AnnaNoraRotaru - BIATA MĂICUȚĂ...

 

BIATA MĂICUȚĂ...

#AnnaNoraRotaru - autor

 

 

~*~

 

Ca o lumânare, încet se stinge ziua, apusul pălește,

Răsfrângându-se pe dealuri și-ultima de soare rază...

Negre umbrele coboară, ceru-albastru se mânjește,

La fereastra dezgolită, cernită stă maica și tânjește,

Cătând somnul să n-o fure, ochi ei deschiși visează

La copii... de-or veni, să fie trează...

 

Cerul, se-nnegrește, se scurge din străfunduri ploaia,

Întunericul se-așterne-agale peste dealuri, prin livezi...

Se prelinge peste drumuri, pe case, înecând și-odaia,

Tremură, se zbate-n suflete, dar și-n candelă văpaia

Și-i simți singurătatea rece, mută, la gând te-nfiorezi,

Chiar străin de-ei fi, totuna sângerezi...

 

Vezi greu cum se ridică și cum fruntea-i se crispează,

Că oasele tare-o mai dor și sufletu-i de dor se ofilește...

Bătrână-i sărmana, dar cât sângele-i-ncă mai pulsează,

Tot mai lipită de fereastră stă, cu ochii plânși și-oftează,

Neștiind când zorii se-nfiripă, când noaptea se topește,

Ea, tot așteaptă, mereu nădăjduiește...

 

Și-ntr-o zi când mai trecui, mă umplui de negre gânduri

Că, nu mai zăresc măicuța, de pe scaun cum se scoală...

Văd ușa prinsă în piroane și de-a cruciș bătute scânduri,

Pe-o bucată de hârtie, ceva doar scrise-n șterse rânduri,

C-a pierit biata măicuță, tot aștepdând cu mâna-n poală

Cu sufletu-i negru de amar, ca smoală...

 

~*~

____________________ NORA ____________________

versuri din vol. _ „Gânduri pe malul tăcerii” _