Războiul
de 1.421 de zile (17)
Col.
(r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu
18
Octombrie 2023
-
16 oct. 1941. • 16 oct. 1942. • 16 oct. 1943. • 16 oct. 1944.
1941 - Ocuparea Odessei după 69 de zile de luptă. •
Pierderi: 92 545 militari (1 341 pe zi), din care 17 729 morţi (256 pe zi), 63
345 răniţi (917 pe zi) şi 11 471 dispăruţi (166 pe zi).
- 1942 - Generalul Petre Dumitrescu cere din nou
reducerea capului de pod sovietic de la sud de Don însă germanii refuză.
- 1943 - Frederic Nanu informează din Stockholm:
,,Aliaţii au hotărât să dea mână liberă ruşilor în ceea ce priveşte România”
- 1944 - Summer Welles, fost subsecretar de stat al
S.U.A., consideră: ,,Dreptul Rusiei de a cere guvernelor învecinate prietenie
și colaborare mai ales trebuie să fie înțeles în sensul că ele sunt obligate să
accepte tot ce e în avantajul U.R.S.S.-ului”. • Divizia 4 infanterie este
introdusă, sub focul și văzul inamicului, în capul de pod de la sud de Szolnok.
Joi, 16 octombrie 1941. A 117-a zi de război!
În zorii zilei, marile unităţi ale Armatei 4 române
raportează că incursiunile făcute în cursul nopţii în dispozitivul inamic au
întâmpinat slabe rezistenţe din partea forţelor sovietice, care începuseră
evacuarea cu mult timp înainte. În acest context se ordonă trecerea la atac şi
cucerirea Odessei. Înaintând într-un teren presărat cu numeroase obstacole
(mine, curse etc.), trupele române întâmpină doar pe alocuri slabe rezistenţe.
La orele 10.30, patrule ale Diviziei 7 infanterie,
intră în Odessa, înaintând, fără incidente, spre litoral. Pentru menţinerea
ordinii în oraş, generalul Olimpiu Stavrat, comandantul marii unităţi ordonă
,,sancţionarea pe loc a oricăror încercări de furturi, jafuri, abuzuri în
legătură cu avutul locuitorilor”.
Puternica rezistenţă opusă de trupele sovietice
(numeroase, bine înzestrate şi hotărâte să reziste ,,cu orice preţ”) a făcut
trupele Armatei 4 române să ducă lupte grele, într-un teren fortificat (250 km
de şanţuri antitanc, 45 km de reţele de sârmă ghimpată, 40 000 de mine
antiinfanterie şi antitanc, numeroase tranşee şi cazemate). Cucerirea oraşului,
în urma evacuării lui de către trupele sovietice, în contextul în care forţele
generalului Erich von Manstein ajunseseră la porţile Crimeei, a eliminat
posibilităţile de acţiune ale inamicului în spatele flancului drept al forţelor
germane şi române care luptau în zona Mării Azov şi în istmurile Crimeei,
consolidând, totodată, securitatea la graniţa estică a țării, inclusiv a zonei
petrolifere române.
Succesul a fost obţinut cu mari eforturi, prin
angajarea în luptă a 340 223 militari (12.049 ofiţeri, 9.845 subofiţeri şi
318.329 trupă), încadrați în 6 corpuri de armată (18 divizii şi 4 brigăzi
independente), la acțiunile militare participând şi subunităţi de artilerie
grea, aviaţie şi marină, precum şi 7 baterii de artilerie grea, 2 batalioane de
asalt şi o escadrilă de bombardament în picaj germane.
În cele 69 de zile Armata 4 a pierdut 92 545 militari
(1 341 pe zi), din care 17 729 morţi (256 pe zi), 63.345 răniţi (917 pe zi) şi
11.471 dispăruţi (166 pe zi).
De la începutul războiului, armata română a pierdut
131 317 militari (27 061 morţi, 89.632 răniţi şi 14.624 dispăruţi). Pe
categorii de militari, situaţia se prezintă astfel: ofiţeri – 5.107 (1.376
morţi, 3 550 răniţi şi 181 dipăruţi), subofiţeri - 2.120 (509 morţi, 1.509
răniţi şi 102 dispăruţi) şi 124.090 trupă (25.176 morţi, 84.623 răniţi şi
14.624 dispăruţi).
Pe alte fronturi:
- În Japonia, guvernul Fuminaro Konoye demisionează,
fiind înlocuit cu un altul condus de generalul Hideki Tojo, adept al
războiului, care îşi păstrează postul de ministru de Război, preluând şi pe cel
de ministru de Interne. Orientarea antiamericană a noului guvern nipon a fost
percepută corect şi imediat la Washington, chiar dacă unii experţi americani au
apreciat că Japonia va ataca mai întâi Uniunea Sovietică.
- Tancurile Corpului 40 german rup aliniamentul de
apărare sovietic dintre Rjev şi Viazma, îndreptându-se cu o parte din forţe
spre aliniamentul fortificat de la Mojaisk (la circa 100 km vest de Moscova).
- La Volokolamsk, Armata 16 sovietică reuşeşte să
respingă (pentru moment) blindatele Corpului 46
Vineri, 16 octombrie 1942. A 482-a zi de război!
Generalul Petre Dumitrescu cere iar reducerea capului
de pod sovietic de la sud de Don însă germanii refuză din nou.
În Caucaz, pe valea Abin, în timpul atacului pentru
cucerirea înălțimii cu cota 103, este ucis soldatul Iacob Aldea din Batalionul
5 vânători de munte, după ce şi-a salvat camarazii din încercuire.
Pe alte fronturi:
- În
Stalingrad, trupele germane ocupă Fabrica de tractoare. Lupte îndârjite aveau
să continue până la 29 octombrie, când trupele Armatei 6 germane ocupau peste
90% din suprafaţa oraşului.
Sâmbătă, 16 octombrie 1943. A 847-a zi de război!
Frederic Nanu informează de la Stockholm: ,,Domnul
Avakunovici mi-a transmis printr-un diplomat englez că a fost informat de către
prietenii lui de la Londra că Aliaţii au hotărât să dea mână liberă ruşilor în
ceea ce priveşte România, cel puţin, şi n-au să se opună la o eventuală
ocupaţiune rusă a întregii ţări. Domnul Avakumovici ne-a sfătuit cât poate de
stăruitor să luăm numaidecât contact cu ruşii, dacă nu am făcut-o”.
Trupele sovietice pătrund la sud-est de Melitopol,
spre pantele de la est de Danilo Ivanovka, atacând continuu în zilele
următoare, fără economie de muniție, cu forțe variabile sprijinite de
artilerie, katiușe și 20 – 25 de tancuri. Dispunând de puține mijloace de foc
pentru contrabaterie, trupele germane au contraatacat slab, cu forțe
improvizate, împinse în timpul zilei pe baza de plecare la atac, ceea ce lea
provocat pierderi mari. La rându-le, unitățile Diviziei 4 munte au luptat până
la epuizare la Danilo Ivanovka, Radianovka, Novo Alexandrovka, Vladimirovka,
Akimovka.
Comitetul Consultativ al Aerului decide ca
paraşutismul să devină o specialitate aparte.
Pe alte fronturi:
- Încercând să creeze o stare de confuzie în Albania,
germanii constituie (la Tirana) Adunarea Naţională, care a cerut separarea
Albaniei de Italia şi a proclamat ,,independenţa naţională a Albaniei”.
Concomitent, au mai constituit Consiliul Superior al Regenţei, în frunte cu
Mehdi Frasheri, şi un nou guvern condus de Regep Mitrovica. •
În Italia, generalul Heinrich von Vietinghoff ordonă
retragerea trupelor pe aliniamentul „Barbara”.
Luni, 16 octombrie 1944. A 1 213-a zi de război!
Generalul Socrate Mardari, subşeful Marelui Stat
Major, informează Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului despre
abuzurile săvârşite de sovietici în Moldova şi solicită ,,să înceteze ridicare
şi deportarea oamenilor, întrucât măsurile luate până în prezent de unele
Comandamente, nu sunt prevăzute în condiţiunile armistiţiului, iar toate
clauzele lui se execută numai prin Comisia Aliată de Control, care conlucrează
cu Guvernul român şi organele sale”.
Populația românească din zona Someșului primește cu
entuziasm pe militarii Diviziei 8 cavalerie.
Însoțiți de o grupare de tancuri sovietică (25 – 30 de
blindate), vânătorii de munte români din Divizia 3 reușesc să pătrundă, cu
greu, în Konyár (20 km sud Debreţin), dar au fost respinși, în partea de
sud-est a localității (în afara unei companii, care a continuat lupta în
încercuire). Contraatacul executat în după-amiaza zilei, cu sprijinul
tancurilor și artileriei sovietice, a dus la ocuparea definitivă a localității
(cu jertfa a 100 de militari români uciși sau răniți) și la deschiderea căii de
înaintare spre Debrețin. Pentru modul în care au luptat militarii români,
generalul Semenov, comandantul Corpului 33 armată sovietic a transmis mulțumiri
și a pus la dispoziția diviziei Regimentul 1 115 artilerie antitanc.
Compania 1 din Regimentul 95 infanterie, comandată de
căpitanul Constantin Popescu, întărită cu un pluton antitanc, atacă spre
Kistelek (sud-est Mindszent), dar la 2 km de localitate inamicul contraatacat,
încercuind detașamentul român înaintat. Intervenția în luptă a altor subunități
române a restabilit situația și a permis ocuparea localității, important nod de
comunicații. Contraatacurile executate de români au obligat inamicul să se
retragă, sub protecția unor slabe elemente de contact, spre Kiskunfélegyháza.
Divizia 4 infanterie este introdusă, sub focul și
văzul inamicului, în capul de pod de la sud de Szolnok, unde a înlocuit, cu o
parte din forțe (17 octombrie), Divizia 409 infanterie, care a fost dirijată
spre Debrețin. Dispusă pe un front mare (30 km), pe ambele maluri ale Tisei, cu
rezerva și majoritatea artileriei la est de râu, marea unitate română s-a
aflat, de la început într-o situație extrem de dificilă. La aceasta s-a adăugat
insuficienţa instrucției la recruți, a armamentului automat, anticar și greu,
inclusiv a munițiilor, lipsa câmpurilor de mine, care fuseseră ridicate de
trupele sovietice când au fost înlocuite. Cu toate acestea, comandantul
Corpului 4 armată, s-a arătat optimist, cerând să se ,,continue instrucția
ostașilor pe poziție (în plină pustă, cu batalioanele întinse pe fronturi
mari!”.
Pe alte fronturi:
- Summer Welles, fost subsecretar de stat al S.U.A.,
consideră că ,,Dreptul Rusiei de a cere guvernelor învecinate prietenie și
colaborare mai ales trebuie să fie înțeles în sensul că ele sunt obligate să
accepte tot ce e în avantajul U.R.S.S.-ului”.
- F.D. Roosevelt respinge cerere lui Winston Churchill
de a trimite noi divizii americane pe frontul din Italia, comunicându-i: „Nu
putem sustrage de la principalul efort forţe necesare în bătălia împotriva
Germaniei”.
- La Budapesta, Horthy Miklós este forţat să semneze
(sub presiune şi ameninţări germane) o declaraţie prin care preda puterea lui
Szálasi Ferenc, conducătorul partidului fascist „Crucile cu săgeți”, care a
ordonat mobilizarea generală, reluarea deportării evreilor şi alte măsuri
represive. Fostul Regent este obligat să abdice (sub presiunea aceluiaşi Otto
Skorzeny), fiind dus de germani în Bavaria (17 octombrie).
Aranjament grafic – I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu