PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CĂ LUMEA E IMORALĂ

 

CĂ LUMEA E IMORALĂ

(RAMBO-ULTIMA LUPTĂ)

 

 

~*~

 

Din fericire, nu face să te simți bine, în firea ta de Gică cotra,

c-așa ceva nu ți firesc, nu-i în firea ta, cu leac de pus pe rană ca bonus-Iisus,

că tu,

ești balsam, iubire și, fericire,

leac pe rană de viață bună, de veste de zână bună, pentru omenire,

cum,

în misterele Parisului,

cum n-a vâzut nici Parisul în film întâmplările hazardului și, a năpastei,

chiar și Caragiale,

cu altă pățanie inedită, dar constructii

și,

educativ, scrisă

creeativ și perspectiv, genial-național și, monumental,

raportat la universal, cu har, cum rar

(lumea, nu-i de loc inocentă,-ci imorală, că nu-i de caracter, că n-are ca reper sfântul cer

neavând societate dreaptă moral și,

o verticală,

caracter)

Cât mai exită răutăți,

eu o să trăiesc trist, în clipa morții, trâind crude emoții

(jelesc și omenesc, în stilul meu românesc scriind ca pilduirea păsrorului blând/pilduind profund, în pustiu la mulțimi/cu iubiri eficient?

cu profunzimi, de zecimi).

Mișeii, nedrepți, putinii-nemerncii, nu se vor rentorce/în vecii vecilor, din lumea morții,

nu se vor rentoarce,î n lumea muncii și, în culmea păcii.

Iubirea depășește orice obetacol, ca ea, jubirea, prin sine

e prin ce se cuvine,

cunoaștere de sine,

e un bine.

Tu, rănile mi le oblojești și lacrimile de la ochii mei cu nădejde mi-le ștergi

dându-mi speranța de a fi !

Numa mamă să nu fii,

Că, ca mamă duci durerea la copiii !

Ești deschis la minte ca om cuminte.

Prin blogul tău ești universal Ben Nădejde Phonex.

Că te doare pentru/mereu copiii.

De bine să ai parte !

Eu, pe blog la tine publicat, sunt glorificat

ca pe marea scenă premiații la vocea României/premiații, cu fală și cinste și, demnitate,

premiați ca tu însuți cu oficial, cu acte-n regulă

cu premiul Nobel, ca un acel fain-fàinel, un Pavel de Romània,

un drag de el, din sat,

cu Ciocârlia, din màndria,

cu parfum unic și specific,

de România.

Care-i partea bună a lucrurilor, măsura

lucrurilor tuturor, în rostul tuturor, că oglinjoară, oglinjoară

care-i rostul fraierilor, să ne fraierească fariseic,

cu lumina-luminulor-minune a minunilor ca mirare a mirărilor ca mere a merelor pădurețe/tandre, cu tandrețe și, noblețe, în frumusețe,

că alții au murit și, tot n-au pățit nimic,

ca cel mai iubit pur și simplu ca genialu a suferit nesuferit,

în templu descătușării,

ca Mesia iubirii

Emenescu.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE