IOAN MICLĂU - CĂTRE ARTUR SILVESTRI

 

CĂTRE ARTUR SILVESTRI

 

 

~*~

 

Ce am fi noi azi,

De ne-ai lipsi?

Ce-ar fi Istoria și Neamul?

De n-ar fi bunii cei din Cer,

De n-ai fi Tu, Artur Silvestri!

 

Adună dar acei Maiestrii,

Ce-n vecii vecilor nu pier,

Sufletele lor sunt pietre la hotarul,

Acestei tainice Grădini cu brazi!

 

Adună razele luminii

Și fă-le ploaie peste noi,

Să-nmugure speranța la Români,

Să-nmugure iubirea din Scripturi!

 

Ca dalta la sculpturi,

Purtată-n harnici mâini,

Așa-ți era Cuvantul pentru noi,

Așa-ti era si flacăra iubirii!

 

Iubirea de Neam,

Ți-a fost crezul!

Ne-ai spus-o deschis tuturor!

Și-am înțeles prea bine și eu!

 

Te-a ales Dumnezeu,

Vestitor de taine și dor,

Ca Fiu primita-i botezul

Credinței drept veșnicul Hram!

 

Cinstire așez,

Pe vers de solie spre stele,

Spre Ceruri să ducă rugare:

 

“Iubeste-ne Omule Mare,

Îngere pur,

Silvestri Artur”.

 

 

~*~

Ioan Miclau - Australia

21.11.2010