Ioan Miclău-Gepianu - Ce ne poate spune un proverb? (II)

 

Ce ne poate spune un proverb? (II)

 

 

 

MOTTO:

 

”Adevărul este vecin cu sărăcia, iar minciuna își caută vecinătate pe lângă cei bogați”.

 

Ioan Miclău-Gepianu

 

 

De data aceasta am ales proverbul cel mai popular, cel mai cunoscut și zilnic pronunțat: ”Tot ce e prea mult, nu folosește”. Totuși nimeni nu-l respectă în viața de zi cu zi, în orice domeniu l-am experimenta.

 

Așa. bunăoară, nici hrana prea multă nu folosește sănătății, nici vorbele prea multe nu folosesc adevărului, nici dorința prea mare de bani nu folosește fericirii, nici prea multe minciuni nu aduc calm și ascultare în popor, etc, etc. Dacă-l verificăm în domeniul averilor și bogățiilor de tot felul, acolo unde omul nu are margini și control asupra flămânzeniei sale, proverbul îl poate detașa din umanitate și al așeza în lumea animalelor. Din care s-a emancipat, zic unii, nedezmințindu-și, dară, sorgintea sălbăticiei.

 

Totuși, îmi cer scuze atunci când vorbesc despre lumea Necuvântătoarelor, deoarece la ele observăm naturalul legității lor ca ființe, întocmai și neschimbat. Animalul setos venind la jgheab, își va împinge coarnele înainte, amenințătoare, gest recunoscut de celelalte animale a fi sincer și hotărât, neprefăcut. Va sorbi însă atâta apă cât să-i astâmpere setea, nu mai mult, apoi se va așeza liniștit în cireadă. fără a mai împunge pe nimeni.

 

Și nici simț sexual, în afara speciei sale sau pentru nematurii tineri nu va manifesta. Au rămas în legitatea originarității . N-au evoluat, dar supraviețuiesc. Ele nu vor dispărea fără om, dar omul ar putea dispărea fără animale.

 

Dar omul va veni zâmbind în toate direcțiile, din creierul superior va scoate (fiind cuvântător) idei și vorbe de înaltă morală, toți îl vor crede, pănă la proba contrarie, a demagogiei, când ”cuvântătorul nostru”, tacticos și negăsit, va fugi cu banii învestitorului sau al societății, etc.

 

Dar să nu ne îndepărtăm de proverb. Indiferent de izvorul îmbogățirii, prea multul nu folosește la nimic altceva decât a lipsi pe alții din jur de strictul necesar supraviețuirii lor. Aici trebuie înțeles adevărul din acest proverb universal. Oricum, cea mai neagră cale de a câștiga averi este a fugi de muncă, dar a culege roadele altora, ceea ce este o rădăcină de speculă la impresari ce-și folosesc mintea și vorba în direcții greșite, de înșelăciuni. Deci evoluția fără educație va fi întotdeauna bolnăvicioasă.

 

Iată câte ne poate sugera un asemenea proverb, cules din înțelepciunea populară folclorică, preluat și de științele de azi, precum medicina, economia, filosofia, psihologia, politica, geografia, etc, deseori schingiuit în realitatea practică.

 

Se verifică acest proverb și în literatură, aglomerări de nonsensuri, ce cuprind maculatură multă, de care cititorul nu numai că nu are chef să se apuce a le citi, dar nici să-și arunce banii pe tot felul de scrieri, ne spune iar acest înțelept proverb.

 

Vorbind despre ”dreptate” și ”egalitate”, tot sub această umbrelă a proverbului se află: Tot ce e prea mult, nu folosește”.

 

Proverbul cel bun și sfânt, atât de folositor rămâne tot ceea ce Iisus Hristos ne-a zis: ”Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. A vorbit EL cu dreptate, și a frânt pâinea cu egalitate!

 

Dar din păguboasele repetiții ale Istoriei, omenirea tot nu reușește să învețe, să prindă ceva înțelepciune. De ce? Păi, iată și minciuna evoluează, puiază idei, susținând bunătatea cu care stăpânul o îndoapă pe ea cu de toate bunurile vieții. 

Azi mai mult ca oricând avem nevoie de Dumnezeu! Acesta numai ne va putea învăța valoarea proverbului:

 

”Tot ce e prea mult, nu folosește”,

 

 

~*~

IOAN MICLAU-GEPIANU