A
doua răstignire
~*~
Plâng
pajiști, lanuri, codrul plânge
Tot
regnul, cât ar fi de teafăr
Văzând
ce greu apasă crucea
În
cârca Marelui Luceafăr
Că
de Luceafăr în mulțime
Este
știut Eminul drag
Pătruns
cu raza-I majestuoasă
La
fiece român în prag
Iisus
din Pont îi spun poeții
Necrezători
în farisei
Ce
seamănă deșertăciune
Și
dezbinare între ei
Își
strigă ura fariseii
Acoperindu-I
lungul geamăt
Cu
lungi discursuri insalubre
S-acopere-
al mulțimii freamăt
Îl
răstignesc a doua oară
Cu
gândul de a-l arunca
În
văgăunile uitării
Ca
pe-un colet în debara
E-a
doua oară când pe cruce
Îl
pironesc, ca pe Cristos
Căruia,
veșnic, printre oameni
I-a
fost apostol credincios
Strig,
dar, în numele mulțimii
Luați
aminte, farisei
Lăsați-l
viu pe Eminescu
Râu
de cuvinte și idei
Ce,
izvorând de sus, din ceruri
Mai
udă înc-acest pămâ
Grădina
Bunei Maici Celeste
Cu
apă din Izvorul Sfânt
Lăsați
cuvintele-i să curgă
Lăsați
copacii-n legea lor
Din
lemnul crucii voastre grele
Mai
meșteriți cozi de topor
Că
astă îndeletnicire
V-a
subjugat cu vraja ei
Și-așa
ne-ați întinat de secoli
Țara
și neamul, farisei
Nu-L
răstigniți a doua oară
Prea
multe-ar mai avea de spus
Și
de făcut - trimis de Domnul
Precum
Al Doilea Iisus
~*~
Marian
Ilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu