PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - DOINĂ CU IZ ȘI, RĂCINĂ AMARĂ ȘI, CU AROMĂ DE POMINĂ

 

DOINĂ CU IZ ȘI, RĂCINĂ AMARĂ ȘI, CU AROMĂ DE POMINĂ

 

 

~*~

 

Noi dacă câștigă, înco

vrigă, înciotrică puhoiul rusesc, bolșevic, cu,

în cazul războiul: cu Ucraina, noi, ce zici,

ce replici faci,

că noi noi o cam băgăm pe mânecă, în România-în,

Raiul, ce-l am, lumina  lumină lină se cam întunecă și, în doină de pomină;

noi o băggăm,

Men Ben, o cam băgăm pe mânecă ca, în de veghe,

în lanul de secară, cu un pas, înaintea timpului (știrile din Ucraina nu prea sunt bune,

pașpptiste-optimiste/ umaniste și, de poveste, de veste bună,

jocul fiind, cu știre,

care pentru noi, ce rezolvă la capăt de țară bravă,

nebunâ/bolnavă?

(dar nu-i exclus, în viața ca o pradă, să nu fim ciopârțiți? și,

să nu fim mai -Iisus,mai presus, de seamă, să ajungem, în paradigrmă, cu doină-Eminescu, doină de marea unire, în iubire cu fericire,

cu lumină de pomină.

 

*

Am și eu o mare dilemă, majoară, în veghea mea, din natură din veghea mea, în lanul de secară.

 

**

Ești om vrednic om ca fiii cunoscuti, în lume, de culme .

Un individ, în avion și-a pus cenușă; pe: cap, ca evreii teroriști precum cei hamas.

-"Noi cu ce ne alegem?"

Eu, am ales-o pe Vica ca nevastă, că nu aveam nevoe de singurătate și, alături de ea aveam sănătate.

Alături de ea aveam și, sănătate, și n-aveam, n, în prisos

singurătate, în dialectic, să nu fiu un mare siguratic și, filozofic, unic

și, cu desăvârșire, în fericire,

provita ca Iisus răstignit sus pe cruce, pe Golgota.

 

În romanul Ion-"blestem a iubirii și, blestemul pământului, de Liviu Rebreanu scris,

cu datinele, obiceiurile și, tradițiile, în oglindă,

ca oglindă a satului,

un sărbătoresc omenesc, în specific românesc, uneori un drăcesc,

un omenesc și, o omenie gen românescă și,

cu mult național, cu tradițional național-ardelenesc (era și, cuget la așa, cum grăiesc dialectic,

a rhaic mai îndarătnic, temperemental,

național-universal-monumental-natal).

Tu, să zicem, cum, în ce sens, te faci/în ce privință datorită frumuseții, tandreții și, a nobleții, o atitudine pădureață și, cu pasiune și, înțelepciune

și,

cu dulce și, de dulce mine?

 

***

Nu mai lămurit:

-"cum frumusețea e de vină, în ce sens ?"

 

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE