SCRISOARE
CĂTRE INIMĂ
~*~
Dragă
inimioară,
dulce
povară
în
prag de primăvară
verva
ta mă-nfioară
ca
o strună de vioară
auzită
prima oară.
Uneori
nu te-nţeleg,
de
tine vreau să mă dezleg
şi-apoi
să mă reculeg,
să
văd încotro să merg,
dar
tot pe tine te-aleg,
doar
aşa, sunt om întreg.
Profund
respir,
cu
migală te deşir
şi
pe cale te înşir,
toate
cele îţi răsfir
până
dau de-un trandafir
şi
cu dragoste l-admir.
Pe
cale înfloreşti,
forme
multe dobândeşti,
ton,
nuanţe agoniseşti
şi-ntr-un
zvâc te-mpodobeşti
cu
ifose fecioreşti
şi
pe toată lumea iubeşti.
Şi
parcă din senin,
ici-colea
câte un spin
ce
mă face să suspin,
şi-aş
vrea să te previn
că-n
faţa ta mă-nclin,
chip
de zâmbet cristalin.
Inimă,
floare cu ţepi,
luminată-n
mii de lămpi,
udată
cu mulţi stropi
cel
mai bine te pricepi
şi
din copilărie începi
dragostea
să o concepi.
Nu
stai locului deloc,
te
deschizi ca un boboc,
plină
toată de amoc
chiar
şi munţii îi muţi din loc,
mă
cuprinzi de-al meu mijloc
să
ne tot iubim cu foc.
Vasilica
Grigoraș – FEMEIA, FĂPTURĂ DIVINĂ
A
treia duminică după Paști este Duminica Femeilor Mironosițe.
La
mulți ani tuturor femeilor creștine!
FEMEIA,
FĂPTURĂ DIVINĂ
Femeia
îngenunchează și se înalță
cu
adevărată grație divină,
dezleagă
zăgazurile vieții,
stăvilește
șuvoaie de lacrimi
și
împletește cu artă dorurile
într-o
oază de simfonii lăuntrice
interpretate-n
ritmuri psalmice.
Femeia
deschide fante de lumină
în
crângul fără hotare
al
iubirii veșnic verde
și
cu înțelepciune vădită
păzește
poarta de intruși.
Femeia
se prinde
în
hora trăirii,
plonjează
discret dar adânc
pe
tărâmul Cuvântului,
respiră
duios și pilduitor
prin
toți porii deschiși spre
poemul
speranței abia șoptite
în
culorile pocăinței.
Femeia,
privire senină,
inimă
blândă,
atitudine
dibace
e
mamă a durerii,
fiică
a bucuriei,
soră
a bunătății,
oglindă
a hărniciei,
prietenă
a narațiunii,
doamnă
a poeziei,
cu
chip angelic
și
cunună de aur
a
slovelor bine rostuite.
Pentru
toate acestea
și
multe alte daruri,
IUBIȚI,
FEMEIA!
Vasilica
Grigoraș: POEMUL ADORAT
de
la o vreme
de
cum începe
a
se crăpa de ziuă
îmi
pun pălăria
cu
boruri decente
şi
ochelarii verzi
cu
ramă de baga
îmi
place să rătăcesc
agale,
uşor lenevită
prin
crângul melodios
bine
înrădăcinat
în
buza cuvântului
încrustat
de razele
proaspete
fuioare
despletite
ale soarelui
reverenţios
îmi chem muza
şi
o implor să-mi picure mir
pe
pana inimii
pentru
a semăna
cu
paşi mărunţi şi precauţi
poemul
adorat
declaraţie
de dragoste
mărturisire
de sine
de
credinţă
în
această întâlnire misterioasă
de
neuitat la drum lung
drapată
pe-o mantie vaporoasă
cu
fină căptuşeală argintie
brodată
în punct de goblen
de
un nour romantic
cu
contururi rebele
şi
dimensiuni mirobolante
îmbrăţişăm
împreună
dorul
încă nestins
de
răsăritul primăvăratic
al
parfumului de tei
~*~
VASILICA
GRIGORAS
SCRISOARE CĂTRE INIMĂ de Ben Todica, versuri VASILICA
GRIGORAS
Un videofotoclip audiorecitare la versurile poetului
intitulat: SCRISOARE CĂTRE INIMĂ ~*~ Dragă inimioară, / dulce povară / în prag
de primăvară / verva ta mă-nfioară / ca o strună de vioară / auzită prima oară.
https://www.youtube.com/watch?v=KS5-emjEGSg&list=UUSFFibprnULnO50cZTNvgCw
https://youtu.be/KS5-emjEGSg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu