Domnului
Ioan Mâcnea Vetrişanu, azi, la împlinirea celor 75 de ani
Estimp
~*~
domnul
mâcnea împlinea 75 de ani
desăvârşita
vârstă a înţelepciunii
numai
eu cu dinescu
n-am
mai ajuns la vetrişoaia
deşi,
dintre pământeni, eram singurii pregătiţi
în
trasul cu arcul cu săgeţi al lui zenon
schimbând
ordinea clară a lucrurilor
şi
înţelegând temeinic zădărnicia faptei
mai
ales când nu ninge nu plouă
ori
nu se petrec alte fenomene supranaturale
ce
pot să inverseze polii magnetici
pentru
cei strigaţi fără nume
astfel
s-a născut eroica noastră hotărâre
ca,
pentru domnul mâcnea, în această unică zi,
a
biblicei desăvârşiri
cel
mai bine şi mai bine ar fi să donăm sânge
ca
fraţii de cruce
nici
nu apucasem să mă pregătesc
cum
se cuvine la cele ce vor urma
că
dinescu în patetismul lui flegmatic hiperbolic
întrecu
în asprime francmasoneria şi
directivele
genocidului FMI ca-n toma alimoş
abia-mi
scosesem cuţitul de scris cu sânge
cu
vârful lamei atlantic
că
el şi aruncă din balcoane
aleşi
pe sprânceană
câţiva
miniştri care-şi făcură adăpost
culmea
sub brazdele de la vetrişoaia
ca
pe o planetă imaginară
mundus
imaginalis
şi
când începuse a se cânta ,,la mulţi ani!’’
dinescu
o pusese de-o revoluţie
a
fost meritul lui că domnul mâcnea
împlinea
în acea zi 75 de ani
şi-i
pusese pe străini la masă
ca
pe barbari
ori
spălându-i pe picioare
ca
pe nişte apostoli înviaţi
peste
noapte din naftalina ideilor
despre
bunăstare şi celelalte
aproape
că-şi ieşise din minţi
sângera
atât
de tare atât de cult atât de impertinent
încât
a fost nevoie să anunţ la 112
toate
salvările lumii
pompierii
poliţia serviciul vamal
(ce
tocmai se pregătea să încarce o nouă captură)
pompele
funebre prefectura
ministerele
ce au rămas fără miniştri
serviciul
de piraterie loteria numai cu numere câştigătoare
preşedenţia
ce inventase o scuză credibilă
pentru
nemurirea sufletului
graţie
patriotismului ce i-a mobilizat pe toţi cetăţenii
să
se taie
frate
de cruce
cu
domnul mâcnea direct din venele lui dinescu
de
unde nu mai şiroia sânge
ci
se dădea cep la un vin tricolor
cu
un fel de toporişcă din sadoveanu
mă
speriasem de-a binelea
sătenii
nu mai încăpeau
în
cetatea spiritului
rând
pe rând se mutau pe malurile prutului
cu
gând rău să-l sece dintr-o sorbire
din
dorinţa cotropitoare a imperiului româno-bulgar
ce
atenta necontenit încă de la anul 1000
la
suveranitatea fost- fostului imperiu sovietic
legat
la brâu cu centura neagră a lui vladimir putin
dintr-o
singură lovitură mortală
când
tocmai din cer steaua polară începe să cadă
semn
al vieţii fără de moarte
am
auzit trei bătăi în uşa
ce
s-a dat de perete ca la intrarea unui uragan
când
ielele îl lasă mort pe cel ales
să
mai sufere o vreme pe pământ
cu
hainele rupte ale lui moromete
intră
marin preda
am
vrut să ne dăm la o parte
n-a
mai fost timp
şi
năluca ne-ngheţă la toţi
sângele
ce ne-a mai rămas în vine:
aţi
fost contemporani cu ultimul ţăran din lume
şi
n-aţi înţeles nimic
după
care domnul mâcnea
ne
mai turnă câte un pahar
ca
la securitate
~*~
(26
iunie 10)
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu