melania rusu - MĂRUL de Marin Voican

 

MĂRUL de Marin Voican

melania rusu

 

Răspuns:

Folklor din Ardeal, Ilteu-Arad,

Subsemnata fiind nepoata de soră de mamă a Compozitorului Sabin Drăhoi,

Din păcate zona muzicală, de acasă, Seliște-Ilteu nu gusta prea mult compozițiile culte a lui Sabin Drăgoi, nefiind atât de zgomotoase precum torogoata !!!

 

În timp ce se taie o ramură de măr înflorit deasupra capului miresei se căntă acest cântec nupțial:

Bate ceasul, bate unu, Refren, Puișorule,

Merg maică să mă cununu, Refren

Bate ceasul bate două, Refren

Eu mă duc la casă nouă, Refren,

Bate ceasul bate tri, Refren,

Eu mă duc maică de-aci, Refren,

Bate ceasul bate șase, Refren,

Eu mă duc la alte case, Refren,

Bate ceasul, bate șapte, Refren,

Eu mă duc la vaci cu lpte, Refren,

Bate ceasul bate opt, Refren,

Eu mă duc la altul port, Refren,

Bate ceasul bate nouă, Refren,

Eu mă duc la casă nouă, Refren,

Bate ceasul bate zece, Refren,

Hai maică, de mă petrece, Refren

Cules de Melania Rusu Caragioiu

 

~*~

 

 

DACĂ MĂRUL CEL OPRIT

MOTTO:

MĂRUL PÂRGUIT, GUSTOS... NU-L LĂSA SĂ CADĂ JOS!...

 

Plângi şi nu te mai sfiieşte!..

Bine-i, cu lacrimi, să-ţi speli

Ochii tăi. Cine-i priveşte

Dimineaţa când te scoli?

 

Sunt atât de răpitori,

Sinceri şi nevinovaţi,

Cum e roua de pe flori,

Și merită sărutaţi!..

 

Umbre, prinse de lumini,

Văd în ei cum se reflectă:

Sunt ca marea de senini,

Pe când gura ta, şiretă…

 

De fecioară răsfăţată,

Cu surâsul ei, complice,

Mi-o cunosc, e vinovată!

Mă respinge, dar îmi zice:

 

Dacă mărul cel oprit…

L-ai fi rupt de prima dată,

Acum la cea-i fi privit?

La o creangă scuturată!…

 

Eşti grăbit şi n-am ce-ţi face:

Lasă mărul sus pe creacă!...

Mai aşteaptă pân’ se coace!…

O să-l guşti, are să-ţi placă.

 

Iar când lacrimi, câteodată,

Îmi inundă ochii mei…

Te-am iubit de prima dată;

Să nu-mi fugi, cu mine stăi!

 

Ah, mi-e frică să te pierd,

Să te fure altă fată?!…

Minţi, vrei să te cred,

Să mă las înduplecată?

 

Mă cuprinde o căldură…

Pieptul parcă iese-afară,

Iar buzele de la gură –

Nu odată mă-ndemnară

 

Să-ntâmpin dorinţa ta:

Să le muşte dinţii tăi,

Vrei să-ţi dărui inima…

Să ardem prinşi de văpăii!

 

Aaud vorbe ce-mi şoptesc:

<<Fii atentă... că eşti mică>>

Lacrimi reci mă podidesc,

Când gândesc: dacă-o amică

 

Ar putea să ți-l răpească,

Şi-ai rămâne singurică?…

Dumnezeu să mi-o ferească!

Că atât cât sunt de mică...

 

Jur, dreptate am să-mi fac!

Acatist am să plătesc,…

Îi spun popii că te plac,

Vreau să mă căsătoresc!

 

Nu las timpul ca să treacă,

Să aştept plângând în casă?…

Rupe mărul de pe creacă!

Dragul meu, fă-mă mireasă.”

* * * *

Sigur că… n-am aşteptat

Să mă roage încă-odată:

Măru,-n pârg, l-am muşcat

De la zgâtia de fată...

 

Şi mi-am zis în sinea mea:

De nu-l culeg pârguit...

Vreun vecin, de l-o vedea,

Mi-l culege..., negreşit.

 

Şi, de ce l-aş mai lăsa!...

Să se coacă? Vai, mi-e frică:

Dacă-un vierme ar intra

Sâmburii-i roade în pripă.

 

Păi, greşeala n-aş putea...

Să mi-o iert, sunt vinovat...

Să las mărul!… când şi ea,

Aţi văzut cum m-a rugat?

* * * *

Cred c-a înţeles oricine:

Când vezi ochi umeziţi...

Luaţi exemplu de la mine

Şi-i veţi face fericiţi.

 

Căci iubirea nu aşteptă:

Mărul pârguit se trece…

Îl doreşti? Treci la faptă,

Ia-ţi soţie şi petrece,

 

Şi-n iubire să-mi trăiţi!

Când din ochi lacrimi îi pică –

Ochii ei sunt fericiţi;

Fata creşte, chiar de-i mică.

 

Dacă mărul cel oprit…

Nu îl rupi de prima dată,

Poţi rămâne păcălit:

Ţi-l ia altul de pe creacă.

 

Ochii-n patru! Nu îl crede

Că e mic, doar pârguit!…

Fetiţa, prin lacrimi, vede

Pe cel care l-a dorit.

 

Şi, când nici nu ai gândit…

Când vrei mărul, ia-l că nu-i!

Fii atent, fii chibzuit...

Să-l iei primul! Acum ştii?

 

~*~

Marin Voican-Ghioroiu