PR-FERGHETE - CUGET ROMÂNESC

 

CUGET ROMÂNESC

 

 

~*~

 

Al meu e sat, pâine proaspătă, cu arogantă independență, cu ștință și, ageră minte pâine de o ființă, pâine de toate zile, cu bine, pâine prospătă, în mare vogă, fierbinte, cu suflet și, minte cuminte,

între cer și pământ, cu caracter, glume și ciumblușucuri, pe tevatură de pian, cu claviituri și, cu sămănatur, pe mălăună, în, cu arături-omenești lucruri, în natură cu arabilă naturi, în aventuri, la sat, nu, în oraș unde nu se face brujul de caș, chiar dacă era de frunte, însă numa din cauza vorbelor multe rebele și cult-expansioniste și artiste ca la pioneri, cu tot înainte ca șoimar cu fler, în caracter de fer

(să-ți mai spun detalii și, alte amănunte de areal rustic, fizic și dialectic ca spațiu gen Geografic și, cu geografie și, cu istorie de Românie străveche fără egal național, fără pereche, stăpânindu-ți interesele cu binele, cu folos, unică, specifică Românie cu omenie spirituală, fără pereche, a neamului nos, cu iubire a neamului, Tatăl Nost cu și, fericire din belșug, cum e zurlie și brazda de sub plug/provita orânduielii și, măsurii iubirii, cu Mesie ca mecena a iubirii,

a neprețuirii, naturii firii ?, cu întinde-te și strânge-te, masă, în viața frumoasă, cu vorbe a lui Catrina, cu Ilie Moromete la vraniță, în caterica ei de biserică/de lume laică, bălălaică, pe ogor cu unealta, în cu getare adâncă, pe Arcă, că mi drag să iubesc, România, în care trăiesc și, cătunesc, fix românesc în joc ca la muncă, bun praznic, să mă învârtec, cu învârtita și sucita, așa cum nu doar bănuiesc, că, în abecedar catadicsesc/  că citesc,

în alfabet, abece ca de poet-cuget românesc, gândesc frumos și, spectaculos: luminos-Hristos, ciufulit:

- Galiscă, Păvălușcă,

Galușcă, în pitiresc ca o trușcă mișcând din șolduri ca marea, în valuri-valuri, cu sute, mii, de catarguri și, pe maluri brave păduri de mandrove, cu mari doruri de oameni singuri).

*

PROFERICIRE

Sufletul nu stă niciodată cu spatele,

zice convins, rug aprins, cu necuprins și, cu sens versus de univers eminesc firesc, etic românesc, cu aplomb, cu nimb chiar dacă e foarte simplu ca cel de Plumb, sensibil, că știi ce ai de făcut, suflet de păstor Bacovia fără burg, România, în amurg, o jină și, tainica: cină de taină cu lumină blajină, lumină lină a învierii, de pomină, cu iubire pro fericire, păstor blând, genial-profund-Eminesc empatic, dinamic fizic frumos și, luminos cu bucuria gustului, în bun simț artist. Natura de altruist, nu ne permite, înainte de toate, omule, nu ne permite greșeli, sminteli-expirări, păcate!

BLEGULE, NEAMULE !

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE