Ioan Miclău-Gepianu - POEME DE SUFLET A DOAMNEI MELANIA RUSU CARAGIOIU + dialog

 

Ioan Miclău-Gepianu: POEME DE SUFLET A DOAMNEI

MELANIA RUSU CARAGIOIU, DEDICATE GLIEI STRĂBUNE

ROMÂNEȘTI

 

Motto:

”...Dor de țară, cin-te știe

Simte căpătâiul greu,

Și duios strecoară-n suflet,

Gând sfios: ”Tu, plai, al meu”…

(Poezia ”Dor de Țară” din cartea ”Glia de aur”

a eminentei poete Melania Rusu Caragioiu- 2015)

 

DOR DE ȚARĂ

 

Dor de țară, cin-te știe?

Cine plânge cătinel

Asfințitul din câmpie?

 

Domolit, vorbești cu fală,

Graiul tău, să nu îl pierzi;

Când pronunți, te înfioară,

Vise stinse, pajiști verzi.

 

Peste lume, azi, plecat-ai;

Uneori o vezi de sus,

Ca o pasăre măiastră;

Tu, destin, unde m-ai dus?

 

Răsfoiesc slovele clare

Căutând să văd, anume,

Ce se-ntâmplă-n depărtare,

Locului meu sfânt, pe lume.

 

Dor de țară, cin-te știe

Simte căpătâiul greu,

Și duios strecoară-n suflet,

Gând sfios: ”Tu, plai, al meu”…

 

*

LIMBA ROMÂNĂ, O FLOARE

 

Pe-acest pământ trăiește o floare:

O limbă rostită prin văi și ponoare,

Prin munte, castel și...răzoare.

 

Cuvintele ei – stele rupte din soare,

Pregătite-s, peste lume să zboare,

Spre albastrul ușor, de cicoare.

 

Frumusețea ei nu se stinge, nu moare

Ea vine de foarte departe:

Din văi scăldate în latinitate, și

Din balade cu mioare vorbitoare…

*

STRĂBUNA GLIE

 

Tu, Glia mea străbună, cu sânge uscată,

În stropi mari de plânset prelung frământată,

În brațe purtată, doină legănată…

 

Luceferi de soare stâlpii de hotar

Redute temut, ei văzut-au multe

Și-au scrășnit amar…

Hoardele trecură-n patru zări cernute!

 

Spălatu-și-a maica urme de cenușă,

Presărând adâncul cu mari flori de mină,

Culegând văzduhul în flori de sulfină

Și chemând din râuri țiței în lumină…

 

Glorie de veacuri! Maică mult iubită,

Tu, Mândră cunună, Glie, fi slăvită.

*

CU ISTORIA PRIN BALADĂ

 

De sub cetina de brazi

Se-aud legende și azi;

Toate amintind anume

Nume mari – cântate-n lume.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Sub colină-n sat la noi

Cântă seara din cimpoi

Ion, ce zice cu alean

Un vechi cântec ardelean!

Auzi? Și frunza-l doinește!

Auzi? Și vîntu-l foșnește”

Drumețul din drum se-oprește!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Sub gorun, la Țebea-n vale

Fosta Iancu Criș și mal,

Pietre, oameni, frunză, ram

Îl slăvesc! Îl cântă-un neam!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Răsunat-au peste culmi

Buciume din tei și ulmi;

Buciume de-mpotrivire

Către crunta umilire…

 

Când s-au ridicat cei moți,

Clănțăneau din dinți cei hoți!

*

Cu poporul de-o credință,

Horia poartă biruință;

Luptă și-mparte dreptate!

 

Liftele prin strâmbătate

Au schimbat pâinea-n ghiulele,

Cătușe fac din inele

Și deschis-au temniți largi

Să le umple cu iobagi!

: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Fruntea sus! Dreptatea-nvingă!

Horia nu știa să plângă!

Dârz înfruntă moartea cruntă…

Numai huma este-nfrântă!

Os cu os zdrobit pe roată

Os și carne despicată!

 

Horia-și șterge de pe frunte

Sângele… Sus, către munte

Strigă marea-i biruință:

”Vremea dreaptă vine iară!,

”Învățați mereu din luptă!

”Veți învinge! Doar credință

”Să aveți în Neam și Țară!”

*

ȘTIINDU-NE DEAPURURI FRAȚI

Lui Mihai Eminescu

 

Noi, țara dacă, neamul nostru

Dăm împliniri pe-acest pământ,

Veghem sub steaua Eminescu,

Sub steagul nostru-n faldul sfânt.

 

Să-i serbăm iarăși amintirea

Și versul său nemuritor

Și să-l purtăm mereu în suflet

Toți cei născuți pe-acest pripor.

 

Menim să fie numai soare

Și-n vremi de cântec să rostim

Prin versul său o dulce floare -

Limba română ce-o vorbim.

 

În veci să fie al său nume

Mărit de Sfinxul din Carpați

În rezonanțe către lume,

Simțindu-ne deapururi frați.

*

POEM LIMBII ROMÂNE

 

Aș scrie un poem limbii române

În care dragostea nu e o farsă

Și sentimentul nu-i o pâlpâire,

Nici frunza ce-a ieșit din vară, arsă…

Aș scrie un poem limbii române,

Mistuitor, pătruns de nostalgie

Și printr-o diafană melodie

De sentimentul meu aș da de știre…

 

Aș scrie un poem limbii române,

Să plămădesc în el doar flori și fluturi,

Dansând sub soare-n raze de săruturi.

 

Aș scrie un poem limbii române

Cum n-a mai scris decât un Eminescu.

O limbă care vine dinspre doine

Și-n infinit va înflori și...mâine!

 

~*~

Dela arhiva Bibliotecii ”Mihai Eminescu”-Cringila, N.S.W,

Cartea ”Glia de aur”-poezii și poeme de suflet -

autor Melania Rusu Caragioiu, Ed. Singur, 2015.

O Icoană (pentru care vă mulțumesc)

 

Mult Stimate Domnule Director, Ioan Miclău-Gepianu,

Vă mulțumesc mult pentru acest răspuns care îmi dă ocazia de a reaminti o perioadă scumpă nouă cenacliștilor de la Consulatul General al României la Montreal, condus de regretatul artist, Consul General Victor Socaciu.

În fiecare ședință sărbătoream un poet român, dedicându-i din producțiile noastre personale. Contribuția mea personală. material aduna de mine l-am publicat în această carte care pe parcurs a câștigat în valoare.

 Cenaclul respectiv s-a a încheiat odată cu expirarea mandatului Consulului General Victor Socaciu în Montreal. Domnia sa ne-a acordat diplome iar pentru publicul montrealez a dat un spectacol muzical. Venitul pecuniar de 7.500 dolari a fost donat reinstalării pe un soclu înălțat a statuii lui Mihai Eminescu.

Emoțiile încercate m-au îndreptat spre a tipări această carte aniversară.

Prezint imaginea acestei cărți în semn de omagiu și recunoștință ca o mică părticică din tot ce este românesc și ideal de slăvit.

Cu mulțe mulțumiri și stimă,

 Melania Rusu Caragioiu.

 

 

Doamnei Melania, Cea mai frumoasă Icoană a Culturii Române.

Am dori mulți să ajung venerabila vârstă ce o aveți, și limpezimea

caracterului ce VĂ caracterizează.

LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE ȘI NOI SUCCESE.

Cu mult respect și aleasă prețuire,

Ioan Miclău-Gepianu

Australia