PANDEMIA:
EXPERIMENT DE CONTROL MEDICAL SI AL POPULATIEI
Noiembrie
9, 2023
Pandemia
– experiment de control medical și politic al populației
La adăpostul legii ne-au mințit pe perioada pandemiei,
ei, legiuitorii, elita Davos, politicienii, fie aleși (Iohannis) ori dictatori
nealeși (Xi). Am suferit, am fost lipsiți de drepturi, am fost amendați. Am
fost orfanii democrației și ai statului de drept. Orfanii tribunalelor care
trebuiau să ne protejeze drepturile constituționale, dar au falimentat. Din
fericire, adevărul începe să iasă la iveală, dovedind că ceea ce am simțit pe
vremea pandemiei a fost de fapt adevărat. Cărțile care dezvăluie minciunile
elitei încep să fie publicate în număr tot mai mare. Luna trecută am recenzat
cartea tânărului medic creștin Aaron Kheriaty, publicată în 2022, The New
Abnormal - The Rise of The Biomedical Security State / Noua anormalitate:
Ascensiunea statului siguranței biomedicale. [OferIM o recenzie a cărții:
https://catholicexchange.com/the-new-abnormal-a-review/]
În comentariul de astăzi revenim cu o altă recenzie, o
carte publicată în această toamnă, The Big Fail, What the Pandemic Revealed
about who America Protects and who it leaves Behind / Marele faliment: Ce a
dezvăluit pandemia despre cei pe care America îi protejează și despre cei pe
care îi lasă în urmă.
Autorii nu sunt niște conservatori furibunzi care fac
spume la gură când vorbesc, ci „progresiști” care rar se intersectează cu
opiniile conservatoare. Joe Nocera scrie pentru New York Times, ziarul care
ne-a dezinformat și a proptit minciunile oficiale difuzate la nivel global de
Organizația Mondială a Sănătății, iar Bethany McLean scrie pentru Vanity Fair,
o publicație nu tocmai aliniată cu valorile creștine.
Recent, New York Magazine a publicat în secțiunea
Intelligencer – una dintre cele mai citite pagini editoriale din America – un
articol paralel care comentează mai multe argumente ale celor doi autori.
Titlul articolului e scurt și spune tot ceea ce trebuie să știm – și ceea ce de
fapt am știut pe vremea pandemiei: lockdown-urile / stările de asediu sau
urgență au fost un experiment de control politic și medical al populației la
adăpostul „științei false / fake science” și prin teroare, un experiment care în
final a falimentat.
Titlul articolului vorbește de la sine: COVID
Lockdowns Were a Giant Experiment. It was a Failure. A Key Lesson of the
Pandemic / Lockdownurile COVID au fost un experiment gigant. Un faliment. O
lecție cheie din vremea pandemiei. [Link: https://nymag.com/.../covid-lockdowns-big-fail-joe-nocera...]
Primul
lockdown
China comunistă a fost primul stat care a impus un
„lockdown” în Wuhan, care a durat 76 de zile și s-a încheiat pe 8 aprilie 2020.
Lumea occidentală a reacționat cu groază, iar OMS a reacționat la fel, numind
lockdownul chinez o situație fără precedent în istoria sănătății. Ființele
umane au fost izolate de-a lungul mileniilor când erau infectate, până când
s-au însănătoșit ori au murit. Dar un lockdown al unui întreg oraș – de 11
milioane de ființe umane în cazul Wuhan, nu a mai avut loc niciodată în istoria
cunoscută nouă. În martie 2020, 50 de milioane de chinezi erau sub stare de
asediu / lockdown. Chinezii au acceptat starea de asediu din motive de
patriotism, înțelegând că era datoria lor civică și patriotică să stea închiși
în casă ca să prevină extinderea covidului. În 2022 însă, au reacționat diferit
când un alt lockdown a fost impus în Shanghai.
Urmeaza
democratiile
Misterul, întreabă autorii cărții, este „why so many
countries followed China’s example / de ce așa de multe țări au urmat exemplul
Chinei” și au impus stări de urgență. O explicație, zic ei este „dictatura
științei” din Occident: „In the US and the UK especially, lockdowns went from
being regarded as something that only an authoritarian government would attempt
to an example of “follow the science” / În SUA și Marea Britanie, în special,
stările de urgență s-au transformat din ceva ce doar guvernele autoritare ar
încerca să impună într-un exemplu al încrederii în știință”.
Autorii argumentează că stările de asediu nu au fost
impuse ca urmare a unor studii anumite care ar fi dovedit eficacitatea lor și,
implicit, necesitatea lor. Până în 2020, stări de asediu pe motive de epidemii
nu au existat. Niciun studiu științific nu fusese încă emis care să fi dovedit
că stările de asediu ar fi necesare pentru combaterea epidemiilor. Din aceste
motive, autorii conchid că stările de asediu generate de epidemia Covid au fost
„a giant experiment / un experiment gigant”.
Ideea inițială de folosire a stărilor de urgență a
fost lansată de George Bush JR în 2005, el fiind influențat de un profesor
universitar care argumenta că separarea oamenilor pe perioada unei pandemii ar
fi la fel de eficientă ca și vaccinarea lor. O dezbatere s-a dezlănțuit între
oamenii de știință atașați Administrației Bush privind stările de urgență pe
vremea unei eventuale viitoare pandemii. Recomandarea finală a venit din partea
celor care favorizau stările de urgență, propunând, în raportul final „social
distancing measures te reduce contact between adults / măsuri de distanțare
socială între adulți”.
Raportul a fost finalizat în 2007 și, după cum știm,
recomandările lui au fost implementate în 2020-2021. Expresia „social
distancing” a făcut înconjurul Pământului, fiind adoptată și implementată de
mai toate guvernele lumii. Autorii ajung la concluzia că distanțarea socială și
stările de urgență au fost falimentare și nu trebuiau folosite. Știința a
falimentat, și împreună cu ea, politicienii. Comentează ei: „it’s time to be
clear about the fact that lockdowns for any purpose other than keeping hospitals
from being overrun in the short-term were a mistake that should not be repeated
/ e timpul să fim clari privind faptul că stările de urgență pentru orice scop
– cu excepția prevenirii inițiale a aglomerării spitalelor – a fost o greșeală
care nu trebuie repetată”.
Efectul
domino
În sprijinul argumentului lor că stările de urgență au
fost un dezastru, autorii Joe Nocera și Bethany McLean dau exemple. Italia, de
exemplu, a impus o stare de urgență foarte aspră. Italia a fost a doua țară
după China care a impus un lockdown. Înainte de lockdown, 630 de italieni au
murit din cauza Covidului. În iunie 2020, starea de urgență a fost ridicată, în
cele câteva luni numărul decedaților ajungând la 34.000!
Din nefericire, italienii au fost docili peste măsură,
iar guvernele occidentale au imitat experiența Italiei în țările lor. China a
spart gheața, Italia a fost prima democrație care a impus starea de asediu, iar
celelalte țări democratice sau mai puțin democratice au urmat exemplul Italiei:
Franța, diverse state din Statele Unite, Austria, Spania, Australia. Premierul
Johnson al Marii Britanii a respins inițial ideea unui lockdown, dar după o
săptămână a decis să impună un lockdown similar cu cel al Italiei.
Trump nu a impus un lockdown, doar a sugerat măsuri de
distanțare socială. Dar la nivel de state, reacțiile au fost diverse, de la
absența totală a distanțării sociale și a stării de urgență în Texas ori
Florida, la stările de urgență crunte impuse în California și New York.
California și New York, spun autorii, au impus stările
de urgenta pentru că așa „impunea știința”. Iar Texasul și Florida au folosit
distanțarea socială pentru a permite autorităților un timp să desemneze măsuri
de combatere a pandemiei fără însă a impune stări de urgență ori să suprime
drepturile fundamentale ale cetățenilor.
Masuri
Contra-productive
În concluzie, spun autorii, stările de urgență nu au
dus la reducerea deceselor cauzate de Covid: “more severe lockdown policies
have not been asociated with lower mortality … In other words, the lockdowns
have not worked as intended / stările de urgență aspre nu au redus mortalitatea
… Cu alte cuvinte, stările de urgență nu au avut rezultatul scontat”.
Dimpotrivă, stările de urgență și izolarea au generat
mai multă violență domestică, mai multă dependență de substanțe toxice, mai
multe decese (pe lângă cele direct generate de Covid). În SUA, de exemplu, în
2020 și 2021 au murit cu 19% mai multe persoane din cauzele obișnuite decât în
2019.
Consecințele au fost nefaste în fiecare domeniu de
activitate, în primul rând asupra educației. Copiii au rămas în urmă cu
învățătura, economia a slăbit, ființele umane au devenit mai puțin sociale.
Interesantă este și concluzia politică a autorilor. În
opinia lor, “Trump happened to be right / Trump a avut dreptate” să se opună
stărilor de urgență, să urgenteze reintegrarea copiilor în școli și
redeschiderea instituțiilor publice. Autorii „progresiști” îi critică aspru pe
democrați și mass media care, la unison, îl numeau pe Trump „un mincinos” care
nu își fonda politicile pe „știință”.
Nici noi, românii, nu am fost scutiți de politicile
draconice impuse de cei care încă sunt la conducere. E vremea să îi dăm la o
parte. Nici unul dintre ei nu au avut curajul să afirme poziții contrare celor
venite de la Bruxelles ori de la OMS. O criză viitoare o vor confrunta cu
măsuri similare, neconstituționale și abuzive. Nu dorim o repetare a
autoritarismului anilor 2020-2022. Avem șansa să ne protejăm libertățile anul
viitor la alegeri.
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si
femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia,
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie
elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din
partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile.
Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu