un ideal și au
luptat până la jertfa vieții lor pentru împlinirea acelui ideal: Unirea cea
mare a tuturor românilor din toate provinciile românești. Prin ei a renăscut
conștiința națională, prin ei am realizat Unirea din 1859 și cea din 1918, prin
ea am realizat Independența de stat de la 1877. Mărețe vremuri, Bădie și oameni
pe măsură. Prin învățământul de atunci, așa rudimentar cum era el, s-a clădit o
națiune, s-a clădit o Țară, s-au dat culturii și istoriei oameni de talia
matale.
Dascălii erau priviți cu respect și pe
bună dreptate. Nu orice neavenit intra în sistem, nu orice nulitate politică
devenea ministrul educației sau dascăl la catedră. Învățătorul alături de preot
erau apostolii neamului și făceau cu adevărat apostolat, fiind convinși că au o
misiune sacră. Generația lui Aron Pumnul a fost generația redeșteptării.
Fiecare truditor la catedră a fost ,,un luceafăr”, ,,o lumină”, iar profesorul
tău ,,geniul mare al deșteptării” nației. Un bătrân înțelept spunea că un popor
nu se cucerește numai cu armele; distrugându-i învățământul, îl cucerești fără
vărsare de sânge și pentru totdeauna! Generația ta și a profesorului tău ne
învață că învățământul clădește caractere puternice ca stânca, personalități
capabile să lumineze drumul nației.
Cinstea pe care o dai magistrului tău,
Bădie, te onorează și ne învață să ne cinstim înaintașii, să le cultivăm
memoria, să le desăvârșim idealurile, să ne însușim învățăturile lor, să-i
socotim părinții noștri spirituali și ai neamului românesc.
Din păcate, prezentul e departe de a fi
ceea ce au sperat acele generații ca să fie, dar despre asta ți-oi spune
altădată.
Cu bine, Bădie și ți-oi scrie în curând!
*
Pricesne.
Redăm mai jos două frumoase pricesne dedicate Maicii Domnului.
O,
Marie, Maică Sfântă
O,
Marie, Maică Sfântă
Astăzi
toată lumea-ți cântă
Toţi
cu drag te înconjoară,
Maică
Sfântă și Fecioară.
Toţi
te cheamă azi pe nume
Ceru-ntreg
și-ntreaga lume
Și-ți
înalță cu iubire
Laudă
și mulţumire.
Tu
eşti cea mai scumpă mamă
Pentru
toţi care te cheamă.
Eşti
Măicuţa prea duioasă,
Inima
cea mai miloasă.
O,
Marie, Maică dulce,
Lumea-ntreagă
îţi aduce
Inimi
recunoscătoare
Ție
- cea mai dulce floare.
Și
noi, Maică preaiubită
Îţi
aducem mulţumită
De
aceea-ți cântăm ţie
Și-ți
înălţăm preamărire.
O,
Marie, Maică Sfântă
Astăzi
toată lumea-ți cântă
Toţi
cu drag te înconjoară,
Maică
Sfântă și Fecioară.
Toţi
te cheamă azi pe nume,
Ceru-ntreg
și-ntreaga lume
Și-ți
înalță cu iubire
Laudă
și mulţumire.
Tu
eşti cea mai scumpă mamă
Pentru
toţi care te cheamă.
Eşti
Măicuţa prea duioasă,
Inima
cea mai miloasă.
O,
Marie, Maică dulce,
Lumea-ntreagă
îţi aduce
Inimi
recunoscătoare
Ție
- cea mai dulce floare.
Și
noi, Maică preaiubită
Îţi
aducem mulţumită
De
aceea-ți cântăm ţie
Și-ți
înălţăm preamărire.
O,
Măicuță sfântă
O,
Măicuță Sfântă,
Te
rugăm fierbinte,
Să
ne-auzi de-a pururi
Marea
rugăminte.
Refren:
Nu
lăsa, Măicuță,
3
Să
pierim pe cale,
Căci
noi suntem fii
Lacrimilor
tale.
Când
plângeai sub cruce
Maică-ndurerată,
Te-am
primit de mamă
Noi
și lumea toată.
Refren:
Nu lăsa, Măicuță…
Tu
ești steaua mării
Și
ajuți să treacă
Pe
oricine trece,
Nimeni
nu se-neacă.
Refren:
Nu lăsa, Măicuță…
O,
Măicuță Sfântă,
Cea
mai scumpă floare,
Fă
din fii de lacrimi
Galbeni
lăcrimioare.
Refren:
Nu lăsa, Măicuță…
Inima-ți
prea sfântă
Mângâind
ne strânge,
Vom
uita de chinuri,
Mai
mult nu vom plânge.
*
Cuvinte părintești. Redăm mai jos alte
câteva reflecții ale Părintelui Pr. Cristian Deheleanu, în care ne relatează și
nouă ce-a învățat dânsul de la viață. Le-am găsit pe internet: ♦Ce am învățat
de la viața mea? Am învățat că viața e de… sticlă. Se sparge atât de ușor. Dar
mai știu și că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi. ♦ Am învățat că
oamenii din jur pot fi egoiști, irascibili, invidioși și răi. Dar oricum ar fi,
eu trebuie să trăiesc frumos mai departe! ♦ Am învățat că cine vrea să trăiască
cu evlavie va fi prigonit! Sfinții sunt miei trimiși în turma lupilor! ♦ Am
învățat că nu trebuie pus totul la inimă. Inima nu e magazie…♦ Am învățat că
iluziile sunt gratis. Dar dezamăgirile le plătim cu un preț mult prea scump! ♦
Am învățat că, deși ar putea să mă ferească, Dumnezeu îngăduie să fiu rănit. ♦
Am învățat că rănile sunt găuri prin care intră lumina. Oamenii „ciuruiți” de Dumnezeu
sunt plini de Cer! ♦ Am învățat că oricâtă durere aș simți, nu trebuie să devin
o durere pentru ceilalți. ♦ Am învățat că acolo unde sunt prăpăstii între
oameni nu e eficient să ridici garduri, ci să construiești poduri. ♦ Am învățat
că orice vârf aș cuceri nu trebuie să mă opresc. Urmează altul și mai înalt. ♦
Am învățat că Dumnezeu nu alege oamenii desăvârșiți, ci îi desăvârșește pe cei
aleși. ♦
Știu multe lucruri, multe locuri frumoase.
Dar maximum de frumusețe este Dumnezeu. Dincolo de El nu mai este nimic. ♦ Știu
unde mă voi duce: ACASĂ! Ce am învățat eu până acum…, că mai am multe de
învățat!"
*
Alexandru Elian. Demult am vrut să scriu
despre profesorul meu Alexandru Elian, dar n-am putut. O personalitate prea
complexă pentru a fi cuprinsă în cele câteva rânduri din articolul de faţă. O fire
robustă şi fizic şi intelectual, cum n-am prea avut ocazia să văd multe în
viaţă. Ne preda la facultate Bizantinologia. Îl vedeam pe stradă. Era înalt,
potrivit de gras, cu privirea întotdeauna îndreptată cu mult mai sus de linia
orizontului, pierdut în gândurile sale. Când îl salutam, tresărea surprins,
înclina uşor capul şi saluta cu un zâmbet fugar. La cursuri vorbea liber. Totul
la el părea ca o depănare de amintiri. Îi era atât de familiară materia
predată, încât părea un bunicuţ ce le spune copiilor poveşti cu feţi frumoşi.
4
Dintr-o materie seacă, plină de nume şi de
date făcea o istorie plină de viaţă, cu problematizări şi picanterii, cu
caracterizări de personaje, cu multe, multe istorioare plăcute şi pline de
farmec din viaţa bizantină. Reuşea să reînvie o lume demult apusă, iar mintea
noastră de tineri realiza un film extraordinar al acelor vremuri, fiindcă
regizorul avea tact de maestru şi ştia cum să conducă acţiunile.
Cursul propriu-zis (suportul de curs) era
la bibliotecă: un dosar cu cca. 20-30 de pagini dactilografiate pentru fiecare
semestru. S-ar fi crezut că este cel mai uşor curs, dar nu era deloc aşa.
Spre deosebire de ceea ce ni se spunea în
sală, cursul era stufos şi plin de informaţii. Dacă l-ai fi învăţat pe dinafară
pentru examen, erai departe de a afirma că eşti pregătit la Bizantinologie.
Profesorul Alexandru Elian avea metoda lui
de examinare. Făcea bilete rareori, probabil când i se cerea în mod expres de
către conducerea facultăţii. În mod obişnuit venea la examen fără bilete.
Când îţi venea rândul, numai ce-l auzeai:
„- Ia spune tu, drăguţă, ce ştii mai bine!“ Studentul îşi alegea o
personalitate, o perioadă din istoria bizantină. „- Foarte bine, foarte bine,
ia spune ce ştii!“
Spuneai într-un minut sau două ceea ce
citisei în curs, după care tăceai. „- Ha, ha, ha, drăguţă, apoi împăratul… este
o somitate în istoria bizantină. Dacă te-ai fi dus la bibliotecă şi ai fi citit
cartea lui cutare şi a lui cutare ai fi aflat…“ Şi începea să spună multe şi de
toate, încât examenul fiecăruia se transforma într-un nou curs. Dădea note mici
şi le cântărea îndelung, după criterii numai de el ştiute.
Profesorul Elian era secretar la Academie,
la Institutul de Studii Sud-Est-Europene. Era apreciat în lumea istoricilor ca
un cărturar de mare calibru. Şi el ştia asta. Avea o mândrie a lui rar
disimulată.
Când îi spunea câte un student că la limba
greacă, spre exemplu, a învăţat ceva deosebit de ceea ce ne spunea dânsul la un
moment dat, profesorul Elian trecea la tablă, scria în greacă cu o uşurinţă uimitoare,
făcându-ne să credem că e grec din tată-n fiu, iar la urmă ne spunea: „-
Drăguţă, dacă va zice cineva că este altfel, să-i spui că profesorul Elian ţi-a
spus aşa!“ Aşadar, „magister dixit!“
A scris extrem de puţin în viaţă. Doar
câteva articole şi studii formează opera lui. Puţine, dar acelea sunt căutate
cu sfinţenie de istorici. Părerea lui Elian într-o problemă de istorie era
literă de Evanghelie pentru ceilalţi. Nu am găsit pe unul până acum, care să
aibă curajul să-l contrazică pe profesorul Elian în probleme de istorie. Fusese
secretarul lui Nicolae Iorga în tinereţe. Am stăruit mult de dânsul în
corespondenţa ce-am purtat-o după facultate, ca să-mi dea câteva pagini cu
amintiri despre Nicolae Iorga pentru volumul ce-l aveam în lucru, dar n-am
reuşit să-l conving. Mereu amâna, mereu se scuza, dar la lucru nu trecea.
Nu şi-a făcut ucenici. Era omul atât de
absorbit de studiile sale, încât vrea un ucenic cel puţin tot atât de pregătit
ca dânsul. Nici nu s-a căsătorit, tocmai pentru a se putea dedica în întregime
ştiinţei.
Nu toţi studenţii erau încântaţi să aibă
un asemenea profesor. Corigenţele şi repetenţiile din cauza Bizantinologiei
erau multe şi asta îl făcea antipatic celor mai mulţi dintre studenţi. Se spune
că într-un an, când mai mulţi erau ameninţaţi cu corigenţa, i-au pus studenţii
gând rău. L-au urmărit şi au văzut la ce adresă locuieşte. Au dat telefon la
salvare: „- Alo, sunt profesorul Elian şi am infarct. Vă rog să veniţi urgent
să mă luaţi la spital de la adresa cutare…!“ În câteva minute a venit salvarea.
Au sunat la uşă. Aveau şi targa. Profesorul a ieşit mirat. I-au spus că s-au
prezentat să-l ducă la spital. „-
Dar eu sunt perfect sănătos, drăguţă!“ A
trebuit să plătească salvarea pentru anunţ eronat. Supărat, a lăsat jumătate
din studenţi corigenţi. Cazul a ajuns până la patriarhul Justinian. Acesta l-a
chemat şi i-a spus: „- Domnule profesor, noi facem preoţi, nu somităţi în
Bizantinologie!“ Cu chiu cu vai, a mai trecut din ei până la urmă.
Profesorul Alexandru Elian impune prin
cultură, eleganţă, seriozitate, sobrietate. Cel care l-a cunoscut pe dânsul
ştie că a cunoscut un Om, un profesor adevărat. De câtva timp s-a stins din
viaţă, dar pentru toţi foştii lui studenţi se identifică cu însuşi obiectul
predat: Bizantinologia. El parcă venea din însăşi lumea bizantină, de la
curţile împărăteşti de la Constantinopol, suveran desăvârşit al materiei
predate, om cu maniere imperiale, meditând, competent şi grav, la curgerea
vremii şi civilizaţiilor. Istoric şi filozof al istoriei şi al vieţii
deopotrivă, mulţumindu-se cu puţin în plan material, dar nelimitat în cel
spiritual, Profesorul Elian ne-a rămas un punct de reper major în formarea
noastră, a zecilor de generaţii ce i-am fost studenţi cândva.
*
5
File de jurnal – 5 febr. 1984. ,,A nins
toată noaptea. Zăpada are aproape o jumătate de metru.
M-am dus la Severin, la conferința de
orientare, dedicată a 125 de ani de la Unirea Principatelor Române.
Înainte de conferință am vorbit cu
episcopul-vicar Damaschin Severineanul, alias Dumitru Coravu. Venise să
prezideze conferința de la Severin. Mi-a spus mai multe în legătură cu
lucrările tipărite. M-a apreciat că, deși izolat, am reușit, totuși, să fac
extraordinar de mult, ceea ce constituie, după expresia dumnealui, un merit.
Lucrările sunt apreciate întotdeauna după adevărata lor valoare și în primul
rând după conjunctura politico-ideologică în care se situează. Dumnealui a avut
o monografie a Mănăstirii Peri din Basarabia ca lucrare de seminar pentru anul
III la doctorat.
Lucrarea primise ,,BT” - ul de la
departament, dar a fost întârziată la redacție, așa încât, trecând conjunctura
prielnică, n-a mai putut fi publicată. Cu multă greutate a reușit s-o
înlocuiască cu una din anul I, ca să fie publicată și astfel și dumnealui să
poată trece anul.
Episcopul mi-a spus un banc. Cică
președintele sovietic, cel american și cel român s-au adunat undeva, la o
recepție. Cel american a spus că ei au câte o bombă pentru fiecare pământean,
cel sovietic s-a lăudat că ei au câte un tanc pentru fiecare european, iar cel
român a spus că ei au câte un drapel pentru fiecare cetățean al țării. Cei doi
au rămas nedumeriți de afirmația românului și l-au rugat să le explice pentru
ce le trebuie românilor atâtea steaguri. Răspunsul a venit prompt: ,,- Ca să vadă
dincotro bat vânturile!”
Conferința a fost ținută de preotul
Brumaru. A fost o conferință foarte bine documentată. S-au înscris mulți preoți
la cuvânt. M-am înscris și eu, de fapt protopopul mă trecuse din oficiu. Am apreciat
metoda istoriografică românească a ultimelor decenii de a trata fenomenele
istorice în mod unitar cu întregul context istoric, ci nu doar ca pe niște
accidente istorice. Am făcut o scurtă analiză a ideii de unitate la români în
epoca modernă, legând momentul 1859 cu cel din 1918. Am analizat succint
raportul dintre național și internațional cu referire specială la 1859 și am
subliniat câteva dintre perspectivele pe care deschidea românilor momentul
1859.
A vorbit episcopul, dar mi s-a părut ceva
dezlânat, cu excepția referințelor la episcopii moldoveni din preajma
evenimentelor de la 1859. A vorbit și inspectorul Gheorghe Hâncu. Deși protopopul
i-a apreciat apoi referința ca o ,,magistrală lecție de istorie”, cele spuse de
inspector, profesor de istorie, au fost generalități simpliste, fără substanță.
Greșeli de fond și formă au fost numeroase. Cu acel prilej am aflat și eu că
după retragerea trupelor romane de pe teritoriul Daciei ,,națiunea română a
continuat să existe fără întrerupere pe aceste meleaguri” etc. etc. De! Istorie
și istorici, ce să-i faci!
Am vorbit cu starețul Mănăstirii Schitul
Topolnița, Părintele Grațian Radac(…). Părintele Puiu Ciolan din Șimian mi-a
spus că o cunoaște ,,personal” pe Ana Mureșan, ministrul Comerțului Interior,
dar cu toate acestea nu i-a putut aproba să ia ,,Dacia” cu prioritate. Probabil
a văzut-o a televizor! Părintele Nicolae Jinga a afirmat că Doman este ,,unul
dintre cei mari prozatori ai zilelor noastre!” Domnul Mite Măneanu mi-a cerut
câteva numere din revista ,,Mitropolia Olteniei”. Am discutat cu dânsul despre
revista ,,Orizont” de la Timișoara.
Am reușit și eu să-mi iau cota de benzină
pe luna februarie(15 litri). Mătușă-mea Pârvănescu Elena, soția unchiului meu
Ion Pârvănescu, este în spital, operată(…)”.
*
Ajutoare și donații. ●În această perioadă
parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel: Un enoriaș care nu
vrea să i se știe numele a donat 1.600 lei pentru mesele, scaunele și băncile ce
urmează să le ducem la azilul de la Șișești; Doamna Eugenia Pârvuceanu din
Gârla Mare(MH) și Doamna Doina Vasilca din București, fiică a satului Malovăț:
câte 130 lei; Domnul Sava C. Marius din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț și
Domnul Filip Florin, fiu al satului Malovăț, Domnul Mema Constantin din Tr.
Severin, fiu al satului Bârda și Doamna Crăciun Ana-Maria din Tr. Severin, fiică
a satului Bârda: câte 100 lei; Domnul Dăncilă Gheorghe Alexe din Tr. Severin:
50 lei.
Domnul Sava I. Marius din Malovăț a mai
achitat 200 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 400 lei;
Domnul Ghilerdea Sevastian din Malovăț a mai achitat 100 lei pentru contribuția
de cult, totalizând până acum 300 lei.
6
●Domnul Belega Gheorghe din Malovăț,
Domnul Ing. Marin Zăuleț din Tr. Severin, fiu al satului Bârda și Doamna
Nicolae Victoria din Tr. Severin au donat câte un televizor pentru Azilul de la
Bâcleș. Am mai cumpărat unul nou și le vom duce pe toate la Azilul de la Bâcleș
în următoarele zile.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
●La sfârșitul lunii august vom face o
vizită la Azilul de la Șișești. Pe lângă mâncare, au nevoie de trei mese, 12
scaune și trei bănci. Vom încerca să rezolvăm problema.
*
Publicații. În această perioadă, preotul
Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” –
498, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română
din Sydney(Australia), 20 aug. 2023(https://bentodica.blogspot.com); în
,,Armonii culturale”, Adjud, 21 aug. 2023, ediție on-line(
https://armoniiculturale.ro ); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 21
aug. 2023, ediție și on-line( https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com
); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 24 oct. 2023, ediție și on-line(
http://www . observatorul.com);
Eșecuri diplomatice, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1192(24 aug.), p. 12; Ofertă de
carte – august 2023, 27 aug. 2023(pe blogul Domnului Ben Todică, directorul
postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 20 aug.
2023(https://bentodica.blogspot.com); Unirea din noi, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XV(2023), nr. 1193(31 aug.), p. 12;
*
Simpozioane. Episcopia Severinului și
Strehaei l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la Simpozionul Țara
Severinului – Oameni, fapte, locuri, ce se va desfășura la Tr. Severin în
zilele de 30-31 octombrie a. c. Preotul s-a înscris cu două comunicări: Un
manuscris inedit privind începuturile școlii din Malovăț și Mărturii ale
localnicilor privind pe ofițerul Nicolae Trocan, luptător anticomunist.
*
Zâmbete. ☺Orice-am zice, peste câteva zile
vom fi cu toții-n luna a noua! ☺Într-un restaurant din București un domn se
adresează unui tip beat: ,,– De ce beți atât de mult? Conform statisticilor, de
la alcool moare fiecare al cincilea bucureștean!” ,,- Nu-mi pasă, eu sunt din
Vaslui!” ☺Soția: ,,– Dragule, fă-mi un compliment!” Soțul: ,,– Ai un bărbat
extraordinar!” ☺Odată am fost și eu pe drumul cel bun, dar a fost aglomerație
și m-am întors! ☺Am și eu o întrebare… De unde știu pastilele unde te doare?
☺Cercetătorii ardeleni au descoperit că oricâtă mâncare le-ai da musafirilor,
tot se îmbată. ☺Proverb ardelenesc: „Românul are minte multă, da’ nu tătă-i
bună!” ☺Românii sunt precursorii operațiilor de schimbare a sexului. Așa se
explică vorba aia din bătrâni: „Te-ai dus bou și te-ai întors vacă.” ☺Cu cât
gândesc mai mult, cu atât mă întreb dacă-mi folosește la ceva[Platon];
☺Dacă ieșim împreună la un grătar,
înseamnă că suntem prieteni de mici…?! ☺Doar românii, la întrebarea: „Ce
faci?”, îți răspund: „Nimic, sunt la muncă” .
*
Excursii-Pelerinaje. ►Pentru marți, 29
August, cu prilejul hramului Mănăstirii Topolnița, parohia noastră pune la
dispoziție celor interesați un autocar. Așadar, în mod gratuit, cine dorește să
meargă, este binevenit, cu condiția să se înscrie mai înainte, pentru a nu
depăși capacitatea autocarului.
►Pentru joi, 31 August, organizăm o
excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Malovăț -Tr. Severin - Mănăstirea
Vodița - Mănăstirea Orșova - Mănăstirea Mraconia - Valea Dunării - Mănăstirea
Nera - Mănăstirea ,,Sf. Ioan” - Moldova Nouă – Oravița – Mănăstirea Țara Almășului
- Bozovici - Mănăstirea Putna - Cascada Bilgăr – Orșova - Tr. Severin-Malovăț.
Prețul: 60 lei/pers.
►Pentru joi, 5 oct., organizăm o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț – Bârda – Tg. Jiu
– Mănăstirea Polovragi – Mănăstirea Horezu – Mănăstirea Bistrița – Rm. Vâlcea –
Mănăstirea Curtea de Argeș – Mănăstirea Dintr-un Lemn – Mănăstirea Govora – Tg.
Jiu – Malovăț – Tr. Severin. Prețul este 70 lei/pers. Așteptăm înscrieri.
*
7
Lucrări la biserică. În această perioadă
am reușit să vopsim acoperișul bisericii din Malovăț.
*
Spovediri. Împărtășiri. În zilele rânduite
și nu numai am spovedit și împărtășit:
11+2+27+1+48+2=91 enoriași. Intre aceștia
43 au fost copii.
*
Înmormântări. În ziua 8 August am oficiat
slujba înmormântării pentru Mucioniu Elena (91 ani) din Bârda. Dumnezeu s-o
ierte!
*
Anunț. Începând cu 1 Sept., slujbele din
duminici și sărbători vor începe la ora 9.00.
*
Program. În cursul lunii Septembrie avem
următorul program de slujbe: 2 Sept.(Bârda-Malovăț); 3 Sept.(Bârda); 8
Sept.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 9 Sept.(Malovăț-Bârda);
10 Sept.(Malovăț); 14 Sept.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 14
Aug.(spovedit și împărtășit copiii în Malovăț); 16 Sept.(Bârda - Malovăț); 17
Sept.(Bârda); 23 Sept.(Bârda-Malovăț); 24 Sept.(Malovăț); 30 Sept.(Bârda -
Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate
fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de
e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii în casele și în
sufletele Dumneavoastră!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu