Vasilica GRIGORAȘ – POEME

 

Vasilica GRIGORAȘ – POEME

 

 

~*~

 

ATUNCI CÂND…

 

Atunci când morala

este întoarsă de-a-ndoaselea

cumsecădenia și mila

se duc pe apa sâmbetei

dovadă că indiferența

omului față de semeni

a ajuns la cote uluitoare.

 

Atunci când teama de ridicol

a expirat îngrijorător

lumea devine o junglă

în care oamenii se transformă

în fiare sălbatice

devorând cu bestialitate

tot ce le iese în cale.

 

Atunci când dorința neostoită

de a  căuta cu frenezie

mijloace odioase

care lasă peste tot

nenumărate victime

se modernizează fără noimă

uneltele de tortură

se diversifică răul

și se întețește pârjolul.

 

Atunci când sadismul

taie-n batjocură aripile

creației divine

absurdul devine ucigător

și asistăm placizi

la un spectacol

de-o cruzime feroce

care se întinde precum omizile

în pomii mult roditori

din teritoriile altor cetăți.

 

Atunci când mințile lucide

și concepțiile sănătoase expiră

se declanșează o stare oribilă

împregnată doar de suferință

care printr-un strigăt disperat anunță

că TITANICUL omenirii

în loc să acosteze pe țărmul

liniștii și păcii

este avariat de taifunul

dezlănțuit de schizofrenici

pentru care din păcate

nu există detergenți

pentru a le spăla creierele.

 

Atunci când teroriști odioși

conduși de lăcomie patologică

se specializează în ecarisajul

oamenilor nevinovați

fățărnicia răutatea și ostilitatea

devin esențe tari care declanșează

un detestabil teatru de război

aerian terestru și maritim

ucigător nu numai al prezentului

ci contaminează cu nesaț

viitorul până la rădăcină.

 

ÎNVINGĂTORI VERSUS ÎNVINȘI

 

Cei ce nu se văd

decât pe ei în lumină

ne spun că suntem orbi

și nu vedem nicidecum

splendoarea dreptății lor.

 

Cei ce nu aud decât

vocea lor a fi îndreptățită

ne spun că suntem surzi

la sunetul dorinței lor

de a-și răscupăra istoria.

 

Înverșunații peste măsură

vor să ne convingă

fără drept de apel

că intenția lor este

să transforme răul în bine

înfruntând beznele actuale.

 

Rasiștii ne spun că aceia

pe care cu vehemență îi atacă

sunt nemiloși antiumani

și merită ura lor până într-acolo

încât să fie înmormântați

în cetatea infernului.

 

Criminalii sadea

ne spun cu nerușinare

că alții sunt mârșavi

fără să priceapă

că orice crimă trebuie înfierată...

 

Și câte și mai câte

nu strigă nefericiții atacatori

care prin armele lor sofisticate

încordate la maxim

declanșează mari tragedii

chiar în interiorul

tagmei lor ucigașe.

 

Dar, ceea ce nu știu aceștia

este că sângele fără vină vărsat

când nici nu se așteaptă

printr-o puternică ripostă

în chip tainic lămurit

le va dovedi că va veni clipa

când învinșii vor deveni învingători.

 

 ~*~

Vasilica GRIGORAȘ