PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - MERE PADURETE 2024 – 1 (necorectat/necenzurat)

 

MERE PADURETE 2024 – 1

 

 - Floricuța mi-a spus, că tu, teofile, ai suferit un accident, că ai dureri. SĂ AI BUCURII ȘI SĂ AI PARTE DE FRUMOS ȘI LUMINOS CA HRISTOS !  Teofil tace. Iuliana Marciuc cu ziua spectacolului ca la carte ii da inainte, că-s întors pe verso, vicevers și absolut divin și spre abis. Copilăria are prostia propriului festival de Elisabeta Bostan, în Bucuș. Fata din Gărbou, Cj, se încurcase, o încovrigase și avea copil din flori, după cum Braica, dracu gol, localnic, și, cu tata coleg la fabrica de Ipsos Rapid, se apucase să mă pârască, defăimeze, în fața lui tata bârfiind, în Aghireș-Fabrici, îi înciotricase verzi și uscate, gârbouanul.

- Am plecat din România in Noiembrie . Te caut eu cu prima ocazie. Sănătate multă și Doamne Ajuta!!

- Eu crachez. Calc pe bec. Viața te învață și, te face om mai dezghețat, chiar șmecher, șpicher și-i mișto/O.K. Cum să mă umplu cu bani. Destine ca-n filme.

- Destine ca-n filme e și sorta și excelența ta, în arta succesului, pe imensa tablă de a lui și a succesului e șah-altar al soarelui cu verticalitate-Aurel Vlaicu-în Duh sfânt, drept Dumnezeu, în văzduh.

- Cum să mă umplu de bani? Schior monteor, căzut, în artă, cu artă, într-o crevasă, în Alpi de unde am fost salvat de colegi.

- Ți-s încurajate intuiția, cu inițiativele, în perspective creeative, prins, cu multe treburi, în măsura măsurilor, cu rànduială. CA barbar și mitocan bolșevicu Putin cel putred fetid împuțit la cap ca pește care trebuie curățit de la capul beteag, bolund șontorog, cu ponos, în loc de folos (de ce nu e stopat bolundul?) De ce nimeni nu face nimic ca să-l oprească pe Putin din demența cu indecență ?)

- Pentru ca nu vor americanii. Cine le mai cumpara bombele. Ca de citit nimeni nu mai vrea. Asa se fac banii.

- Drumul aiesta trăsnit unde-l duce pe Putin a dracului, dat dracului, dă-l, în frast/dă-l dracului nebun câcat, bun nebun, bolund de legat ca atare, cu traumă bun de legat !

- A zecea carte recitita de cel ce, în lume, cu marinimie a iubit și, cu renume -a simțit ca om potrivit la locul potrivit. Am la mine-vre-o 16 cărți.

- Ce avem, în comun ?

- Dantura.

- A ce-ți doresc eu dulce, Românie, în trecutu-ți mare, mare viitor, că spumegă vinul, în pahare..., cu plopii fără soț, cu tei înforiți, în copou/în cimitir, cu cavou. Pe undeva e harababură ca-n Filip cel bun, moș Crăciun, că ți-ai trăit traiul, ba a mai trecut maiul și, ți-ai mâncat mălaiul, cu mlădie ca Păstaie, Vica/ mlădie ca un spic de grâu, cu pletele-cur ca un râu, cu păr bălai..., că aici se face garagație, se împedică, în socio-ecuație, cu stâncă de poticnire cu testament privita de fericire a națiunii, cu înțelepciunea înțelepciunii și, a pasiunii, comedie de Onore Balzac, în orice caz și a lui Dumnezeu pe plac, gagiule ! Ce ne recomanzi ?

- Vizionati Clipul de azi 23 Aprilie 2023AMURG DE RUGACIUNE de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un clip audiofotorecitare la versurile poetului intitulat: Amurg de rugăciune. În memoria Tatălui meu pământesc – IOAN (7 ianuarie 2023) Moto: Amurg fără Burg / Amurg Demiurg / Stă la sfat cu Craiul Murg...

- Frate BENULE, Ceva ce aduce lacrimii, sunt aceste versuri a lu Adrian Botez, dedicate Tatălui său pământesc. Mulțumesc sincer pentru trimitere, Ionica din Gepiu

- Tare frumoase sunt clipurile tale, dragă Ben! Pe acesta l-am ascultat de mai multe ori. Felicitări ție și dlui Adrian Botez!

- Multumesc draga Vasilica! Domnul sa fie cu noi, Domnul sa fie cu noi frate Ionica! Cu sinceritate, Benoni din Ciudanovita

Dragomir ca Duliș, jeler Simion și Tinu a Hopoii Păhuții, Augustinu lui Toeodoru lui Horlău, Pușcaș și Vasile ajuns pe la Bot, pe lângă Brașov, nu se lăsa înhăita, cu niște curajoși pe timpul războiului, cu nemții care au venit sadici au venit, cu hibe, cu baiuri. Cu măsură și rânduială ca fata cu chibrituri zgriburind de frig, în gerul care îngheța și ouăle de sarcă, în cuibul cucului/viceversa abisului și, hazardului. Grozav e Titus Popovici, cu Ipu, Cu Setea și Străinul, iar Mitrea Cocor a lui Mihail Sadoveanu, un scriitor burzulit de propria experență, cu talanți și trai emoțional artistic îmulțit, înzecit ca om potrivit ca Mihail Sadovianul cu locul unde nu s-a întâmplat nimic ca cei cu limba rânjită, în arta succesului ca un om minunat, Mălăiele..., din Motomeții indiferent ce i se reproșează omului Sadoveanu, din/prin Marea Adunare națională, generală, în negația negației ca celul care nu se lasă înfrânt, dar ca om, în totuși iubirea era flacără, comoară rară, om potrivit sfințit, cu sânge care nu se face apă, nici apă sfințită și de leac, în veac, în imposibila iubire, că nu trădează, Marin Preda viitorul măreț a patriei, prin ceea ce este Ștefan cel mare și sfânt, din Frații jderi, că omul e cu vederi largi ca Tolstoi, din Război și pace-cu Utrenie, liturghie și vecernie, în marea, din Încrederea ca om întreg fără egal, din Filip cel bun, de pace, în spice, șansă unică de pace și, pâine de o ființă, conștiință, știință a vieții noastre verde-albastră cu drum lung, în scurta viață, din Tănasă Scatiu de Duliu Zanfirescu, din cinemaraton, cu un mizerabil care muncește, în culori de neliniște fără să fi ratat dragosea/mizeria cu mizilicu, din mine ca ce nu eram notoriu. La ce ținem piept, drept Dumnezeu? Ce e spre binele meu: cale, adevăr și, viață, Benule?

- Sa-ti gasesti un nou suflet. Sa nu mai stai singur. Durerea, îți rupe armonia vieții, te dezechilibrează, te flatează și, se debarasează de tine însuți, că asta și declari cu păreri de rău și regret de poet.

- Eu, cu ce-s mai breaz, Brezule? Nu mai plecăm ca nimeni și, pe ncăieri, dodoloță, cu Mere pădurețe, că ceva, ce, nu era, în regulă mai ales, că Mândria, Rusu Aurel contabil ca doamna Emilia Itu indetificat, ca ciubăncană de fel ca deputatul în pearlamentul României, Itu Cornel indentificat cu tri-supărări, că pe Vica n-opontează Rusu Aurel Mândraia, n-o normează ca o pramatie, inconștientă ca om bun care nu era ce trebuia să fie. Tu, de ce mă lauz mergând, cu sacu la pomul lăudat în ciudă, că nu te ține sacul/din contră ca să capeți purcelul? Că mie cine-mi dă ceva de futu-ți pomană, chiar și dreptul de autor. Tu, ce-mi aranjezi?

- Patul existential? Sa-ti fie inconjurat de flori si lauri, de respect si onoarea de a te simti rege.

- Viața merge înainte și, noi ne ținem după ce ne înhămăm la ziua care zilnic, ne îmbrățișează? Cine are păcat, că s-a enervat și a început să ne suduie(aici o fi blestemul iubirii și blestemul pământului, din Ioan a lui Liviu Rebreanu? Dumnezeu să vă dea sănătate, bucate, pace și banii să nu vi se gate, în vecii-vecilor!, - "Cristos a înviat !"

- "Adevărat a înviat !".

- Acesta e si actul casatoriei sacre daruite de Dumnezeu. Nu e bine sa fii singur.

- Gandul dv bun imi lumineaza Sfanta Sarbatoare a Luminii cu omeneasca masura.

Va multumesc.! Cristos a Inviat!

- Cu-Adevarat!!!

- Frate BEN, ADEVĂRAT A ÎNVIAT! Lumina Învierii să se reverse în casele și sufletele noastre! Sărbători pascale binecuvântate” în sânul familiei, alături de cei dragi!

- ADEVARAT A ÎNVIAT! Cu frăție, Adevărat A Înviat! LUMINĂ! ADEVARAT A INVIAT DRAGA BEN AND FAMILY! Sanatate, linite, pace si iubire Va dorim Cu drag, Parintele si preoteasa

- Scliplește românește, prin Hrisos a înviat! ADEVĂRAT A ÎNVIAT! SĂNĂTATE ÎMPLINIRI SI BUCURII! Paste fericit si un an luminos! HRISTOS A ÎNVIAT!

- Cu prilejul sărbătorilor pascale vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitari, dorindu-Vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe, când L-au văzut pe Domnul Inviat și pacea pe care El a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor. Aflându-ne în aceste momente de sfântă prăznuire a Învierii din morți a Mântuitorului, să alegem viața, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viață pătrunsă de duhul sfințeniei, bunătații, credincioșiei și al dragostei față de semenii noștri. Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat. Fie ca această  zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea  jertfei în credință, înțelegere și mărturisire, dragoste frățească și mai ales fie ca această zi  să ne deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea mică a căii spre mântuire. Hristos a înviat!

- Adevărat a înviat. Paște fericit! Ridic un pahar și ciocnesc cu voi dragilor.

- Noi am învățat din mers, cu sens, în univers. Ce caut eu, în carul, cu fân? A telefonat Teodor-Flaviu ca să-mi zică:

- "Hristos a înviat,mereu mă sună din Spania și era cu colegul lui din Muntenia pregătiți pentru cursă, cu tirul; le-am zis și eu:

- "Adevărat a înviat" și "Doamne ajută și să-i ferească, bunul Dumnezeu, să-i ferească, de accidente și de rău!" (colegu-su muntean a trăit și trăiește acuma, când vine, în România pe la Timișoara, îmi zice Teodor-Flaviu Celemen, românul lui Vica, din Ciubăncuța, Cj.

- Adevărat a înviat! Să te bucuri de Săptămâna luminată cu toți ai casei tale!

- Dragă Ben, Mare bucurie să avem oameni apropiați cărora să le facem urări și de la care să primim gânduri bune. Să ne rugăm ca spiritul și Lumina Învierii Domnului să dăinuie pururea în inima și casele tuturor. Multă sănătate și spor în toate!

- Adevărat a Înviat! Doamne-ajută, tuturor creștinilor, necreștinilor și celor care mai o cauta:  „Cine mă strigă?” caută Lumina cea adevărată! Cu drag și, cu bine tuturora oameni dragi si faini, români, cu cinste și făin sfânt de pace, bună în voială armonie, în drept de a fi, cu înviere. Cum o vrea Dumnezeu, Ben. Sunteți superb, fii binecuvântat (cea mai afurisită carte! Mere padurete.) Un înger a strigat, în Balta Brăilei acasă la Fănuș Neagu, un brăilean ca acel Codin a lui Panait istrate, care foarte-mi place prin ce-l talent, înăscut, cum m-ar zice neprețuitul Alex. Ștrfănescu. Eu nu fac nici o aluzie, înțelegeți?

- Adevărat a Înviat! Dragă maestre Ben Todică sunteți în sufletul revistei noastre și vă admir și iubesc pentru ceea ce faceți... Sunteți un Român de excepție și aș fi bucuros să vă întocmesc Fișa de autor pentru Enciclopedia Scriitori din Generația 2000. Îmi trebuie doar cv, foto și recenziile cărților scrise de domnia voastră. În primul volum am făcut astfel de gesturi pentru Florentin Smarandache, Nicolae Mătcaș, etc. Public cu bucurie eseurile dvs. în revistă și vă admir pentru lupta îndârjită pentru normalitate, pace, iubire, frumos, etc. Vă îmbrățișează cu drag,

- Multumesc distinse domn! Cu recunostinta,

- Vica mă menaja, amenja (ea fără să nu facă nimic, ea descoperind mai tot timpul avea ceva de făcut.)

Daria:

- "Îți aduc pireu de cartofi (îmi place, să știi, dar tu pe unde umbli, Ben? ce răugăminte mai faci pe la băiatul, cu fiatul? Aici sunt momente, cu care, tu mai bătut la cap. Dă Daria pe la mine. Mai înainte a trcut, cu toată restricția Marinu ei, c-a venit ca Papură-vodă, că se bătuse, cu Marius și-l pârâse la poștă. Pe undeva e harababură ca-n Filip cel bun, moș Crăciun, că ți-ai trăit traiul, ba a mai trecut maiul și ți-ai mâncat mălaiul, cu mlădie ca Păstaie, Vica/ mlădie ca un spic de grâu, cu pletele-cur ca un râu, cu păr bălai..., că aici se face garagație, se împedică, în socio-ecuație, cu stâncă de poticnire cu testament privita de fericire a națiunii, cu înțelepciunea înțelepciunii și, a pasiunii, comedie de HOnore Balzac, în orice caz și a lui Dumnezeu pe plac, gagiule! Fiecare eram la casa noastră acasă. Iute la minte și, la spirite ești, Ben, că ești înțelept ca Pepelea. CA PĂSTORUL BLÂND DREPT DUMNEZEU, ÎN TAINIC ȘI PROFUND DE ROMÂNIA

 

Întrebarea ta m-a impresionat,

mi-a dat bratelor aripi,

în zbor și gândurilor divin, absolut și viceversa,

Phonex dragă, ca draga de Vica,-România

Eminescu/albastră floare Veronica Micle ca sfatul părintelui astral,

celest încalte înalt cu fericirea mea fericind pe celalalt

fără a ne fărămița

eu cu Vica unul cu altul,

în dificultăți, cu responsabilități

ca cei botezați fără dificultăți, cu armonie și, marea omenie,

cu soare și cu iubire,

binecuvântare de România profundă și mare și,

drept Dumnezeu, drept la fericire drept la

de armonie și la omenie de Românie !

Fac o precizare: caut prin Vica, caut prin principiu moral și firesc

bisericesc natural național, monumental, în universal,

cu principii naturale de biblii,

de natură, în estetice și, în comuniste maniere etice,

de pace, de pâine luminoasă liturghie, în spice cu viitor,

în màine,

în înviere spre eternă fericire și frumoasă de casă căsnicie cu divin și omenie

de limba română și, de prințasă,

trăind cu Vica la datorie

ca păstorul blând și profund

și,

îndatorie,

în România de România.

 

- HRITOS A ÎNVIAT! Iubite Prietene și Frate în Duh de Neam și Credință Creștină Pavel Rătundeanu Ferghete, MULLȚUMESSC pentru Capitolul 77 -Mere Pădurețe. L-am citit acum de dimineață, și te asigur de toată încrederea mea, căci scrierea OMNIEI tale va fi un drum și un răssunet în cultura românească, prezentă și viitoare. Cu drag și multă preșuire, Ioan Miclău-Gepianu

- Mere pădurețe, cartea potrivită la timul potrivit pentru omul potrivit, omul sfințit și, iubit. Eu acuma vă admir și mai mult, buric al pământului sunt! Și acuma-i adie vântul prin păr lui Eminescu. Tu, ai ca Pațaikin, ai ca un brav dezinvoltură și ești inedit, că în firea ta de om, El e Drept Dumnezeu.

- Na dar îs și eu un oarecare și eu despre mine ca despre altcineva când mere pădurea aceea a dumneavoastră, Vă faceți felul vostru adică în felul tău tu povestești despre tine dar stai minunat mai ales că tu ai fantezia ta Magnificul tău ăsta, copilăria din dealul Ciudanovița și așa zestre astrală, Îți mulțumesc oricum domnule prieten Cine ești? Cine ești, Cum ești și iti atingi țelul, focul, idealul Național îngrijindu te și de limba română pentru românii de pretutindeni de prețuri tinere, sfătuindu-i și publicându-i chiar pe ceilalți ca mine. Tu vrei să mă vezi SI PE MINE CA PE TOTI CEILALTI Români și asta-i grozav și va rămâne grozav peste timp.

- Apar stresori și sori pro stare de spirit ca stare bună, de zână bună. T A C E R E  de Ben Todica, versuri DIMITRI GRAMA si ADRIAN GRAUENFELS. Un clip audio foto video recitare dupa versurile poetilor si imaginile artistului intitulat: TACERE dupa: Între Suedia, Israel și Ecuador arta trece ca lumina prin eter / Poezii: Dimitri Grama, AG; desene – Jose Manosalvas.

- Tu, clipul tău ești un scump ca întodeauna ca un fițingău cinaș și iai, în serios, că nu ești ca Hegel cu susu, în jos. Ilustru tot maistru, Domn Savaot, bun, în tot.

- Complex. Partea de rostire în șoaptă e puternică.

- Adrian Păunescu ca român a fost patriot, un sfànt care pe toți ne-antrena, în cânt, că era pace-lume, c-avem mândru fără modru falnic ca haiducu, în codru.

- Din cer cad zăpezi de plumb... Tragic.

- Felicitări, dragă Ben! Aceste videoclipuri reprezintă modul tău de a face bucurii semenilor. Toată admirația.

- Ca Nicolae boxierul ai voința de a nu te-ai lăsat abatrosul ca lider a limbii română inimitabil, uriașului și Nădejde aspirată, cu arta succesului neânfricat ca Ioana Balaș s-a înălțat ca figură de legendă provita, în record mondial a păcii și a limbii române de aur și fagure de miere-caaur și surpriză ca Dor mult faci să strălucească limba română, că romnii, în lumina lină de doină triumfă și ești de pomină cu gândirea ta inteligentă brav lider și maistre, că-ti ești cineva bravo ție e ceva ca cineva câștigând aplauze având ce aplauda ca om al timpului, cu temeritate și cutezanță și era ca și cum Ben Todică e ca și cum alergi, sari și ca un sportiv inteligent reușești. Și ca român ești în sfânta, treime al Lui Dumnezeu, Drept Dumnezeu, în sfànte a limbii păcii și a muncii, cu artă și cu caracter excepțional de sfântă treime și firească înțelepciune.

- Ești unic, benule, și roânn ca românii unic și specific, că natura te-a înzestrat cu fire și dreptul drept Dumnezeu de a fi ca Eminescu tu însuți. Pe lângă Ben mă strecor să scriu, mă cheamă însuși Dumnezeu, chiar un dar din dar, drept Dumnezeu.

În noaptea cu ușă când am ajuns acasă după ce i am văzut și m-am intimidat rău de tot. mai emoționat, deși ea venise de către fustă venise așa ca un indian și plecaseră tot asa și Lidia acolo către Jurca unde au pus ăștia mentă și era tare tare problema. Eu nu știam ce e. întâi mă gândesc,

încă ăștia din jur ca

sau pe alții răsturnatele

sănii cu gunoi de grajd că

că asta era un îngrășământ bun pentru orice și pentru mentă și pentru că

ca să dea roadă

veniseră lumii lupi mistreți la rădăcini să mănânce gălăgienă

că-i,

de nu mai aflau acuma în prin pădure

că era ea nu măta

venim de acasă și Văzând numai pe Vica

Mă întrebă cu de

să mă roade scurt și cu tine Ce-i ?

De ce ești așa intimidat, așa roșu așa cum e

nu după mult timp aud la ușă

puțin traseul auto

la ușă zgomot

nimic să lentul

că praf fratele lui doamna croitoreasă

și aș vrea să bățos

fiica zise și ea ceva și el cu bota s-o lovească

iam spus Stai mă stai Ce faci

că nu vroiam să umblați cu nevasta lovită

mai ales că avea și prunc mic o avea pe Daria.

*

E puțină încâlcită povestea mea că eu mă exprim mai greoi si mai mai cum mă exprim dar sunt eu însumi oricine ce ar zice peste mine nu sunt eu inedit. Eu sunt original cum a zis mi-a mai zis Duțescu și așa mai departe sa mă țin de mere pădurețe benule oricine ce ar zice sigur că unii sunt contra mea că așa-i lumea egoistă. Cum să aibă ălalalt mai multe celălalt el să sufere dar din cauza cui că nu-ți dă silința. Nu că din cauza mea acuma eu mă străduiesc să scriu. Cum scrii și tu. Vezi cum scriu că uneori n-am atâtea expresii populare proverbe și zicători. Cum îți faci tu părerea, dar eu trebuie să răzbesc să mi povestesc să-i explic că fără explicații Ce Mama mami Mamii fac eu trebuie să fac lucru bun Cum zice Iohannis că Ioane îți vine 10 dar el mai șchioapătă, mai vinde unul și uneori mă leg de politicieni și nu-i bine dar Eminescu Ce a făcut?, dar nu mă pot eu compara cu Eminescu. Degeaba ati vorbit voi. Vă dați cu părerea dar fiecare e cu felul lui de a fi om bun oprit cu căruța goală în drum unde-i unde la casa unde e o nevastă frumoasă și bărbatul e dus la moară, îi dus de acasă că așa era un cățel între oameni apucături rele uneori că nu se uitau ei Băi... dădeau și pe lături adică se duce și altele că așa era omul făcut pe lume mai ales când descrie Marți, marți că marți în cartea asta arată nu marți, am zis să scrii și marți și Anghel Ce-i cu învățăturile Mariuse Anghel dar eu am zis englezi că nu-i haiducul Anghel haiducul Șapte cai cu cel care piuiește la tocilă pe petroi, am și o ascuțit acel cuțit ori pe raiște toate și le tot zică cum vrea el că și-a ieșit poanta Dacă zice că cineva ia spus legătura respectivă și era bună un film daia de țărănesc parfum ca la, ca la un veac de... ca în cartea Un veac de singurătatea lui martie și-n veac de singurătate într-o bunatate arată cum se dezvoltă familia cu pricină cum și curios e curios ești în parfum de gambia și din care am mai citit eu că eram abonat la România literară pe vremurile acelea când publica și Păunescu interviul cu Ion Alexandru. Eu îmi cumpăram, îmi cumpărăm România literară de la chioșc Și lecturam că trebuia să citesc și eu ceva. Nu că n-aș fi avut de cărți de la bibliotecă sau mă rog. Dragule, Ben Todică, nu cumva, întrebarea mea, e nesimțita, deși e-n perimetri și totu-i O.K.?

- Ce intrebare? Le e frica de adevar. Sunt cu totii ingroziti de ninsoarea cu fulgi de plumb ce va veni. Cine sa comenteze? Oile. Dar peste tot pamantul, nu doar in Romania.

- Va ofer acum un OMAGIU CARTII de Ben Todica. Un videoclip omagiu adus cartii cu ocazia Simpozionul Internațional Omagiu Cărții și Culturii Vasluiene, ediția a - XIX - a de catre Ben Todica, o meditatie langa eseul omagiu al scriitoarei Vasilica Grigoras, la invitatia domnului Prof. Dr. Dumitru V. MARIN, directorul acestui festival.

-  Poate doar scriitorii să mai omagieze cartea. Deși ei nu se citesc între ei. Cititorii......

 - Ei nu servesc Romania. Daca aveai chestii cu orientari sexuale erai solicitat imediat.

- Da nici de chestii sexi nu mai sunt buni. Sunt deja împăiați.

- Ordonat ai scris, domnule profesor! Ești frech și fain!

- Mult Stimate Domnule Director, Ioan Miclău -Gepianu, Mă bucură mult și îmi plac aceste drepte cugetări la care recurgeți deseori, in proprie gândire sau din cercetare. Este cea mai bună petrecere a  timpului după cum îi vedem și pe Sfinții Părinți alături de câte o carte, de multe ori Sfânta Biblie, mulți dintre ei coautori. Nimeni nu poate fii liber încărcându-se de păcate împotriva altora. Păcate ispititoare sunt la tot pasul și greu pot fi evitate, iar dacă ne gândim că pe pământ stăpânește cel rău, facem bine rugându-ne lui Dumnezeu să ne ajute să nu cădem în ispită. Folklorul, din care și eu am o carte în trei volume de la Sf. Sa Părintele Dr Alexandru Stănciulescu, este quintezența înțelepciunii popoarelor, fiecare popor alegând în spațiul și cultura sa cele experimentate de sine sau potrivite sieși. Toți scriu multe și diferite, dar puțini ,,își dau cu părerea” sau filozofează asupra lor, unii socotindu-le incomode, perimate  pentru public sau personale, dacă sunt dintre cei care reflectează, astfel că acele bune învățâturi sunt aproape abandonate. Vă felicit pentru aceste gânduri. Păcat că nu mai este uzanța vechilor calendare care aveau asemenea vorbe de duh din folclor pe care le rosteau bătrânii și le rețineau ca literă de lege nepoțeii. Ce bună ar fi putut fii lumea prin respectarea acelor  învățăminte-zicători! Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Felicitari frate Ionica! E NORMAL SA FII IUBIT, ESTI MANDRIA NOASTRA ROMANO-AUSTRALIANA!

- E un scriitor de zile mari, Bihoreanu. Doamne ajută! Cu binne!

- Mulțumesc dragă Pavel Rătundeanu Ferghete: Ești un suflet nobil. Ionica din Gepiu

- Am fost și eu cum am fost, când am fost și sânt să sufăr și răsufăr, în lumină lină nedreptatea lumii ca răsărit și drept a fi irizație a ceea ce am visat a fi, a ceea ce, în iubire totuși sunt/nu fericire a învierii și a deșteptării proletare ca o binecuvàntare și ca pace, în Liturghia lumii. Noi suntem doar ce suntem neam, ce ne străduim a fi și ceea ce înfăptuim, cu voință, cu adevăr și viață, prin Dumnezeu, drept Dumnezeu. Amin. Dumnezeu vă dea bine, dragilor, sănătate, cu belșug fâră război, după brazda, după plug! după mană cerească ca duminecă a vieții și dimineții! Rivalitatea e mare, cum a fost între fetele împăratului care aveau un scop, o voință și o dragoste că îi un dar și au strălucirea luminii ca un film de arte ca o carte pe care noi o scriem fără să glumim, că avem jind ca după mere la popa la nănașul, că fiindu-mi Pr. Nicola Petru vecin împreună cu Otilia, mă botezaseră și era un comportament mai sus. Noi suntem noi sporind beneficiu.

- Vizionează „OMAGIU de Ben Todica adus CARTII si Scriitorului Roman la VASLUI” pe YouTube.

- Ce frumos zici, chiar superb, că nu s-au prostit toți, că ești un brav și, pentru aiasta te cocorezi și comentezi impecabil, utill și durabil-compatibil, cu viața și, cu conștiința patriei și limbii române-străbune, dragoste de viață și de adevăr Eminescu firesc și pitoresc românesc.

- CE TI-AI GATIT PENTRU ASTA SEARA?

- Azi franc e ziua de naștere a lui Marius Mistrețu Celemen de Ciubăncuța, un om ca oamenii, cu calități, fițingăul lui Vica. La mulți ani Mariuse, cu sănătate și, împlinirea a tot ce-ți dorești având parte aparte de fericire și de iubire cu esență de nemurire, cu bucurie, omenie și binecuvântare, cumințenie a soarelui. Cu bine și ce se cuvine ca celor botezați!

- Cum vă spălați gândurile?

- Frumusețea lui Vica se transfigurează, în ochii lui, Pavel, că vorba vine, fiecare ins: după cum o vezi tu personal, după cum îmi place mie, că-i vorba de ce-ți place ție, ci de ce-mi place mie. Pâinea e cu elemente sacre, asta o știu țăranii din Săliștea-Gumești a lui Marin Preda/Călărașu-Moromete.

- Să prețuim ce-i al nostru.

- Tu, în Agonie și Extaz ești azi, în viitor cu calitatea provita de om înflorind ca păstor blând, de român profund pe sine stăpân.

- E drept Dumnezeu!

- Ți-a pătruns până, în pori, cu tradiție spunându-mi istoria cu Mere pădurețe.

- Contează calitatea.

- Noi căutăm, cu toții drumul spre oamenii, spre lumina luminii. Ai supremația de România super ești cu omenia reper te-ai răstignit, sincer, în cer, cu senin, în destin.

- Ceva era de pus la punct.

- Sunt chestii care nu poți să le cumperi. Uituci de clasă.

- Ai naturală imunitate, că tu, prin tine însuți ești strălucitor și fermecător ca scriitor de viitor.

- Scrii vorbe cu tâlc și grațioase cavalerești și despre domnul director MarinTvv de la Vaslui.

- Multumesc frate Pavele pentru distinsele cuvinte omenesti!

- E mai mult senin in viata noastra. Gerge Tărăscu și Maniu barbați istorici de seamă care ne cuceresc, prin ce-au trăit vitreg, cu durere, cu dar trăind cu revelații și lumine, că-i istoria noastră așa cum au fost și Mere pădurețe, la care, tu, Ben Todică, îi dai valoare autentică, și de marcă, în dumineca veții, mioritică, că-i pasezi calității ca botezat/chiar răstignit provita cum ești, pe Golgota/pe Bobâlna, la pretul nostru, cu tronul înroșit a lui Doja/ trasul pe roată dințată al trioului tras pe roată, în cetatea Albei însângerate.

-  Eu, nu fac târg, cu dragostea, iubires fiind, cu totul altceva. Absurditatea din scaun.

- Da, regretam amarnic și necugetarea ne dă cu capul de toți pereții. Absurditatatea din Scaunele lui Eugen Ionesco, că și povestea cu războiul, cu primul război mondial, când moare eroic ca Ecaterina și Petru Ferghete a lui Rătundeanu, din Sâmpetru-Almașului, fratele, un alt învățător ca Ioan Rătundeanu-Ferghete, învățător căsătorit, cu fata lui Staniște-Druhora, cu Maria, fetiță cu care, îi făce pecând preda la casă, făcându-i jucării pe genunchii lui de tânăr, aceasta acasă, în Sâmpetru, peste apa Almașului, la Grădina Ursui, vecin, cu Duliș, Jeler Simion ca haiduc arestat la închisoare, o fascinație ca Hoți de biciclete a regizorilui Vitorio de Sica, un al naibii regizor realist (ce nu întrebasem la redacția revistei luminița, cum pot ajunge scriitor/ artist de cinema și, prin asta eram grozav? În zăpăcela mea știu cum, îmi povestea învățătorul Nemeth Băieșan Iosif, ungur, prin Agireș-Fabrici dar la Lupeni la mină prin 1929, când pentru că au fost greviști, mineri, părinții i-au fost împușcați și Nemeth a fost înfiat de familia, Băieșan care l-a  recrescut in familia de români ca pe vremea războiului să nu cadă prizoner și, cu starea lui de spirit, aceșt Ioșca, Iosiv, să evadeze din Siberia, ajungând prin nămeți până-n România, acasă, ne spune el cu candoare, în ireproșabila lui română, cunoscând alte 7 limbi ca alt profesor inginer agronom, profesor de Plante de Nutreț, după ce premiul cel mare îl ia directorul de la Stațiunea Experimentală Bistrița va fugi cerând azil politic, în Germania Federală, Borr Iuliu, un om cu gândire, cum mai rar ca om între oameni și pentru oameni, că, eu trecând din anul 2 la Liceul agricol din Bistrița și tot el, că eram mediocru ca elev, îmi calculează media care nu ieșea măcar 7 ca să pot rămânea cu bursă socială, că fără bursă mie îmi înceta școlarizarea mea și rămâneam pe nimeni și pe nicăieri fără școală (eu scriu cum zice el media generală pe anul întâi: 7 și-s elev grozav datorită acestui om cu suflet, datorită căruia restul anilor i-am urmat, la Bistrița, ca la Șimleul-Silvaniei, pritr-o minune și ambiție să mă descurc (cine mai ști cum?).

- Ești ros sentimental cu lucruri mai bune, ești pe filiera de succes a destinului, cu aptitudini și, cu înțelepciune, răbdare și dragoste, cu toate jucăriile ieșit în decor ca scriitor.

- Ecarerina Teodoru, îi spune reginei Maria, că locul ei e pe front, în ciudă, că îi promite să-i caute un alt loc de muncă, un altul decât frontul (pe front, cu învățorul Petru Ferghete n-a da față-n față, tet a la tet). Minunat era și filmul după Jocul cu moartea/Prin Cenușa imperiului, după romanul lui Zaharia Stancu/Darie.

- Tu, câștigi, în totuși iubirea ca australianca Xonia.

- Sunt fericită să te cunosc Ecaterina Teodoroiu, eroină de la Jiu/Gorj, c-am auzit de faptele tale, dar sunt bucuroasă să te cunosc i-a zis, în spital regina Maria, în spitalul de campanie generoasa regină, în primul Războiul mondial. Să zici că eroii/eroinele-naive și prostuțe, că nu prea știu multe, realitatea lor fiind o alta.

- Noi știm ce stim despre tine, un poet național, drept Dumnezeu, în dreptul de a fi.

- Măsoară, Doamne, locul nostru pe pământ, că fapta nu ni aventură, ca însuși viața ni o luptă, deci bărbate te luptă cu câinoasele dureri și răzbești cu glorie-Victorie ca Ecaterina/poetul George Coșbuc, din Hordău-Zmbuc, de la Coastă și Dunescu, din Sâmpetru-Almașului, Hida! Am auzit de fata de la Jii, a fetei din Gorj. Cu toții știam de eroina aiasta. Nimeni nu poate schimba istoria care a fost a României. Armata judecă, cugetă și suferă, că orice eșec, oroare ne doare. Rogă-te lui Dumnezeu ca să fie bine, pramatie și pacoste, în dragoste de oameni, prieteni de pretutindeni!

- Să n-avem parte de război!

- Scrisoarea ni sinceră, senină și tovărășească în mare duminică, pitorească, în decor dac felix, în fericire de pomină și de doină.

- Românii-Daci din Dacia Felix.

- Cu o fată ca Vica mă purtam cum trebuie, de omenie și de Românie. Cu dureri mari, crâncene, acute sufăr, de adevăr. Tu, serios pe unde te plimbi?

- Nu inteleg ce e cu tacerea asta de mormant. Nimeni nu mai scrie, nu bate toba, suna trambita, Ce se intampla? Sunt toti beti de la 1 Mai si dorm? Ce a-ti pus in mici? Sper ca nu ati pus coarne de radasca macinata ca atunci v-ati terminat. TOTI INTINSI PE O SCANDURA LATA...

- Nu dezlegam calul de la garofiță, de la scai. Căutam himere. Nu, erau preamulți ani, în etatea tânărului cu juleta lui și ce dacă ea juliata era Erji unguroaica, o frumoasă frumoasă, că era tinerețea Iancului și a Avramului, cu tinerețea Iancului romeului român pe meleaguri de Abrud, unde exista pentru Erji după spusa bunicii Iancu Nastasia care-i tăinuia iubirea avrămuțului, crăiș-orului de mocan școlat, educat pe la Cluj și îndrăgostit, în Cluj, mai preco ces, în Abrud ca țangăul de la Verona Romeo ca și cum era vorba dintr-o pușcătură să puște 2 iepuri și pe Erji, cum pentru Eminescu Veronica a fost erji lui, la Abrud fiind conjluit cu Erji fiind Iancu, Eun tânăr zuliu și fițingău deabia mijindu-i musteața șmecheră și la modă ca la tânărul țiafraș și șcuț și țifraș. unguroica Erji, era Crișan, și ca idilă, cu tâlc tiș tăinuită, pentru Iancu, un haiduc de fecior (înainte Horea/Ursu, o fost zdravăn, legendar bărbat.

- CÂND MĂ VOI STINGE de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un clip recitare la versurile poetului din: ULTIMUL ULTIMATUM PARTEA A IV-A versuri de Adrian Botez = 1-CÂND  MĂ VOI STINGE – ÎN DURERI CUMPLITE / Când mă voi stinge – în dureri cumplite : trezi-se-va AMURGUL.. / Cu Mâna lui Însângerată – trage-va CLOPOTE – în BURGUL / Ce-a sufocat – batjocorit – a torturat o VIAȚĂ : / În loc de FOR-ÎNȚELEPCIUNI – gâdilă -  -n PIAȚĂ – o PAIAȚĂ…

- e prea trist..... yahoooo

- Traim niste vremuri de ZAU nu-mi pare rau ca plec,

- ALOOO!!! CAPUL SUS!!! Trebuie sa traim. IGNORAM raul si ne bucuram de  familie, de copii, nepoti, prieteni, flori de tot ce ne-a daruit Bunul Dumnezeu frumos,  aproape, aproape de noi !!!

- SUNTETI O BRAVA !  INTODEAUNA ATI FOST !!!  SI NICI NU VA CUNOSC ALTCUM !!!!!

- ...asa DA!!! Nu ne dam batuti! Romanul are sapte vieti in piept, ca in poveste! Sa n-auzim de bine!

- Vizionar și tragic.

- Aiasta-bombona pe colivă, te cucerește și, ca aventură te captează, că-i bun de legat, e o noapte plină, că doar Daniela Zeica Augustin-Buzura le știe ca la carte, ști de la un capăt la altul, lume după lume, fără a face peteic, în cosecințe perfecte să descâlcești ițele, Ben Todică-maistre a limbii române-Eminescu. În Italia este un film cu comixarul Rex, așa cu același comisar-câine ste Rex, în poliția criminală Rex (e ceva film polițist excepțional, cum avem și noi alte filme speciale, filme, cu care nici noi ne rușinăm, Doamne ajută!). Cine ne ști valorile, dacă nu Zeica Daniela Buzura, în tăceri care ascund ce nici nu bănuim, taine și modele nebănuită cu lumea tăinuită, a succesului ascunsă ca lume a diamantelor, cu rostul lor, în rânduială că-n tot e și un rost și, o rânduială rară (din dealul de dincolo de deal).

- Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc și o zi excelentă îți doresc, dragă Ben! Hai, astăzi va fi bine fiindcă aici a răsărit soarele!

- De cand iti asteptam PERECHEA! Lumina,

- Mulțumim mult. Ne îmbibăm în plăcerea artelor, a religiei punctată și subliniată de inspirația artelor, a artei frumoasei conviețuiri între sexe și a emancipării femeii. Cred că nu există nici o femeie care să nu fi vibrat atunci când a auzit de înființarea organismelor care încearcă să susțină egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul. Pe lângă marea masă a Asociației internaționale există în interiorul ei mici asociații care explică de la om la om binefacerea socială a egalității în drepturi a femeii și a respectului reciproc bine meritat. Cu ani în urmă  am devenit și eu membră în Asociația Femeilor din Canada și totodată adepta Asociației pentru drepturile femeilor din lume, din Vicenza- Italia, condusă de Dl. Avocat, Poet, Paolo Mele, Prin intermediul Scriitoarei Traducătoare Teodora Stanciu din Vicenza am cunoscut această celulă foarte activă pornind pe o linie literară din Timișoara de la Liga Scriitorilor, din care fac și eu parte. Entuziasmul acelui președinte avocat ne-a mobilizat prin două Antologii de poezii, manifest, la obiect. Succesul a fost atât de mare încât am avut și  colegi bărbați scriitori, susținători ai feminismului drept coautori. Mulțumesc pe această cale și Scriitoarei Cerasela Tofan Dorval, care în numărul de față 80 a ,,Jurnalului israelian” a prezentat într-un articol doctoral, istoricul misoginismului și urmările lui de nesuportat de către femeie. M-am oprit cu plăcere și o senzație de descătușare și asupra poeziilor din această revistă. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Voi aveți aromă de bună seamă, aromă, cu parfum, că voi sunteți minunați, de România ca cei botezați, frați, din Carpați! Saltare taică și, noroc! Fără o pasiune arzătoare n-am face ce facem.

- Asa zice si Biden, asa zice si Zelenski si tot asa si Putin.

- Da, însă de ce e poveste cu irizație de tradiție și de mireasă: -"Ie-ți mireasă ziua bună bogată și cu artă dicerit, că Avram Iancu împreună habăic și telele, hoher, e cu idila veșniciei cu Erji prin orășelul Abrid ca la Verona surpinzându-eroic, că-i vorba să echilibrăm marele eveniment eroic, cu tribunul Avram Iancu ca prințul Mihai care a fost și regele surghkunit, un rege cu adevărat statut de rege al României cu jind trăind artistic, etic și estetic, Craiul Moților, drăguțul tribun de la, îndrăgostit de Erji, de unguroica care nu-i uitată nici de istorie, cum nici Romeo și nici, nici Julieta din Verona s rămas, în istorie cu armonie și omenie de Românie, cu sinfonie, că nu vinzi castraveți grădinarului. Cu toții se fac de baftă și, atunci degeaba la sfârșit de mandat e doar rabat, blestemul vieții noastre.

- Orgoliilr se joaca iar noi platim cu vietile noastre. E posibil chiar pana la sfarsitul anului sa intram si noi impreuna cu Moldova alaturi de Ucraina in razboi cu Rusia. Asa miroase de la capul pestelui.

- Fimul: Indrăgostit din înteres. M-aș îmbăta cu senimentele tale care lasă sau nu lasă amprente.

- Lasa la RINICHI,

- Voi tot frumoși hristoși luminoși și generoși sunteți, oameni isteți, dar prieteni de pretutindeni. Mergi și, tu, la Londra, la încoronare, Ben?

- Da! Sub pat ar fi zis mama.

- Nici pe mine nu m-ar înteresa, că lor, englezilor..., au ce noi n-avem.

- Dar acum ca ea vine cu doi copii si el cu doi, deci patru urmasi si cu gelozia dintre ei se pot scrie filme istorice. Dupa ce va fi incoronata regina Camila, Charles ar putea sa le zica copiilor cu Diana ca Baiatul Camilei e al lui, ca la facut in tinerete cu ea si ca urmare astia doi sa-si piarda randul la tron. Iaca un mare film istoric, drama de capa si spada. Henry va cadea in cur de ras in America.

- Dă-mi imagini cu românca australiano-română Xonia. Mulțumesc, maistre Phonex al limbii române și brav tinere, să ai fericire? Să fii fericit Ben și Ming! Ție, Ben și lui Ming v-ar sta bine, țifraș, cu onoare, cu demnitate! Servus oameni buni și, sănătate! Ming tot frumoasă e ca șofranul mocanului, cu explozie de gust-artist ca un soare, că-i cu frumoasă foc, să-ți poarte noroc, Benule! Când întreabă de ce întreabă, când întreabă de ce întreabă?

- Intreaba daca am mancat azi. Si ii raspund NU. Si atunci imi DA.

- Cum, îi mulțumești mai târziu?

- Aspir bucataria.

- Domnul sa te aibe in paza si Binecuvantarea Sa!

- Căutăm asa cum zici tu: perfecțiunea/minunea cu dreptul de a fi ?

- Nu se ști preamulte legat de legenda fetii pădurii care circulă de multe secole, se spune, că la Dăbâca, în cetate s-ar păstra o  poveste, o legendă. Tu te simți bine, în povestea care toarce, se țese. Câte ceva pare neverosimilă.

- CÂND MĂ VOI STINGE de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. Un clip recitare la versurile poetului din: ULTIMUL ULTIMATUM PARTEA A IV-A versuri de Adrian Botez = 1-CÂND  MĂ VOI STINGE – ÎN DURERI CUMPLITE / Când mă voi stinge – în dureri cumplite : trezi-se-va AMURGUL.. / Cu Mâna lui Însângerată – trage-va CLOPOTE – în BURGUL / Ce-a sufocat – batjocorit – a torturat o VIAȚĂ : / În loc de FOR-ÎNȚELEPCIUNI – gâdilă -  -n PIAȚĂ – o PAIAȚĂ…

- Balconul de la Verona este și-n frumosul orășel Abrud, că Iancu i-a cunoscut  iubirea cu Erji (istoria are și noblețea ei), că nu doar Romeo și Julieta, că și pe la noi bunica povestea, cu Iancu și, cu Erji ei). Nu, erau mulți.

- Ești comun? TU ESTI UN ROMAN SPECIAL - AI FOST SI VEI FI !

- Mi-amintesc ochii ei, că n-o pot uita pe Vica.

- Ești prea bine crescut, cu 7 ani de acasă, că doar Curajul și cutezanța te dă afară.

- Tânăra aiasta de lângă tine e Xonia?

- Da. Sparge lumea!

- Esti surprins ca nu seamana cu cea din videoclipuri? Xonia e personajul pe care ea a ales sa-l joace ca artista. In viata particulara e o domnisoara normala cu parinti, frate si catei.

- Asta e lumea muzici azi.

- Ionică Gepianu și Miclău, e după vrerea și plăcerea lui Dumnezău, Dragul meu, Drept Dumnezeu de viață și din viață, viață, cu artă, cu simțire bună, de dragoste într-adevăr de viață dătător pronemuritor și de simțire, cu sfințire, fericire, în emoție și cu empatie, de zidire de ÎnDumnezăire, în dăruire de pâine și pace, pâine de o ființă, litiurghie conștiință, în holda de spice cu știință, cu drept Dumnezeu în a fi, cu pace și sănătate, în armonie, cu omenie de Românie! Dumnezeu îți dea bine, dar din dar, cu har din divin și har! Tu ai ca cel care a făcut ceva, bani, dar cel care n-a făcut nimic, a făcut 60 de ani, pe muchie de cuțit, ca om potrivit la locul potrivit sfințit. Ce trebuie să știm despre țifrașa asta amiabilă? pe strada păcii ce se întâmplă, cu bărbatul închis, baricadat, cu fetița, în casă (cu liniște apăsătoare, dialogul fiind, în condiții bune, ca lumea să răsufle ușurată. Pui doză de nebunie și te îmbeți ca mulă încălțată, cu bucurie! Multe speri să fie și omenie de Românie! Aici la terenul de fotbal jucam fotbal, că copil, elev fiind jucam meci și nu ratam să citesc Robin Hood, Robinson Crusoae, Cei trei voinici și alte romane. Îmi plăcea IOAN DAN ROMANCIERU DE CAPĂ ȘI SPADĂ.

- Dragă și bunule prieten PAVEL din Ciubăncuta, ai un înger bun la Dumnezeu, prin care grăiești aceste bune cuvinte a fi și eu gepianu un poet a lui Dumnezeu! Mă străduiesc rugându-mă să fiu așa.

- Tu, chiar nu vinzi far dindar legume grădinarului/florarului!? Mitrea Cocor/ Baltagul? E un echilibru între muncă și dragoste, că noi ne strângem și împreună, nu-i așa, ce te cuprind și, e te conving?

- Ai ramas SINGUR in PICIOARE, in rest sunt toti la cantina insinguratilor. Un ADEVARAT SOLDAT !

- Nenumărate-s căile Domnului!

- Parcă ai fi ghicitor sau umbli strâmbând fuse?

- Tu esti singurul care imi scrii despre dragostea ta de tara si vica, in rest toti imi reproseaza ca Ceausescu a fost analfabet. Nimeni nu vede ca era inzestrat cu ceea ce nimeni nu mai are azi. Dragoste de tara si strabuni. O mandrie de roman imaculata.

- Era geniul Carpților, omul Ceușescu și asta și era ce era fără egal, național, chiar luptând pentru pace, dar pentru că era ca și scriitorul Mircea Cărtărescu, nu l-au premiat drăguții de suedezi, nu i-au dat Nobelul, nu l-au premiat numai nominalizându-l pe cărtărescu Cutărescu, dar pe Ceaușescu, că era iubit conducător neșcolat, însă talent îmulțit, bun administrator de țară și neam-colț de rai, cum rar corn al abundenței cu întinde-te masă și strânge-te masă, cu rai sesam deschide-te. De ce dacă suntem romàni, nu sintem băgați în seamă nici, cu șenghen, obsearvă, dragule, unde dai cu vorba și unde sfânt Sisoe crapă, unde sfânt Sisoae se strică? Mie mi drag viceversa ceea ce mie mi mai divin șea astai mai drag pe lumea aiastă, cioflingarule, însă nici ce cu premiul Nobel nu-s decât muie, nu-s niște sfinți, ci sfinxi, nimeni și pe nicăieri, că pri de orbul și scoate-i ochii! Ce am dat peste poate, peste poartă? după cum merge și cu premiul, că nici pe Nichita Stănescu nu l-au înobilat cu Nobelul, cum nici pe Mihai Beniuc, cu Civără Roșie, pe Muchie de cuțit/ Mărul de lângă drum...

- Noi avem reverie, visăm cu ochii deschiși și atunci ca Vlahuță de ce ne mai întrebăm: -"Unde ne sunt visătorii?

- Ce dacă a fost analfabet, c-a fost mai acatarii decât corupții și cosmopoliții care ne conduc azi lacom și ca tagmă de tâlhari care-s codamnați cu suspendare, prescriindu-li-se pedepsele. Azi nu le ajunge politicienilor să fură, de bine, să facă bine, cum să-l mai și facă acești conducători de nimic, buni, destoinici doar pentru ei, dragule! Sunt foarte recunoscător copiiilor lui Vica, dar și, Dariei-Loredana, Caratista, Ferghete o fată ca toate fetele cu păr lung, pe care Vica o mai pieptăna, când mergea la școală, Vica fiind femeie de servici, îngrijitoare mai avea rând și la școală și prin curtea școlii, se mâtuia cu onore și drag de datorie și îndatorirea ei de mamă Ludovica. Mulți zic culți, c-am fi nostalgici după trecut, dar aceștea-s răi și acri-rădăcini amare, niște vitregi și otrăvi. Hai, zi-ne de zi albastră, că de ce trag clopotele, Mitică Popescu, dacă nu de se trage de funie?!

- Mereu Vestul isi ascunde lasitatea si tradarea dupa eticheta: "nostalgia dupa anii 60-70 a tarilor fost comuniste". Nu e nostalgie! Sa fie clar!!! E un punct de reper. REFERINTA. Voi VESTUL v-a-ti dezbracat de cinste si justitie. Nu ne-a-ti condus in SUS spre prosperitate cum PRETINDEATI ci tras in jos spre ROBIE si PROSTIE. Acesta e motivul pentru care va reamintim de acel punct de REFERINTA. NORMAL INSEAMNA SPRE BINE nu spre RUSINE. M-a compari pe mine, EUROPA AZI cu ETIOPIA? Si-mi spui SA TAC? Moment Poetic, DOAR? Toti au tradat!

- A trăda, trădare, trădător, sunt noțiuni extrem de urâte. Dar sub masca lor se pot ascunde și greșeli de comportament care sunt de neiertat și care descusute atent de inamic pot echivala cu trădarea. Prinderea imaginilor din satelit atmosferic sau cosmic dezvăluie ceea ce până acum rămânea închis ochiului, să zicem doar curios.  Zilnic, știrile ne dau imagini parțiale sau revelatoare asupra poziției, exercițiilor și efectivului de armament, etc. Șefii de state dau rapoarte video și imagini, tot despre aceste situații. Ministerele respective ale apărării, la fel, spun ce au de gând pentru viitor. Războinicii amenință unde și ce vor ataca. Parcă suntem într-o joacă de copii mici care se amenință între ei spunând ce nu trebuie spus.

- Bine spus doamna Melania.

 - Dar aceste dezvăluiri aproape naive despre viitoare arme, reînarmări, stocuri de armament, locul unde se produc, nu sunt adevărate și ample trădări a ce avem de gând să facem? Ele sunt deja o luptă deschisă trădată cu amănunte, înainte de a se ieși la confruntarea armată. Tehnica modernă schimbă multe aspecte ale dezvăluirilor. Noi, populația terestră suntem victime ale acestui joc de ,,înfruntări, confruntări” și declarăm că nu avem sub nici o formă nevoie de ele. Ba, pe lângă aceste ambiții belicoase distrugătoare se mai află și unii ,,ultra” care își zic teroriști și care au de multe ori impact neașteptat, distrugător de vieți, fiind sub influența drogurilor, sau sub influența unor născociri, sau de  a  se găsi în ocupație-acțiune.

- Cine sufere? Bineînțeles, populația globului este cea care sufere!

 - După mintea evoluată a omului sunt încă multe spații libere pe Terra unde pot locui viitoarele generații, dacă numărul oamenilor va crește vertiginos, multe  spații, metode, de cultivarea produselor necesare hranei.

- De ce ar trebui uciși oamenii?

 Aci mă repet, de ce ar trebui uciși bărbații- forța de muncă de pe Terra? De a ne baza doar pe inteligența artificială? Fiecare categorie umană sau artificială au noul lor rol și va fi pace după acomodare! Închei, rugând pe Dumnezeu- Domnul spre ajutorarea atât de necesară a tuturor.

- Păi? Dacă omoară oamenii, cine o mai lucra pămantu că și aista tre scărpinat?

- Taci mă țărane că tu nu știi nimică.

- Doamna Melania locuiește in Canada și poate ușor obține viza să meargă la Buckingham Palace. Unii or campat deja la Londra, pentru încoronare, un lucru bun, dar nu mare lucru/puțin lucru, dar nu-i mare lucru (sunt doar vâlva minelor, că, cu mersul pe jos face piciorul frumos-Hristos!), dar să nu dramatizăm. E și drama, dragostei, cu Diana. Tu, ești ca regele Charles unicul, ca rege al limbii române, ca străbunul Eminescu, Ben, ca unul care este aproape de inima mea, Ben, un as, zar bine aruncat cum luminat, Buză de iepure, un ortac, cascadorul Sabo a lui Florin Persic ortac, coleg și prieten, deci, în nici într-un caz un imposibil, incredibill și adevătat. Tu, zici ce, zici fară să greșești, că popa Olaru Septimiu a făcut cu contribuția sătenilor niște lucrări și azi, prntru foișor, căruia, îi face sfințenie, iar popa pe socoteala sătenilor e adunare de popi, un altfel de bâlci, distracție, cu sau nu, cu destrăbălare, comedie-umană ca la Onore Balzac, un artizan a prozei socială.

- Grozavă e nuvela Moara cu noroc lui Ion Slavici și filmările-s de zile mari, sărbătorești.

- Avea Mihail Sadoveanu o vorbă, în copilăria mea: - "Nimeni nu poate sări peste umbra lui". Nenorociții aieștea de la dig tve, de multe ori ca și azi au defecțiune, la praghelie și eu n-am reușit nici aseară din cauza defecțiunii probabil rău intenționate și rău intenționate, din cauza neglijențe repetate, nu am văzut serialul, cu violență, Clanul cu Todor și Măcelarul, că-mi doream, cu tot sufletul, dar în Ciubăncuța, stroșit, nu puteam vedea, că era bai la rețeaua conexiunea digi, să-i ia naiba, că bag gunoiul, neglijența sub preș și, roz nu, era, că se purta urât, nenorocit, cu Ciubăncuța, că dau ca la curtea cortului, cu fata de general furată de țigan și, tu știi, cum a fost cu mireasa, cu măgăreața motroșite ca și, cu alte isprăvi țigănești ca și cum ai merge des la baie ca să ne anunți ceva (apropo românul Geonea de ce se prostește ca român exprimându-se vulgar, Ion Geonea ca Sucă-om sucit, ca om, cu bâlbe. Tu ce zici scurt pe doi, că chestia-ți scapâ de sub control și la meci sutul e peste pate, în gol și fără noimă șutul în cur. Daia e luat, în cătarea bășcălie ca prim ministru, că Daia e un zăpăcit, cu oaia, că-l știe Ca Viorel Botezatul de la Ai umor, fă-te frate, cu dracu până treci puntea sau cum e chestia? După pauză la Cronica? Dezbrăcatul e ca Genea la Cârcoșii, e ca bunica disperată ca Pancu, cu bazele imposibile ca rasă gabână, asiatică, că noi vorbim, dar nu denigrăm chiar dacă nu avem notorietate, Ben. După prostiile debitate, suntem derutați c-aveți ca maneliști dreptul să derutați, Ioan Geonea, că doar bine intenționați ca, în Clanul tragi un pârț, da feștind cu bășini ca ouăle.

- Trăim o anxietate.

- Ca Stan-Pățitul, de învățst nu e nimeni de învățat nici, chiar eu, dar, din dar nu-s mai învățat, neică, men Ben! Baia Mare vreme rea a căzut, a bătut ghiață, la Cluj a căzut mai mulți copac, că vremea ne-a scos, din contexst și are mare importanță procurorii Horidniceanu e oprit, în circulație și, face haz de necaz face pe grozavu, deși nu-i buricul târgului, că... Suntem cu dureri și f. energici cu încredere, în fortele proprii, suntem cum neam dorit și facem impresie bună, după Nicoleta ghiriș. E destul de convenabil, dar și șchiop nu e comod și din cauza durerilo din picioare și unde nu-i cap, vai de picioare! Antreporial cum ne dezvoltăm? N-avem noi cai putere, că avem durere (cum să scăpăm de durere?)

- Aici sunt peste 10 mii de români. Ce crezi ca trebuie sa intru in treburile lor. Daca vin la mine ii ajut daca nu Drum Bun!

- Imponderabilul e ca-n povestea ta cu Xonia, care cumva undeva are numele careva și, tu, cu Sonia faci armonie, echilibru și sari, în răsfăț, dar oare, tu, ce-ai preferat luminat, în curat ca aur cenușiu strecurat, provita petru deocheat, cu apă neîncepută, în artă, cu pasiune și înțelepciune, iubire pe verticală și cu orizonturi pe orizontală de dincolo de școală, în capacitate dovedită cu folați necesari, ai României profund, tainice și mari, cu verticitate, în realitate de sănăte sănătos încăpâțînate, în bine și, în ce ni se cuvine. M-aș face poftință după dorință! Nici nu știu un scriitor, cum scrie/ce anume-și dorește să scrie? Aș dori să știu ce încă nu știu. Aș vrea să știu ce nu știu.

- Ce nu stii despre tine e faptul ca nu esti adevarat, esti o simulare a unor forte dinafara. Suntem exact ca ecranul telefonului, te bucuri de ce-ti ofera fara sa stii nimic despre motorul care il creiaza, creaza imaginile. Fetele noastre sunt PORTI SPRE SUFLETE. Daca incerci sa afli MORI. Stii povestea cu omida ce-a cu foarte multe picioare? Cand a fost intrebata care picior il misti intai la plecare ea sa retras in gaura ei si gandind a paralizat si a murit.

- Mâinioasă-i muerea mea cu dragoste curată, că i-o venit bărbatul bat acasă și toate-s cu miros și pe dos, ba nici nu-mi cade bine și necazul nici nu-l uit, că parcă din ce în ce necazul e tot mai mult și nici necazul nu pot să-l uit, că din ce, în ce e tot maimult și pacostea-i făcută lată, că beutura nu-i înțărcată de dracu și de lacu, măsa, cu tată-su, că se joacă cu Dănilă Prepelac, gândești că vine binele, în pădure, când la tău prăpădește vitele și caru mi se strică și, nevoia nu vine nevolnică să tomnească la loc ce se strică/ori vine anevoie, ba și beutura te face nevolnic, om de nimic și-s nici, în car nici, în căruță, nici, în toliguță, că-s buiac, cu minciuni și vorbe rele de la mâ drele mele care, cu mine se țin de rele, că lucrurile, nu merg bine, cu tihneală, că toate-s cu pripeală, cu pricaz și necaz, cu du-te dor și vino dor, cu cântecul lui Iancu, fericirea din Ardeal, că horile ni-s din Ardeal și din Moldova, cu isprava și slava Domnului. Pe altarul soarelui, că vecina-ți prinde bine și de pâine, și de sare și de tot ce omul n-are că nu moare vecina de sete cu fântâna sub părete și, cu puice pupupiete Înșirate sub părete și tu, cu dureri ești negru ca pămàntul la secerat de grâu, iar vecina cu rochia sufulcată cu rochia sufulcată pànă la brâu, cu rufele la spălat, și la lăut, cu Vica la râu.

- Suntem facuti sa IUBIM. Societatea azi diminuiaza importanta casatoriei ca fundatie a vietii.

- Întotdeauna, când aveam de mers undeva, era problema s-ajungem la timp, la fix. Firesc, ești un mare diplomat, în viață, în lumea asta mare și rea, unde ciuful ciufulește lumea și buruiana- holbura, nu se vede, că-i minunea. La om trebuie să fie frumos. Pe care cărți le-am citit, că datorită părinților mei am umblat la școală.

- Așa cum omida se face fluture? CA ȘI CUM AȘ FI Fchirul, cel care dă altora peste nas. ce țăcăneală-i asta? pas cu pas spre lucru bun: adevăr și viață cu calea spre Hristos, spre un luminos și căpos, serios, sănătos serios, ìncăpățânat Hristo, sănătos, în bine și, în ce e OK, cum se cuvine.

- Ești cărpănos și serios sănătos încăpățânt, în bine cap compas luând ca păstorul blând și profund, de România pas la pas cu lucru bun ca de Sfânt Crăciun, de Rai pe pământ, că cu ce și eu, am de spun, spun, în lucru bun pilduitor ca iisus, spun, cu ce am de spus precum Daniela Zeica Buzura, că, în locul nostru velin alți fericiți, în viitor să feeicească màine, în schimbul cu pâinea de mâine ca românesc ce bine sună bine și, cum se cuvine și cu ce e firesc, pitoresc, fresc ca o frescă pitorească de duminică, în horă/jiancă, românească, pe a Salvatorului Iisus Arcă. Ca o rază de soare.

- Ce mai spun românii noștri?

- De ce nu te debrasezi de tăcere, de muțenia de lebedă! Care ți darul de urcare, spre ce, cu ambiție și putere? Care ți cauza mai nobilă, prin Mere pădurețe care ți darul de vindecare, dar darul creației, faimei? Care-i darul de avea mult soare și, cu multă iluminare și mută căldură umană/căldură, cu înflorire de pom, rovita cu rod, în rodire, cu hrănire și, cu fericire a națiunii și a înțelepciunii. Nu suport corupții cosmopoliții și falsității aieștea de oameni!

- Mama intodeauna ne spunea: „Gura bate curu.” Ce s-ar intampla daca mi-as da drumul la gura asa cum faci tu? Ai primit cartea doamnei Doina Dragut - Jocul mintii?

- Acest poet e un negrăit artist, dincolo de posibila iubire rațională, cu drept de afi și, Drept Dumnezeu, înnăscut, cu drept la veșnicie, nativ, incredil, dar adevărat. Dumnezeu vă dea bine!

- Ce zici de Ponta?

- Ponta fudul/deștept, de îngheță apele, fără ca plagiind doctoratul naibii, vicleana vulpe să treacă pe gheță de sfânta Bobotează, să treacă cu pricină, arzîndu-i de glumă proastă se, cu ciolanul deros ca prim-ministru, ciuf ce coufulește lumea fără a vedea ca Burdea, Ion Republica, Revnic, că-i mininra, ciufu buruoana-holbura, ciufu și bajocura, arzându-se, în iaurt/mămăligă și părândui-se strugurii la vie acri, stroșiți de acri, a dracului, după cum zice nespălata, în adevăr de luceafăr, vulpea vicleană și de pomină și de doină, fir-ar să fie?

- Ești ca un rahat după meci, zice hambalista supărată.

- Bolile ni-s date cu slavă și cu binecuvântare, ca să învățăm învățminte, luând aminte la cruda realitate de încăpățânata sănătate, sănătate de fer și, cu caracter, din aventură și, din natură, sinfobie pe a pianului, pământului și soarelui-imensă tablă de șah, cu sfânt duh-văzduh, cu claviatură/tevatură sprâncenată și sfântă, în artă, natură și matură, pură și, verde-albastră, laudă de zestre a noastră.

- Tu, ești, cu moartea, în vacanță, cu vacanța la sfântu Așteaptă, în artă/ cine-o mai o fi sfântu Sisoe-Drept Dumnezeu, drept cum drept de a te naște, drept de a fi, în a fi fără a se pune problema niciodată: a nu fi?

- Cu ce ne chivernisim harnici și energici, cum suntem, Ben, men? De ce sunt și falsitățiile aiestea de oameni, chiar și-n politică? Omida e lunga și îngusta vale a Călmățuiului, a lui Darie și a lui Zaharia Stancu. Mi-a mers la inimă, că-i sens, în univers. Sensul a deschis către esență, către miezul fierbinte a pâinii și a păcii, noua ordine mondială.

- Binele, cu bine se face.

- O ține ca orbul de botă. Eu am plătit tot, cu viața mea, cu nopțile mele, cu zile bune/rele.

- Capul sus, nu vă posomoràți, frați!

- Plouă și, vântul suflă insistent și, chiar și ploaia persistă. Mircea Dragan De-a baba iarba. E vorba de vocație, de talalanți îmulțiți, vorbe ale unor poeți, oameni sfințiți și fiertiți, îngrijiți ca pâini fierbinți, din Ferbinți. Când făceam efort ca să ajut la fătare, n-aveam cea mai comodă poziție, ci una murculită, incomodă, că ce făceam era ceva ingenios, că fetușii indiferent de ce specie erau: drăgălași, gingași, erau ca niște ingerși ca niște scumpi  și minunat, ciled, cinași și minunați copiii. Aici este un la noi și un acasă, ne sunt emintirile și ființa, pâinea de o ființa și pâinea cea de toate zilele, cu viața, drept de a fi, mai ales că a existat tifos exematic, ciumă, Drept Dumnezeu! Peste tot e viața, sunt amintiri și ce mai e, din care, că noi din orice, din ce ai, nu știu cum faci, că faci rai, pandemie și dacă pe pământ mai e iadul, din cauza crizelor și a politrucilor corupți și mincinoșilor. Adevărul lui Ioan Miclău-Gepianu, Bihoreanu, are strălucirea sa dumnezăiască de a fi, Drept Dumnezeu, cum dreptul de a ne naște, în mereu cu drsgoste și dor, dragoste străbună, de veste și źână bună, că-i bun poet, acest director Biblioteca Mihai Eminescu, din Australia, un altfel de Iosif Vulcan, chiar și revistă editată de acest unic director și rwdactor-șef a acel Iosf Vulcan, că el, îl descoperise pe Eminovici, ba chiar, îi schimbase și numele, în Mihai Eminescu de la Ipotești.

Cristina Soare ne spune adevărul cu parfum în floare de ardoare și floare, cu căldură mare de globalizare, dar cum vom face față secetei, care-s numeroșii factori scâiitori? Pe creste vântul va susfla cu vijelie, că ne pierdem omenia, în mândra Românie poticnită, în criză politică, gargară cu pioneză. Să fii sănătos colonelu lui Bruneta! Ce mai faci, că de astă vară, de anul trecut nu ne-am mai văzut, Valentin Moldovan. Frate-tu soru-ta, ce mai zici, prin Someșeni, dar fecioru-tu, Bogdan?

La mulți ani, fericiți ani! Prof. Ioan Sinoschi mai trăiește? Nu l-am văzut de când oarecând am fost cu tine pe o străduță din prejma pieții Mihai Viteazu, de prin spatele Centralului, din Cluj. Fain mai era atumci, în tinerețea noastră holobată/ trăsnită. Era bine că osteneam asudam- transpiram, dar era important era, că nenorocitele de picioare nu mă dureau cum.., mama lor a naibii de rău mă dor acuma deplasându-mă a naibii de nesuferit și, de anevoaie ca, în povestea vorbii lui Anton Pan muzician, primul dascal și folclorist învățător, prim Brașov, la prima școală românească, pe unde m-a dus ca în excursie frate-meu Mircea Ferghete, Iancu, după bunica Nastasia n. Iancu și măritată Ferghete în Sâmpetru-Almașului, Hida, Sălaj. Încă trăim nobil, nu știu dacă și util ca să nu mai zic sublim și cum știm fără a mima, gesticula ca la ședințs de partid, când trebuia sa-l excludem din partid pe Beldean Ioan din Braniiște, cetățean tot din Ciubăncuța, dar așa-i zice la ulița satului ca la un sat Braniște, nu pentru că acolo ar fi SMA secția de tracioare, chiar la capătul de început a uliții casa lui Alexandru Vaida-Voievod, pe vremuri prim-ministru all Ungariei, la Budapesta și după Marea unire și la  București prim ministru, în orașul luminii, în Micul Paris, în pitorescu sat a lui Bucur care avea pământ la Bobâlna, în Oltet și Ciubăbcuța.

- Vai, când nu-i întoarsă piatra!

- Amintirile-s cât viața de lungă, cu Sfântu Așteaptă/ Topârceanu cu Sfântu Sisoe (Noe). Tu, Ben Todică ești, din România mea.

- Avem nevoie să ne treacă durerea.

 

PR-F&BT.