Pier Paolo Pasolini - Sexul, consolare a mizeriei!

 

Sexul, consolare a mizeriei!

 

 

~*~

 

Curva e o regină, tronul ei

e o ruină, pământul ei o bucată

de pajiște dezgustătoare, sceptrul ei

o poșetă roșie de lac:

se tânguie noaptea, murdară și feroce

ca o mamă străveche: își apără

avutul și viața ei.

Proxeneții, în jur, în cete, buhăiți

și răvășiți, cu mustățile răsucite ori pe oală,

sunt șefi, regenți: își înfăptuiesc

afacerile lor de o sută de lire pe întuneric,

făcând cu ochiul în tăcere, schimbând

cuvinte de ordine: lumea, exclusă,

tace în jurul lor, cei excluși,

hoituri tăcute de fiară.

Dar în gunoiul lumii, se naște

o lume nouă: se nasc legi noi

acolo unde nu mai e lege; se naște o nouă

onoare acolo unde onoare e dezonoarea...

Se nasc puteri și noblețe, feroce, în

mulțime de spelunci, în locurile nemărginite

unde crezi că orașul se termină, și unde

în schimb începe iar, dușmanul, reîncepe

de mii de ori, cu poduri

și labirinturi, șantiere și fundamente,

în spatele mareelor de zgârie-nori,

care acoperă orizonturi întregi.

În comoditatea iubirii,

mizerabilul se simte om:

își construiește încrederea în viață, până

la disprețuirea celor care au altă viață.

Copiii se aruncă în aventură

siguri că se află într-o lume

care se teme de ei, de sexul lor.

Mila lor constă în a fi nemilos,

puterea lor în superficialitate,

speranța lor în a nu avea speranță.

 

~*~

Pier Paolo Pasolini

Din La religione del mio tempo,

Garzanti, Milano, 1961

 

 

Pier Paolo Pasolini (Bologna, 5 martie 1922 – Roma, 2 noiembrie 1975) poet, scriitor, scenarist, dramaturg, cineast și jurnalist, considerat printre cei mai mari artiști și intelectuali ai secolului XX. Pier Paolo Pasolini a fost romancier, lingvist, eseist și traducător, nu numai în italiană, ci și în dialectul friulan. Pier Paolo, cum obișnuiau/obișnuiesc să-i spună apropiații săi, a fost ucis cu brutalitate în noap- tea dintre 1 și 2 noiembrie 1975. Cercetările penale au arătat că Pasolini a fost călcat de mai multe ori cu propria sa mașină, un Alfa Romeo 2000 GT Ve- loce. Cu toate acestea, conform documentarului te- leviziunii Arte, The Pasolini File (2013), nu au fost găsite urme de anvelope pe cadavru. Mai degrabă, rănile au indicat că un obiect metalic contondent a fost folosit la lovire. Multe dovezi de la locul crimei au fost distruse (sic!) din cauza unei investigații ju- diciare (pare-se voit, n.n E.D.P) necorespunzătoare.

Uciderea lui Pasolini, pe plaja Idroscalo di Ostia, nu a fost pe deplin clarificată nici până astăzi. Pino (Gi- useppe) Pelosi, șarlatanul condamnat pentru omu- cidere, a spus în 2005, contrazi-când mărturia sa inițială, că l-a ucis pe Pasolini la cererea unor indivi- zi neidentificați. Se pare însă, părere împărtășită de mulți apropiați ai săi, că adevărata cauză a crimei a fost faptul că Pasolini a spus într-un interviu din 31 Ottobre 1975, cu o zi înainte de a fi ucis, că el știe și va dezvălui numele celor implicați în jocuri politice de culise din Italia acelor ani.”«[...] Io so i nomi dei re- sponsabili della strage di Milano del 12 dicembre 1969. Io so i nomi dei responsabili delle stragi di Brescia e di Bologna dei primi mesi del 1974. [...] Io so tutti questi nomi e so tutti questi fatti (attentati alle istituzioni e stragi) di cui si sono resi colpevo- li. Io so. Pasolini a fost înmormântat la Casarsa della Delizia, localitatea de baștină a bunicilor săi. Casarsa este și decorul piesei sale din 1944 Turcii din Friuli (Furlan I Turcs tal Friùl).