Ardeleanul
Ioan Todericiu și „Obeliscu Timișoarei” de la Eger
Col.
(rtg) Remus Macovei
10
Ianuarie 2024
Ioan Todericiu s-a născut la 3 mai 1930 în comuna
Cricău, situată la 18 kilometri de Alba Iulia. La 1 decembrie 1918, mare parte
din locuitorii comunei natale, inclusiv Carolina, mama sa, îmbrăcați în costume
populare și purtând steaguri tricolore confecționate în gospodăriile lor, au
participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Poveștile mamei, ale
bunicilor și bătrânilor satului despre acest eveniment au găsit un puternic
ecou în sufletul copilului și adolescentului Ioan Todericiu.
În decembrie 1951, după absolvirea Școlii Militare și
avansarea la gradul de locotenent, Ioan Todericiu, plin de mândrie, s-a întors în comuna natală,
ocazie cu care, unchiul său, Șandru Darie l-a sfătuit:”Să nu ne dezamăgești niciodată în calitatea pe care o ai, să nu ai
încredere în străini și în special în unguri. Tot ce ți-am spus când erai
copil, precum și întâlnirea de acuma să fie o lecție care să te călăuzească în
întreaga carieră militară”.
Cariera sa militară, întinsă pe parcursul a 39 de ani,
poate fi împărțită în două perioade:
- 1951-1965, când a îndeplinit funcții în diferite
unități militare
- 1965-1990,
când a activat în cadrul Direcțiiei Informații Militare.
Timp de 11 ani, în perioada 1979-1990, colonelul Ioan
Todericiu a îndeplinit funcția de atașat militar al României în Ungaria.
Ioan Todericiu, vorbea foarte bine limbile maghiară,
engleză și rusă, fiind apreciat de membrii corpului Diplomatic din Budapesta,
în special cu atașații militari acreditați în Ungaria. În perioada 1986-1990, a
îndeplinit funcția de “decan” al Corpului diplomatic militar. În întreaga
perioadă cât a activat la Budapesta, colonelul Ioan Todericiu a dovedit că nu a
uitat recomandare primită de la unchiul său la începutul carierei militare,.
întocmind și transmițând în timp util lucrări de analiză și sinteză privind
situația din Ungaria. Informațiile sale transmise M.St.M au constituit o
documentație completă, deosebit de prețioasă asupra Ungariei, dovedind înțelegera corectă a situației
politico-militară din această țară, a țărilor aliate și dușmane din Europa
Centrală și de Est. Rapoartele sale,au
cuprins informații prețioase, bine documentate, care ar fi permis orientarea corectă a M.St.M. dar și a
organelor de decizie ale statului român.
Pe parcursul anilor, Ioan Todericiu a informat, despre accentuarea politicii
naţionaliste a părţii ungare (presă, istoriografie, declaraţii ale unor
politicieni) vizând Transilvania şi minoritatea maghiară din România, urmărind
discreditarea imaginii ţării noastre. Colonelul Ioan Todericiu a informat Bucureștiul
despre pregătirea și desfășurarea vizitele efectuate la Budapesta de
către liderii europeni: cancelarul Germaniei, primului ministru britanic,
Margaret Thatcher, președintelui Franței,
Francois Mitterand și președintele american George Bush.
Deosebit de activ, colonelul Ioan Todericiu a informat Ministerul Apărării Naționale, în
scopul preveniri surprinderii, despre:
- restructurarea și dislocarea unităților militare din zona de vest a Ungariei în zona
de est;
- desfășurarea de aplicații cu noile structuri
militare dislocate în zona Tisei, tema aplicațiilor fiind; eliberarea
teritoriului vremelnic ocupat și instalarea administrației ungare pe teritoriul
eliberat. Ioan Todericiu a prezentat personal conducerii Armatei Române faptul
că la o astfel de aplicație au
participat și trupe speciale franceze dislocate în Ungaria;
- pregătirea sub aspect politic și militar pentru o
posibilă intervenție militară în România, justificată de necesitatea apărării
minorității maghiare din Transilvania, dacă situația din România ar fi
degenerate către un război civil.
Toate aceste informații referitoare la reformele adoptate de țările
socialiste, precum și cele despre posibile modificări ale frontierelor
europene, din păcate nu au fost utilizate corespunzător de conducătorii României.
În perioada evenimentelor din decembrie 1989, Ioan
Todericiu nu a primit nicio informație despre ce se întâmpla în țară. În aceste
condiții, și-a continuat activitatea, acționând în toate cazurile, conform
intereselor României, fiind preocupat de depășirea cu bine a situației dificile
prin care trecea țara. A fost călăuzit în această perioadă de simțământul de
bun român. Probabil că cel mai dificil moment al misiunii de atașat militar la
Budapesta s-a petrecut în februarie 1990.
Cu mult înainte ca în România să se realizeze un
monument dedicat eroilor martiri din decembrie 1989, în Ungaria a fost
inaugurat un monument dedicat participanților la revoluția română din
Timișoara. Ziarul maghiar central de mare tiraj
„Nepszabadsag” din 28 februarie1990, publică articolul „Obeliscul
Timișoarei”, care descrie ceremonialul inaugurării monumentului: „Tinerii Liceului Militar Lekey
Vanos din Eger au ridicat ieri (27 februarie 1990), un obelisc în memoria
eroilor morți în revoluția română. Sărbătoarea comemorativă care a avut loc în
curtea colegiului a cuprins cuvântarea
religioasă ținută de preotul reformat Kadar Zsolt care a binecuvântat prietenia
dintre tineretul maghiar și cel român și a inaugurat obeliscul. La invitația
ministrului apărării, Karpati Ferecic, la ceremonie a participat și colonelul
Ioan Todericiu atașatul militar și aero
la ambasada României la Budapesta, care, în cuvântarea rostită în limba maghiară,
a mulțumit poporului maghiar pentru sprijinul moral, politic și material primit
sperând în idealul de prietenie între cele două popoare”.
Am discutat în mai multe rânduri cu Ioan Todericiu
despre participarea la acest eveniment, reproșându-i în mod deosebit conținutul
cuvântării ținută cu această ocazie. Cu amărăciune, mi-a relatat că a
participat la eveniment, doar după ce a obținut aprobarea șefilor de la
București. Mai mult a recunoscut că discursul său a fost întocmit la București,
lui revenindu-i doar sarcina să îl citească. Find militar, Ioan Todericiu, deși
conștient de rolul important jucat de Ungaria pentru înlăturarea regimului comunist
condus de Nicolae Ceaușescu, a trebuit să accepte acest compromis. În memoriile
sale, Ioan Toderociu notează cu năduf : „Nu puteam vorbi altfel. Eram diplomat
și nu puteam să mă apuc acolo să fac niște comentarii de genul: Au fost
luptătorii voștri, sau...”.
Din păcate comisiile parlamentare, istoricii români,
civili și militari, care au analizat desfășurarea evenimentelor din decembrie
1989, nu au manifestat nici cea mai mică intenție de a lămuri misterul acesti
monument ridicat în curtea unei unități militare din Eger, în cinstea
victimelor din perioada menționată.
Notă - În elaborarea articolului am
utilizat lucrarea „România în contextual schimbărilot politice, economice și
sociale din Europa Centrală și de Est din anul 1989”, publicată de colonelul
Ioan Todericiu, în anul 2019, la editura bucureșteană Stefadina, precum și
documente puse la dispoziție din arhiva persoanală a acestuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu