Povestea
unei doamne
Mihaly Pap semnează un volum inedit (Editura Napoca
Star, Cluj Napoca, 2023), sub titlul Viola, un nume, un nume de botez feminin,
cu semnificație misterioasă, florală,(toporaș , gracil și de o frumusețe
diafană). Un alt sens expresiv, acustic , venit din străvechimea Europei
Centrale a instrumentului de coarde , cu acorduri pline și profunde, viola. Se
spune că numele poate exprima predestinarea sufletului omenesc. În Cazul
Violei, personajul volumului de care facem vorbire, nimic nu e mai adevărat
decât predestinarea prin denumirea onomastică. Esența Violei este constituită
din grație și eleganță, o primă trăsătură, dar și din gravitatea trăirilor și a
zestrei sale sufletești. Destinul Violei este tragic, se petrece în solitudine
și în tăcere. Viola nu se exteriorizează, din înțelepciune, nu din orgoliu.
Nicio clipă ea nu se erijează în victimă, la ce bun, într-o epocă în care
reprimarea suferinței era o trăsătură normativă a societății? Trăirile ei se
află sub protecția supremă a credinței creștine fervente. Viola nu se
resemnează, liniștea ei este în armonie cu universul pe care ea vrea să-l
înțeleagă și să-l înfrunte. Viola este stăpână, în primul rând asupra ei
înseși, și, prin urmare, stăpână asupra circumstanțelor care o învăluie uneori
sumbru, ca un destin irevocabil, fatum.
Natura compoziției este și aceasta atipică, în acord
cu personajul cel dintâi, Viola. Durata narativă a acțiunii, este
impresionantă. Relatarea este discontinuă, cu episoade izvorâte din memoria spontană
a autorului. În fapt, trăsătura fundamentală a narațiunii este aceea de
evocare, de extragere dintr-un timp străvechi, a frânturilor dintr-o viață de
om, selectate pentru valoarea de simbol a acestora în profunzimea configurării
unui personaj emblemă. Rătăcirea zbuciumată a naratorului în vreascurile
memoriei, pentru a le readuce în lumina cunoașterii, este săvârșită cu un
autocontrol dramatic, pentru ca nu cumva, prin vorbe, detalii, nesăbuite, să
aducă atingere asupra portretului de o minunată curățeniei și puritate. Viola
și-a construit singură, după conceptul ei și după acumularea succesivă a
experiențelor de viață, după ecourile unei educații rafinate, în alt mediu
decât cel rural, românesc, o supraviețuire cu noimă - judecată dreaptă,
echilibrul înțelepciunii, temeritatea mândriei, voință și stăpânire de sine.
Tragedia existențială individuală în tragedia unui popor osândit la o istorie
continuă a supunerii față de roiuri veninoase și barbare de stăpânitori,
culminând cu oroarea roșie a bolșevicilor și a comunismului care a nenorocit
ființa națională , aceea românească în cel mai înalt grad. Viola este o femeie
a timpului său care a învățat-o să-și păstreze cuibul familiei, cu strășnicie
și înfruntând năpastă după năpastă . Vremelnic a avut iluzia că bunul simț și
cumințenia ei, vor ajuta la menținerea în siguranță a căminului pentru care
trudea cu toată forța și voința unui ”toporaș” silit mereu să se ferească de
călcătura aspră și barbară a unui trecător mânat de griji și de necazuri. Viola
se metamorfozează văzând cu ochii, din efemeridă aproape invizibilă, în femeia
cu inteligență și responsabilitate față îndatoririle biblice de soție și de
mamă. Cum a reușit, numai ea și Bunul Dumnezeu mai știe. Autorul Volumului
Viola este prudent, nu se erijează în narator omniscient, lasă episoadele să
iasă singure în spațiul scriiturii sale. Iar cititorul are șansa să se pronunțe
cu de la sine putere asupra Violei, model de supremație a spiritului, asupra strivitoarei
realități.
Dacă este să ne pronunțăm asupra speciei profesate de
autor, aici ne aflăm într-o dilemă de sorginte categorială. Înșiruirea de
episoade, în aparență disparate și izvorâte din timpi diferiți, așadar cu recurs
la memoria spontană, ne trimite la specia memorialistică. O specie în care
autorul este un experimentat măiestru. Narațiunea, cu fizionomie obiectivă a
narațiunii, durata timpilor de evocare, dimensiunea existențial profundă a
personajului princeps, contextul social-istoric, definit cu precizie în fond și
în detaliu, ne trimite la specia romanului. Un roman semi biografic cu inserții
de adevăr și ficțiune. Cititorul nu le poate distinge și evalua disociat.
palpitante și emoționale. Linia continuă, este Viola. Noi înșine, ca lectori,
avem șansa să reconstituim un personaj, un model fabulos de măreție și
demnitate. Să reconstituim și să aducem pe Viola lângă noi, să ne însoțească în
înălțările noastre. Dar mai ales să ne vegheze în ispita căderilor noastre,
când frica și lașitatea ne bântuie malefic. Prin tăria cu care își înfruntă
destinul, prin dreaptă și înțeleaptă reflexivitate, dar și prin acțiune, prin
feminitatea și grația sa, prin umorul ei subtil, Viola se face iubită și
prețuită... Viola, Povestea unei doamne. Doamna Viola.
Virginia Paraschiv
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu