*Timpul
preţios al persoanelor mature*
~*~
Am
numărat anii mei și am constatat că am mai puțin timp să trăiesc de aici
înainte decât am experimentat până acum.
Mă
simt ca acel copil care a câștigat un pachet de dulciuri: primele le mănâncă cu
plăcere, dar când și-a dat seama că au mai rămas puține, a început să le guste
intens.
Nu
mai am timp pentru reuniuni interminabile în care sunt discutate statutele,
regulile, procedurile și reglementările interne, știind că nimic nu va fi
atins.
Nu
mai am timp să sprijin persoane absurde care, în ciuda vârstei lor cronologice,
nu au crescut.
Timpul
meu este prea scurt: vreau esența, sufletul meu se grăbește.
Nu
mai am multe dulciuri în pachet!
Vreau
să trăiesc alături de oamenii umani, foarte umani, care știu să râdă de
greșelile lor și care nu sunt umflați de triumfurile lor și care își asumă
responsabilitatea pentru ei înșiși. În acest fel, demnitatea umană este apărată
și ne îndreptăm spre adevăr și onestitate.
Este
esențial faptul că face viața utilă.
Vreau
să mă înconjor cu oameni care știu cum să atingă inimile, de oameni care au
învățat greutățile mari ale vieții, cu atingeri dulci ale sufletului.
Da,
mă grăbesc, mă grăbesc să trăiesc cu intensitatea pe care numai maturitatea o
poate da!
Nu
intenționez să pierd niciunul din celelalte deserturi. Sunt sigur că vor fi
rafinate, cu mult mai mult decât cele mâncate până acum.
Scopul
meu este să ajung la sfârșit, multumit și în pace cu cei dragi și cu conștiința
mea!
Avem
două vieți iar a doua începe când îți dai seama că ai doar una!!!!
De
trimis tuturor prietenilor de peste 50 de ani...
"Interzis"să-l
păstrezi...
~*~
Mario
de Andrade
(poet, prozator si eseist brazilian, San Paolo 1893-194
Sursa: John Gionea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu