„Sionismul
nu este iudaism”
Julian
Rose, scriitor, Anglia
22
Noiembrie 2023
„Megalomanie nebună”: cauza sionistă este o inversare
întunecată a destinului real al Israelului - O poveste adevărată
În vara lui 1975 am lucrat ca voluntar într-un kibbutz
din nordul Israelului, aproape de granița cu Libanul. În calitate de exponent recent al
agriculturii organice în Marea Britanie, am vrut să explorez modul în care
funcționează acest experiment socioeconomic unic pe pământ.
Deși șederea mea în Israel a fost relativ scurtă, a
fost o experiență intensă și semnificativă. Una care, după cum veți vedea pe
măsură ce această poveste se desfășoară, aruncă o lumină foarte prevestitoare
asupra catastrofei actuale. Erau poate două sute de locuitori ai kibbutzului,
pe nume „Rosh Ha Nikra”. Unul s-a trezit devreme și s-a dus la muncă la pământ,
revenind pentru un mic dejun comun la 9 dimineața. Era prea cald pentru a lucra
mai târziu dimineața, așa că s-a întors la câmp după-amiaza târziu pentru a
face o altă ședință.
La începuturile sale, baza acestei comunități a fost
sculptată dintr-un deșert. Doar un angajament intens pentru înființarea unui
sat durabil și autosuficient ar putea transforma pământul acru și sărat în ceva
capabil să crească suficientă hrană pentru a-și asigura ocupanții și un venit
comercial. În momentul în care am vizitat-o, era deja în funcțiune o economie
rurală înfloritoare, care cultiva și exporta pere de avocado și produse
lactate. Casele și terenurile sunt integrate ca o cooperativă în mișcarea kibbutz,
fără proprietate privată.
A fi situat aproape de granița cu Liban avea
dezavantajele sale. Rachetele au fost lansate periodic în teritoriul
înconjurător, pe măsură ce ostilitățile nerezolvate izbucneau intermitent pe
terenul de graniță. A fost deconcertant pentru un străin, dar comunitatea Rosh
Ha Nikra a fost întărită la această realitate și nu a lăsat-o să-și rupă
rutinele zilnice.
Nu sunt evreu, dar am lucrat îndeaproape cu colegii
evrei în proiecte de teatru și educație bazate în mare parte în S.U.A. și
Belgia. Acest lucru m-a determinat să devin interesat de a explora în
continuare contextul tensiunilor israeliene/palestiniene care împiedică
funcționarea pașnică a diviziunii terestre „în două state” înființată în 1948.
Într-o pauză de la programul de lucru din Kibbutz, mi s-a oferit din întâmplare
oportunitatea de a întâlni o personalitate înaltă a armatei israeliene la
Haifa. Un individ amabil, grijuliu, care era aproape de pensionare. Întreabăndu-l despre perspectiva sa asupra
tensiunilor israeliene/palestiniene, el a răspuns într-un mod care a aruncat o
lumină foarte semnificativă asupra realității. Îmi povestesc aici amintirea
despre conținutul profund prevestitor al celor spuse de el: „Israelul nu este o
țară. Cuvântul în ebraică înseamnă «a lupta cu Dumnezeu» (a lucra cu Dumnezeu).
Este o aspirație tribală, nu este un loc. A da numele Israel acestei zone de
pământ este o falsificare. Ea provine din credința sionistă că această țară
este patria originală a evreilor. Nu există dovezi istorice pentru această
credință, este o fixare periculoasă. Sionismul nu este iudaism”.
La momentul respectiv nu eram pe deplin conștient de
ramificațiile acestui răspuns; cu toate acestea a rezistat viu în mintea mea de
acolo înainte. Gazda mea a întrebat ce locuri intenționez să vizitez în Israel.
Categoric Ierusalim, i-am răspuns. Răspunsul lui a fost destul de ferm „Du-te
dincolo de Ierusalim în Cisiordania; în Iordania. Cercetați acest loc în care
iordanienii și refugiații palestinieni trăiesc și lucrează împreună”.
Războiul Israel-Palestina: Nevoia de răzbunare a
Israelului vizează toți palestinienii.
I-am urmat sfatul, urcându-mă inițial într-un autobuz
către Ierusalim. Aici am experimentat pentru prima dată o tensiune neliniștită
între cetățenii palestinieni și evrei. Trebuie amintit că o serie de locuri
sfinte din Ierusalim sunt locuri de cult atât pentru palestinieni, cât și
pentru evrei. Pretențiile străvechi ale ambelor părți cu privire la drepturile
de „proprietate” asupra acestor site-uri determină ca o atmosferă de
neîncredere și suspiciune să nu fie niciodată departe de suprafață. De-a lungul
anilor, multe incidente sângeroase au izbucnit din această tensiune febrilă.
În textele spirituale mai profunde din vechime,
acordarea de puteri religioase imaginare obiectelor și clădirilor materiale,
este considerată o formă de blasfemie a lui Dumnezeu, a cărei prezență
omniscientă este recunoscută ca o manifestare a spiritului infinit, dând statut
egal tuturor raselor, culorilor, crezurilor și locurilor. O manifestare a
adevărului universal, nu o proclamație despre drepturile de proprietate.
Aceasta reflectă exact de ce asocierea „Israelului” cu o posesie materială ar
distorsiona complet adevărata semnificație a epitetului „A lupta cu Dumnezeu”.
După ce am explorat arhitectura impresionantă, dar
austeră a vechiului Ierusalim, am pășit într-un autobuz colorat și scârțâit
care se îndrepta spre orașul antic Ierihon. Imediat atmosfera s-a ridicat.
Autobuzul și ocupanții săi și-au țesut încet drumul pe un drum lung și
întortocheat, în valea fertilă de dedesubt, în timp ce cântece arabe se văitau
de la radio și aerul devenea parfumat de tămâie dulce. Coifurile arabe au
înlocuit ținutele occidentale casual ale majorității israelienilor. În afară predominau versanții sterpi de
munți, dar în mai multe locuri erau în desfășurare culturi agricole de bază.
La sosirea în Old Jericho, un tezaur de tineri și-au
oferit cu exuberant serviciile pentru a le arăta vizitatorilor site-urile
locale. Am acceptat în mod corespunzător serviciile unui tânăr cu un zâmbet
larg, o bună aproximare a limbii engleze și o promisiune de cunoaștere deplină
a relicvelor acestui oraș antic.
După o zi lungă petrecută plimbând ruinele și căile
accidentate, ghidul meu m-a întrebat unde stau. Nu știu, a fost răspunsul meu.
A recomandat undeva? Nu, nu a făcut-o,
sfătuind că nu era o idee bună să stai într-un hotel local. În schimb, m-a
invitat la casa familiei lui și să particip la o ceremonie care sărbătorește
nașterea primului copil al fratelui său. Un eveniment zgomotos de mult dans și
cânt fratern în care am fost pe deplin integrat.
În momentele mai liniștite, gazda mea mi-a spus că
trăiesc într-o formă de stat polițienesc israelian. El a recunoscut tensiunile,
dar nu a vorbit niciodată de rău despre ocupanții patriei sale, lăudând chiar
realizările agricole evreiești realizate pe dealurile sterpe de la est de
Ierusalim. Am petrecut încă câteva zile vizitând localitățile locale; în mare
parte pașnice, dar unele dintre orașele de piață mai mari, precum Nablus,
patrulate pe scară largă de poliția armată israeliană se așteaptă în mod clar
la probleme. Câteva săptămâni mai târziu am părăsit țara, cu o impresie
puternică lăsată în minte: în kibbutz am fost tratat ca un coleg de muncă - iar
în Iordania am fost tratat ca un frate. Mi-a fost posibil să văd cum aceste
două culturi destul de diferite ar putea coexista în pace. Dar acest lucru ar
putea funcționa numai dacă populația israeliană ar adopta înțelepciunea
liderului militar pe care l-am întâlnit la Haifa; iar palestinienii fac ecou
respectul față de muncitorii israelieni arătat de tânărul meu prieten
iordanian. Astfel de calități, care formează fundamentul respectului umanitar
intercultural, sunt cea mai bună și poate singura șansă pentru pace și unitate
de durată.
Aproape cincizeci de ani mai târziu, reflexiile mele
nu sunt estompate. Cu toate acestea, ei au fost zdrobiți pe stâncile unei
înșelăciuni politice teribile, care acum a apărut ca catalizatorul unui coșmar
de curățare etnică care distruge orice oportunitate de rezolvare pașnică.
Acesta este un conflict creat de doctorii de spin întunecat din Noua Ordine
Mondială. Face parte dintr-un joc de șah mortal și atent planificat, menit să
ștergă Palestina, Gaza și poporul palestinian de pe hartă și să elibereze țara
Israelului pentru a deveni capitala sionistă a lumii.
Prim-ministrul Netanyahu a declarat public acest
lucru. Pentru el și pentru colegii săi fanatici sionişti, este „voinţa lui
Dumnezeu” ca ei să şteargă orice opoziție față de „rasa aleasă” să-și atingă
scopurile. Marea majoritate a evreilor pe care îi cunosc – și cred că pe cei pe
care nu îi cunosc - sunt îngroziți de această megalomanie complet nebună. Ei au
văzut prin distorsiunile și minciunile care înconjoară presupusul drept
prestabilit de „posedare” totală a acestei străvechi fâșii de pământ din punctul
cel mai de est al Mării Mediterane.
Acei frați, surori și bătrâni cu inima caldă care
trăiesc în prezent în Israel, dețin cheia restabilirii sănătății mentale. Îi
chem cu cea mai mare ardoare să arate curajul și hotărârea irevocabilă de a
rezista planurilor de exterminare în masă ale lui Netanyahu. O astfel de
rezistență are potențialul de a cataliza o mare umflare a solului de sprijin de
jos în sus din întreaga lume; dar pentru a face acest lucru – trebuie să
înceapă din interiorul Israelului însuși și să întruchipeze:
- Nerespectarea totală a ordinelor politice.
- Un refuz la nivel național de a fi parte la uciderea
semenilor.
- O respingere solidă a cerințelor de recrutare
militară.
- O expresie „pro umanitate” a solidarității fără
echivoc cu frații, surorile și copiii palestinieni care împart același
teritoriu și îl cunosc ca acasă; și a căror soartă este să fie supusă
concepției că sunt „animale” destinate abatorului.
Niciun israelit care să gândească, să se simtă, să se
respecte de sine nu ar putea fi în conformitate cu o asemenea depravare.
Israel, după cum am învățat, înseamnă „a lupta cu Dumnezeu”. Un ideal fin și
eliberator. Așadar, dacă cineva este mândru că este cetățean israelian, ar
trebui să știe că aceasta înseamnă să desfășoare acțiuni care vor fi agreate de
Creator. Acesta este adevăratul scop ideologic al tribului lui Israel. Orice altceva este o falsitate și trebuie
recunoscut ca asta. Nu doar de dragul prevenirii
unei tragedii inimaginabile pentru poporul Palestinei și al Israelului, ci
pentru întreaga umanitate.
Notă - Julian Rose este, scriitor, comentator
radiofonic și activist internațional. El este autorul a patru cărți, dintre
care cea mai recentă „Depășirea minții robotice” este o chemare clară de a
rezista preluării despotice a Noii Ordini Mondiale asupra vieților noastre.
----------------------------------------
Sursa -
https://www.globalresearch.ca/zionist-cause-dark-reversal-real-destiny-israel-true-story/5840693
- 20 noiembrie 2023.
Sursa foto:
https://anthonyjhall.substack.com/p/the-growing-menace-of-zionism-and
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu